jump to navigation

Dată afară din şcoală pentru o greşeală… Octombrie 21, 2011

Posted by alaandrei in Ştiri.
Tags: , , , ,
4 comments

Pakistan (Mission Network News) ― O elevă din clasa a 8 a fost dată afară din şcoală şi foarte aproape de a fi acuzată de blasfemie – pedepsită cu moartea –  pentru că a scris greşit un cuvînt în limba Urdu, raportează Compass Direct News.

“Săptămîna trecută, Faryal Bhatti, în vîrstă de 13 ani, a  greşit un cuvînt la examenul la limba Urdu, în timp ce răspundea la o întrebare despre poezia care aducea laudă la adresa lui Mohamed, unul din profeţii musulmani,” au povestit creştinii din această zonă. Ea a scris  “laanat” – transliteraţia cuvîntului “blestem” în limba Urdu, în loc de “naat”, carea înseamnă o poezie scrisă spre lauda profetului islamic.

Cînd profesorul a descoperit această greşeală, el a bătut-o pe Faryal şi a informat directorul.  A doua zi, elevii musulmani şi adulţii au pus la cale o demonstraţie , cerînd darea afară a elevei şi iniţierea unui caz penal împotriva ei.

Mulţimea a cerut ca Faryal de numai 13 ani să fie acuzată de “comentarii ofensatoare” în conformitate cu legea blasfemiei din Pakistan, care se pedepseşte cu moartea sau închisoarea pe viaţă. Între timp mama fetei a fost dată afară de la locul de muncă, unde lucre în calitate de asistentă medicală, un spital legat cu şcoală în care învăţa fetiţa.

Faryal a cerut scuze şcolii şi a explicat că nu a avut nici o intenţie rea, iar unul din administratorii şcolii chiar a admis că ea nu pare să fi făcut greşeala intenţionat. Necătînd la acestea ea a fost exclusă din şcoală, spre marea satisfacţie a protestatarilor musulmani.

Compas Direct raportează că liderii religioşi au chemat la acţiuni care să fie luate împotriva fetei şi a familiei.

Militarii pakistanezi au intervenit pentru a o apăra pe Faryal şi familia ei. Formal ea nu a fost acuzată de blasfemie dar familia ei este nevoită să se ascundă la moment.

Creştinii locali, care au sfătuit copiii să nu vorbească despre credinţa lor sau alte teme religioase, acum sunt şi mai speriaţi la gîndul ce se poate întîmpla dacă copiii lor ar comite o greşeală. Faryal şi familia ei sunt în siguranţă, dar dacă militarii nu interveneau la timp, nu se ştie ce s-ar fi întîmplat. Creştinii sunt foarte precauţi cu privire la ceea ce spun pentru că aceasta ar putea fi interpretat ca şi blasfemie împotriva islamului sau a lui Mohamed.

În Pakistan creştinii alcătuiesc o minoritate, în jur de 2,45%, din populaţia ţării.

Rugaţi-vă ca ei să fie curajoşi dar şi înţelepţi în vestirea Evangheliei. Rugaţi-vă ca Domnul să deschidă uşi la momentul oportun pentru creşterea bisericilor şi pentru creştini ca să nu sufere fiind acuzaţi pe nedrept.

Anunțuri

Modelarea caracterului – cîteva idei despre disciplinarea copiilor Martie 10, 2010

Posted by alaandrei in Instructiv-educativă.
Tags: , , , , , , ,
2 comments

1. Defineşte clar limitele înaite de a-l impune pe copil să le respecte. „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănînci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit.” (Geneza 2:16-17)

Cel mai important pas în orice procedură disciplinară este cel de a stabili aşteptări rezinabile şi limite preventiv. Copilul trebuie să ştie ce se poate şi ce nu este admisibil înainte ca să poarte responsabilitatea pentru acele reguli. Această precondiţie va elimina sentimentul copleşitor de nedreptate pe care un copil îl simte atunci cînd este pedepsit pentru accidente şi greşeli. Dacă incă  nu ai stabilit clar aceste limite nu aplica pedeapsa pentru ele.

