Familia Creştină

Femeile darnice au împlinit planul lui Dumnezeu august 1, 2009

„…Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.” Luca 2:37b

Astăzi dorim să vedem ce putem învăţa despre femeile care slujeau la uşa cortului, ce importanţă are lighenul de aramă şi să le comparăm pe aceste femei de la uşa cortului cu Ana, prorociţa, care slujea lui Dumnezeu în Templu, ca să vedem care este slujirea femeilor darnice şi care împlinesc voia lui Dumnezeu.

Ştiu că Dumnezeu iubeşte pe dătătorul voios şi ştiu că Dumnezeu dă înţelepciune şi pricepere femeilor cu tragere de inimă, care vor să împlinească voia Lui. Mai ştiu că o femeie cinstită şi de mare preţ va căuta să se teamă de Domnul, să înţeleagă ce aşteaptă Dumnezeu de la ea.

În 2 Corinteni 9:6-7a, că: „Cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărît în inima lui…” Unde încep hotărîrile  pe care le luăm  în viaţa noastră? În inima noastră! Dumnezeu  caută femei care au o inimă îndreptată spre EL, care vor hotărî potrivit cu Cuvîntul lui Dumnezeu. În continuare ni se mai spune: „nu cu părere de rău, sau de silă…” (v.7b) Dumnezeu nu primeşte darurile noastre, dacă ele sunt făcute cu părere de rău, dacă dăm pentru că alţii au spus sau pentru că alţii au dat. Dumnezeu le primeşte atunci cînd ele sunt făcute cu bucurie; dai pentru că Îl iubeşti pe Dumnezeu şi simţi iubirea Lui.

„Şi Dumnezeu poate să umple cu orice har, pentru ca, avînd întotdeauna în toate lucrurile din destul, să  prisosiţi în orice faptă bună.” (v.8) …Dărnicia, atitudinea inimii … Am văzut cît de important este să ai tragere de inimă în dărnicie, şi cum Dumnezeu se uită la atitudinea noastră, la inima noastră. De aceea, El spune: „Cei cu tragere de inimă, aceia să vină să-Mi aducă daruri.” Cei care au o inimă care-L iubeşte pe Dumnezeu, care vor să dea cu bucurie şi care au înţeles că tot ceea ce avem în viaţa aceasta vine de la Dumnezeu, ei sunt aceia care vor spori în fapte bune.

Cuvîntul spune: „Cel ce dă sămînţă semănătorului şi pîine pentru hrană, Dumnezeu, vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămînţa  de semănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre. În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu.” (v.10-11) Dărnicia noastră înaintea lui Dumnezeu face ca să I se aducă mulţumiri lui Dumnezeu de către cei cărora le dăruim.

Dumnezeu este slăvit prin atitudinea noastră, prin faptul că înţelegem că El a dat totul pentru noi. Nevoia noastră fundamentală a fost măntuirea sufletulu nostru, şi singurul care putea să plătească  pentru păcatul nostru a fost Domnul Isus Hristos. Dumnezeu L-a dat pe singrului Său Fiu, pentru ca oricine crede în EL, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Dumnezeu a dat totul pentru tine. Tu ce Îi oferi Lui? Murmuri, vrei să dai de silă, cu părere de rău? Mai bine nu da, pentru că Dumnezeu spune, în Cuvîntul Său, că El iubeşte pe cine dă cu bucurie.

În cartea Exodului întîlnim nişte femei care erau la uşa cortului şi slujeau acolo. Aceste femei au înţeles acest lucru, şi anume, că Dumnezeu îl iubeşte pe dătătorul voios; ele au avut această experienţă cu Dumnezeu, atunci cînd Dumnezeu l-a scos pe poporul Israel din Egipt, din robie, aşa cum ne-a scos pe noi din robia păcatului. Ele au înţeles că tot ce au, au pentru că Dumnezeu le-a dat. De aceea, cînd Dumnezeu face apel prin robul Său, Moise, care construieşte Cortul întîlnirii împreună cu copiii lui Israel, femeile acestea sunt gata să slujească.