2. Răspundeţi la provocări şi sfidare cu hotărîre şi încredere. „Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte! ”
(Proverbe 3:12)

Odată ce copilul a înţeles ce i se cere, el trebuie să poarte răspunderea pentru comportamentul său. Aceasta pare simplu la prima vedere, dar din experienţa majoritarea copiilor vor asalta autoritatea celor mai mari şi -i vor provoca să dovedească dreptul lor de a conduce. Într-un moment de rebeliune, copilul îl va asculta dorineţele părintelui şi va alege, deliberat să nu se supună. Este exact ca generalul înainte de luptă, care va calcula riscurile existente, va aranja forţele şi va ataca inamicul, în forţă. Cînd apare această confruntare faţă-în-faţă între generaţii, este extrem de important ca adultul să cîştige decisiv şi încrezător. Copilul a arătat clar că este pus pe luptă, iar părinţii trebuie să fie destul de înţelepţi ca să nu dezamăgească! Nimic nu este mai distructiv pentru poziţia de lider a părintelui decît ca un tată sau o mamă să se dea bătut. Cînd părintele perde o luptă după alta, recurgînd la lacrimi şi ţipete şi alte dovezi de frustrare, nişte schimbări dramatice au loc, în felul cum „sunt văzuţi” de copiii lor. În loc să fie nişte lideri siguri şi încrezători, ei devin nişte persoane lipsite de hotărire, care nu sunt vrednice de respect şi supunere.

3. Faceţi distincţie între sfidare deliberată şi iresponsabilitatea copilărească. „Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului. (Proverbe 29:17)

Un copil nu ar trebui pedepsit pentru comportament care nu este voit sfidător. Dacă uită să hrănească cîinele sau să-şi facă patul, să scoată gunoiul – cînd îţi lasă racheta de tenis în ploaie, sau îşi pierde bicicleta – reţineţi ca acest coportament este tipic copilăresc.  Acesta este, mai mult decît probabil, mecanizmul prin care o minte imatură este protejată de anxietăţile şi presiunile  adulţilor. Fii blînd şi delicat atunci cînd îl înveţi să devină mai bun. Dacă el nu reuşeşte să răspundă la intrucţiunile tale, atunci este momentul potrivit de a administra nişte consecinţe bine definite (poate plati din banii lui pagubele, sau poate fi lipsit de dreptul de a folosi ceva ce a stricat). Oricum iresposabilitatea copilarească este foarte diferită de sfidarea deliberată şi trebuie trata cu mai multă răbdare.

4. Reasigură şi învaţă-l după ce confruntarea s-a încheiat. „Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii. (Evrei 12:11)
După momentul de conflict, în care părintele şi-a demonstrat dreptul de a conduce, (în special dacă acesta a rezultat în lacrimi) copii între 2-7 ani şi mai mari, pot simţi nevoia de a fi iubiţi şi reasiguraţi. Fără nici o ezitare, primeşte-l cu braţele deschise. Ţine-l strîns şi spune-i cît de mult îl iubeşti! Leagănă-l uşurel, amintindu-i încă o dată pentru ce a fost pedepsit şi poate evita această situaţie neplăcută în viitor. Acest moment de comunicare zideşte dragoste, fidelitate şi unitate în familie. Un moment important este rugăciunea împreună cu copilul, recunoscînd greşeala şi faptul că nu suntem perfecţi. Iertare divină este o experienţă extraodinară chiar şi pentru un copil foarte mic.

5. Evită cereri imposibil de îndeplinit.” Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda. (1Corinteni10:13)
Fii absolut sigur că copilul tău e capabil de a face ceea ce-i ceri. Niciodată nu pedesiţi copilul pentru că a udat patul involuntar sau pentru că încă nu face la oliţă, la o anumită vîrstă, pentru că se descrucă prost la şcoală, dacă nu este capabil să reuşească. Aceste cerinţe îl pun pe copil într-un conflict irezolbabil: nu are ieşire. Această stare aduce daune inevitabile aparatului emoţional uman.

6. Lasă-te, în toate, condus de dragoste. „Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste ferbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate.” 1Petru 4:8

O relaţie caracterizată de dragoste adevărată şi afecţiune este una sănătoasă, deşi unele greşeli şi erori părinteşti sunt inevitabile.

Ştiri creştine – Uzbekistan Februarie 6, 2010

Posted by alaandrei in Ştiri.
Tags: , , , , , ,
add a comment

Crăciunul illegal ca şi activitate religioasă neînregistrată a fost pedepsită şi continuă să fie şi în 2010, necătînd la standardele internaţionale de drepturi ale omului. La data de 3 ianuarie, opt ofiţeri de poliţie au organizat un atac asupra unei adunări cu prilejul Crăciunului organizată de o biserică înregistrată oficial. Cînd au fost întrebaţi de ce sărbătorirea Crăciunului este ilegală, poliţiştii au răspuns că Biserica Sfîntă a Evangheliei depline nu “este înregistrată” în satul Umid. Trei din liderii bisericii acum vor trebui să suporte pedeapsă administrativă. De asemenea, în urma activităţii religioase neînregistrate în regiunea de sud Surkhandarya, pastorul Bakhrom Nazarov a fost amendat de peste 83 de ori сu suma de un salariu minim. 21 de oameni au fost reţinuţi şi ţinuţi în închisoare între februarie şi august 2009.  Oricum nu se cunosc cazuri de arestări ale celor care şi-au mărturisit credinţa în ultima parte a anului 2009. Cînd un judecător a fost întrebat ce  ar putea însemna aceasta, el a spus că “ar putea fi din cauza liberalizării sistemului judiciar din Uzbekistan, care are loc la moment.” Să sperăm ca anume aceasta este adevărata cauză şi nu alta.

Femeia înţeleaptă scapă viaţa cetăţi Februarie 3, 2010

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , , , , ,
add a comment

„Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii, oricine o iubeşte îi va mînca roadele” Proverbe 18:21

Femeile, prin acţiunile lor, pot fi cunoscute ca femei care intervin la momentul oportun, care ştiu să dea direcţii specifice, care caută binele altora folosind înţelepciunea primită de sus şi, pentru biruinţa lor în Domnul, oamenii Îl slăvesc pe Dumnezeu.

Astăzi vom învăţa despre o femeie înţeleaptă, care prin înţelepciunea ei a scăpat viaţa cetăţii în care locuia. În Proverbe 19:23 ni se spune: „Frica de Domnul duce la viaţa,” iar Proverbe 1:7: „Frica de Domnul este începutul înţeleciunii.”

În 2 Samuel 19 ni se spune ce s-a întîmplat. În timp ce David îşi ia oamenii şi trece Iordanul, –„tot poporul lui Iuda şi jumătate din poporul lui Israel petrecuse pe împărat dincolo de Iordan. Dar toţi bărbaţii lui Israel au venit la împărat, şi i-au zis: „Pentruce te-au furat fraţii noştri, bărbaţii lui Iuda, şi au trecut pe împărat peste Iordan, împreună cu casa lui, şi cu toţi oamenii lui David?” Toţi bărbaţii lui Iuda au răspuns bărbaţilor lui Israel: „Fiindcă împăratul ne este rudă; şi ce aţi găsit aici, ca să vă mîniaţi? Am trăit noi pe cheltuiala împăratului? Ne-a făcut el daruri?” Şi bărbaţii lui Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda: „Împăratul este de zece ori mai mult al nostru, şi chiar la David avem mai mult drept decît voi. Pentruce ne-aţi nesocotit? N’am fost noi cei dintîi cari am spus să se întoarcă împăratul nostru?” Şi bărbaţii lui Iuda au vorbit cu mai multă asprime decît bărbaţii lui Israel. (v.40-43)

Deci, vedem că bărbaţii lui Iuda şi cei ai lui Israel au o vorbire aspră, iar bărbaţii lui Iuda au o vorbire şi mai aspră decît bărbaţii lui Israel. De ce am accentuat acest lucru? Pentru că vorbirea aspră poate duce la luptă şi vorbirea necugetatp a unui om de nimic, şi anume Şeva, care spune: „Noi n-avem nici o parte cu David, nici o moşternire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său, Israele!” (2 Samuel 20:1) Din cauză că acest om de nimic ştie să vorbească, vedem cum se creează o tensiune în popor, între bărbaţii lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda. Ca urmare a cuvintelor „Ce avem noi de a face cu David?” spuse de Şeba: „Toţi bărbaţii lui Israel s-au depărtat de David, şi au urmat pe Şeba, fiul lui Bicri. Dar bărbaţii lui Iuda au rămas credincioşi împăraturului lor, şi l-au înspţit de la Iordan pînă la Ierusalim.” (v.2)