În Exod capitolul 38 citim, „Au făcut altarul pentru arderile de tot din lemn de salcîm; lungimea lui era de 5 coţi, şi lăţimea de 5 coţi;  era în patru muchii, şi înălţimea lui era de 3 coţi.”(v.1) Ne aducem cum, atunci cînd Moise a cerut poporului să dea aur, argint, lemn, ţesături frumoase, toţi s-au întrecut în dărnicia lor, astfel încît Moise a trebuit să le spună: „Nu mai aduceţi nimic, este prea mult!”

În versetul 8 ni se spune că, „Beţaleel a făcut ligheanul de aramă, cu piciorul lui de aramă, din oglinzile femeilor care slujeau la uşa cortului întîlnirii.” Pe vremea aceea oglinzile erau confecţionate din aramă: acestea se şlefuiau atăt de bine încît femeile se vedeau în ele. De unde aveau oglinzile, femeile acestea? Ele le-au luat de la egipteni atunci cînd au plecat împreună cu poporul, ca să se închine lui Dumnezeu. Ele au luat aceste oglinzi, dar atunci cînd Dumnezeu le spune că are nevoie de aramă ca să facă ligheanul pentru cortul întîlnirii, aceste femei, care erau la uşa cortului pentru slujire, şi-au adus oglinzile şi le-au dat pentru facerea ligheanului de aramă.

Cît de important este acest lucru? La ce era folosit ligheanul de aramă? În Exod 30:17-18 citim,”Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Să faci un lighean de aramă, cu piciorul lui de aramă, pentru spălat; să-l aşezi înte cortul întîlnirii şi altar, şi să torni apă în el…” Deci, pentru ce era acest lighean de aramă? Cît de important este faptul că aceste femei au dat ceea ce, pentru ele, constituia o amintire frumoasă, de preţ. Ele au renunţat să se mai uite în oglindă, să-şi vadă faţa, să vadă cum arată… Vedem cît de simbolică şi ce importantă este dărnicia acestor femei. Ele dăruiesc ceva ce iubesc, ce le place, un articol de preţ în ochii lor: îşi aduc oglinzile cu bucurie, cu tregere de inimă, la picioarele lui Moise. Aşa cum am citit anterior, Dumnezeu primeşte darurile care sunt aduse de bunăvoie şi cu tragere de inimă, deci aceste daruri au fost primite şi ligheanul de aramă a fost făcut.

Pentru ce era folosit acest lighean de aramă? „… Ca să-şi spele în el Aaron şi fiii lui mîinile şi picioarele. Cînd vor intra în Cortul întîlnirii, se vor spăla  cu apa aceasta, ca să nu moară; şi se vor spăla şi cînd se vor apropia de altar, ca să facă slujba şi ca să aducă Domnului jertfe arse de foc. Îşi vor spăla mîinile şi picioarele  ca să nu moară. Aceasta va fi o lege necurmată pentru Aaron, pentru fiii lui şi pentru urmaşii lor.” (v.19-21) Deci ligheanul de aramă era folosit  de preoţi, de Aaron şi fiii lui, de neamul preoţilor, pentru spălarea mîinilor şi picioarelor înainte de a se prezenta înaintea  lui Dumnezeu, înainte de a mijloci pentru poporul lui Dumnezeu.

Vedem cît de important este acest lighean pentru curăţirea preoţilor. În acest lighean apa era curată şi se vedea totul. Atunci cînd ei se spălau pe mîini şi pe picioare, mizeria trebuia să rămînă acolo. Ei nu se puteau apropia de Dumnezeu decît cu mîini curate, cu un trup curat, spălat. Acest lighean ne arată, în mod simbolic, felul în care ne putem apropia de Dumnezeu.

Astăzi în vremea harului, aceată spălare a mîinilor, a trupului nostru, a picioarelor noastre se face prin jertfa Domnului Isus Hristos. Murind pe cruce, Domnul Isus, prin sîngele Lui, ne-a adus curăţirea trupului nostru, ca să ne putem apropia pentru a sluji Domnului. Noi nu puteam, prin meritele noastre, să ne apropiem de Dumnezeu, dar pentru că El a murit pentru noi, acum putem să ne apropiem de El.

Mia Oglice, Femeile Bibliei – Un studiu Biblic desrpe „Femeile fără Nume”

Reprodus cu permisiunea autoarei