Într-o astfel de situaţie vedem ce efecte are o vorbire aspră: vorbirea unui om de nimic, îi desparte pe bărbaţii lui Israel de bărbaţii lui Iuda. Împăratul ajunge la Ierusalim şi-l cheamă pe Amasa şi-i spune: „Cheamă-mi peste trei zile pe bărbaţii lui Iuda şi tu să fii de faţă aici.” ( v. 4) Amasa a plecat dar nu s-a întros în timpul hotărît de David. Atunci David îl cheamă pe Abişai şi-i spune: „Şeba, ne va face acum mai mult rău decît Absalom. Ia tu însuţi pe slujitorii stăpînului tău, şi urmăreşte-l, ca nu cumva să găsească cetăţi întărite, şi să se ascundă dinaintea noastră.” (v.6) Şeba era periculos deoarece, prin vorbirea lui, putea să cîştige pe toţi bărbaţii lui Israel împotriva lui David.

Abişai a ascultat şi apleca urmat de oamenii lui Ioab, şi de toţi vitejii, ca să-l urmărească pe Şeba. Cînd au ajuns lîngă piatra cea mare, Amasa a ajuns înaintea lor. Ioab îl ucide pe Amasa, şi îşi continuă urmărirea lui Şeva. În această urmărire oamenii lui David ajung în faţa cetăţii Abel-Bet-Maaca, unde se ascundea Şeba.

„Ioab a străbătut toate seminţiile lui Israel înspre Abel-Bet-Maaca, şi toţi bărbaţii de seamă s’au strîns şi l-au urmat. Au venit şi au împresurat pe Şeba în Abel-Bet-Maaca, şi au ridicat  împotriva cetăţii un val care atingea întăritura. Tot poporul care era cu Ioab săpau zidul ca să-l facă  să cadă.” (v.14-15)

Acesta este contextul istoric în care apare femeia înţeleaptă care scapă cetatea Abel-Bet-Maaca. Acestei femei nu i se dă numele, ci ea este descrisă. Noi învăţăm despre această femeie din caracterul ei, din acţiunile ei, dorim să vedem cum putem fi şi noi ca ea, femei înţelepte. De ce este numită îneţeleaptă această femeie? Pentru că atunci cînd vede că Ioab şi vitejii înconjoară cetatea , şi că toată cetatea  este în primejdie, începe să strige din cetate: „Ascultaţi, asclultaţi! Spuneţi, vă rog lui Ioab: „Apropie-te pînă aici, căci vreau să-ţi vorbesc!” (v.16)

Deci, într-o situaţie în care, probabil toţi ceilalţi au intrat în panică, în care fiecare fugea, şi nu ştiau ce să facă, această femeie înţeleaptă, cum o numeşte Scriptura, strigă: „Am ceva de spus, ascultaţi vreau să vorbesc cu conducătorul vostru, cu Ioab. Ea îi roagă pe cei care o aud să-i spună lui Ioab din partea ei: „Apropie-te pînă aici, căci vreau să-ţi vorbesc!” El s’a apropiat de ea, şi femeia a zis: „Tu eşti Ioab?” El a răspuns: „Eu sînt.” Şi ea i-a zis: „Ascultă vorbele roabei tale.” El i-a răspuns: „Ascult.”

Observaţi ce  înţelepciune, care ascultă, şi a zis: „Odinioară era obiceiul să se spună: „Să întrebăm în Abel!” Şi totul se isprăvea astfel. Eu sînt una din cetăţile liniştite şi credincioase din Israel… „ Deci, cetatea aceasta avea un renume bun, şi anume, că în ea erau oameni care puteau să răspundă cu înţelepciune. Deci, această  cetate, era cunoscută ca o cetate liniştită şi credincioasă în Israel.

Femeia continuă: „… şi tu cauţi să pierzi o cetate care este o mamă în Israel! Pentruce ai nimici tu moştenirea Domnului?” (v.19) Deci, femeia îl linişteşte pe Ioab, care îl caută pe Şeba, şi spune: „Şeba a păcătuit, dar cetatea este liniştită, credincioasă, este ca o mamă în Israel, şi este moştenirea Domnului.” Ioab pus faţă în faţă cu aceste cuvinte, îşi dă seama şi spune: „Departe de mine gîndul să nimicesc sau să dărîm! Nu este aşa! Dar un om din muntele Efraim, numit Şeba, fiul lui Bicri, a ridicat mîna împotriva împăratului David; daţi-l încoace numai pe el, şi mă voi depărta de cetate.”

De fapt, ce avrut ea să-i arate? Că nu cetatea este de vină, ci un om numit Şeba, şi el este cel care trebuie să primească pedeapsa, nu toată cetatea. Ioab recunoaşte acest lucru şi spune: „Daţi-mi-l pe cel care este ascuns în mijlocul vostru.” Femeia a zis lui Ioab: „Iată, capul lui îţi va fi aruncat peste zid.” (v.21) Ce curaj extraordinar are această femeie: să spună că ea va da capul lui Şeba, peste zid!

Ce a făcut în continuare această femeie înţeleaptă? A convins pe Ioab că nu cetatea este de vină, ci numai Şeba. Acum ea trebuie să convingă cetatea să facă acest lucru. „Femeia s’a dus şi a înduplecat pe tot poporul cu înţelepciunea ei.” Cum o descrie Scriptura? Ca o femeie înţeleaptă care a ştiut să înduplece pe Ioab, a ştiut să înduplece poporul, cu înţelepciunea ei. (va urma)

În ce ne-au întrecut ţările din lumea a treia Decembrie 15, 2009

Posted by alaandrei in Combate imoralitatea.
Tags: , , , , , , ,
8 comments

În Uganda se dezbate un proiect de lege conform căreia homosexualitatea va fi privită ca infrancţiune capitală, alipindu-se ca urmare altor 37 de ţări de pe continentul Africii.

David Bahati care a prezentat legea anti-homosexualitate în parlament a declarat, „Comportamentul învăţat este ceva la care se poate, cu acelaşi succes, renunţa. Nu-mi spuneţi că homosexualitatea este înăscută, este doar o influenţă străină, care se face tot mai simţită aici.” Lege dată,  ce se preconizează să intre în vigoare în februarie, va permite ca homosexualitatea să fie pedepsită cu moartea.

Acest proiect de lege a stîrnit nemulţumirea şi proteste la ambasada Ugandei din Londra. Bahati a precizat că mulţi au înţeles şi interpretat greşit proiectul. „Secţiunea pedepsei cu moartea se referă la pângărirea de către un adult care este homosexual şi acest lucru este în concordanţă cu Legea cu privire la pîngărire, care a fost adoptată în 2007. Intenţia este de a preveni recrutarea copiilor, care se întâmplă în şcoli în care învaţă copii de un singur sex. Noi trebuie să oprim recrutarea şi să asigurăm viitorul copiilor noştri. „

Acest proiect se bucură de susţinerea multora şi nu este unic de felul său. În Nigeria un proiect asemănător aşteaptă să fie aprobat, iar în ţările din Africa de Nord, pedeapsa cu moarte deja este permisă. În Burundia homosexualitatea a primit statutul de crimă în aprilie, 2009, alipindu-se la celelalte 37 ţări în care homosexualitatea este deja ilegală. Pe aceeaşi cale sunt şi Egiptul şi Mali care planifică să criminalizeze homosexualitatea, folosind legea despre moralitate.

Sunt consideraţi săraci şi rămaşi în urmă de lumea dezvoltată, şi totuşi mă întreb pe unde noi cei care suntem, doar cu puţin mai înainte decît ei, am pierdut această dorinţă de a ne proteja copiii şi ţara de această influnenţă distrugătoare. Oare ce am scăpat în legislaţia şi în mentalitatea noastră de nu mai vedem pericol, de nu mai facem nimic ca să oprim acest val de imoralitate şi nu doar atît, ci suntem pe cale să aprobăm o lege care le-ar dezlega mîinile şi le-ar da voie să intre în şcolile, în casele şi în bisericile noastre, ca să pîngărească tot ce avem mai scump şi mai sfînt? Aştept să vă împărtăşiţi părerea pe marginea acestui subiect.