jump to navigation

Priveşte la Isus! aprilie 22, 2011

Posted by alaandrei in Poezie.
Tags: , , , , , , , ,
3 comments

Drag vizitator,

în aceste zile cand ne amintim de moartea şi suferinţele Domnului nostru Isus Hristos, vrem să vă îndemnăm, să ne îndreptăm cu toţii privirile la El!

Oricine-n viaţă a trăit durerea,

Dar parcă nimeni nu te-a înţeles,

Vreau azi să mergem la Golgota,

Să vezi ce din durere s-a ales.

Vom merge cu pas iute-n, grabă,

Iersulalimu-n urmă vom lăsa,

Noi trebuie să urcăm dealul,

mai repede nu-avem cînd sta.

Vom merge după gloata zgomotoasă,

vezi feţe, voci răsună în urechea ta,

nişte femei bocesc iar colo,

Auzi cum rîde cineva.

Iată-n sfărşit şi pe Acel ce crucea duce,

El este condamnat, El va muri pe cruce!

Încearcă să n-asculţi şi să nu vezi decît pe El,

Spre faţa Lui aplecă-te mai tare,

noi am ajuns in dreptul Lui,

a Celui ce cazu sub greutatea mare.

E chiar aici, e-aproape, poti vedea

Şi sîngele uscat în firele de păr,

şi ochii trişti ce te privesc de sub cunună…

dar, cu un şuerat de bici e ridicat din humă,

Priveşte, dragul meu, cum e gonită jertfa,

şi lasă-ţi inima durerea-I s-o pătrundă,

Priveşte faţa-i albă şi schimonosită

Să poţi simţi pentr-o frăntură de secundă

Cum fu nelegiuirea pedepsită.

Priveşte, caci nicicînd ‘nainte

Ochii tăi n-au văzut asa ceva,

o cruce ridicată în vărf de munte,

ca să se împlinească judecata.

Iar condamnatul, plini de răni şi sînge,

Scuipat şi de mulţime înjosit,

Prin har ţi-a cumpărat salvare,

Ţie şi mie şi tuturor care-au greşit.

Priveşte-L, dragul meu, priveşte-L,

Şi dacă tot te crezi nefericit

Să sţii că pentru tine El orice chin a suferit.

El a purtat în rănile Lui sfinte

Toată povara şi durerea ta,

Şi orice suferinţă negrăită El o luă asupra Sa.

Aceasta este Dragostea măreaţa,

Iubirea Lui cu care ne-a iubit,

Adu la crucea Lui amarul şi tristeţea,

Tot greul ce pîn’ azi te-a chinuit.

Nimeni pe lume nu te va-nţelege,

Şi pace-n suflet nimeni nu-ţi va da,

Nimeni doar Fiul Cel de Rege,

Isus Hristos, doar El te v-ajuta.

E gata orice chin cu tine sa împartă,

Deschide-i astăzi larg, inima ta

Să capeţi pace, linişte, iertare,

şi niciodată nu vei regreta!

Reclame

Femeia cu „credinţă mare” este ascultată (continuare) august 18, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , , ,
add a comment

„Atunci Isus i-a zis: „O femeie, mare este credinţa ta: facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.” (v.28) Ce a vrut această femeie? Ce a vrut această mamă? A vrut un singur lucru, ca fiica ei să fie tămăduită. Şi  pentru că ea a auzit  de Domnul Isus, de Fiul lui David, de Fiul lui Dumnezeu, de Cel care poate face minuni, care poate să vindece, ea a alergat să-L întîlnească, s-a dus la El: „Ai milă de mine, Doamne, ajută-mă, da, Doamne!” Aceasta arată credinţa ei, o dependenţă totală de Dumnezeu, şi deoarece credinţa ei este o credinţă mare, aşa cum spune Domnul Isus, şi cum mărturiseşte El despre ea, Isus o ascultă şi-i spune: „Făcă-ţi-se cum voieşti!”

Ce fel de credinţă ai tu? Doreşti într-adevăr ca Dumnezeu să fie împlinirea nevoilor tale, El să fie Cel care să te ajute în toate lucrurile? Dacă este aşa, atunci El spune: „Făcă-ţi-se cum voieşti!”

În Matei 10:1 se spune: „Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.” Aşa cum Domnul Isus a avut putere să vindece şi să tămăduiască, El a dat şi ucenicilor această putere, şi apoi  i-a trimis: „Aceştia sînt cei doisprezece, pe cari i-a trimes Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare.” (v.5)

Am citit că Domnul Isus a spus: „Eu  am venit la oile pierdute ale casei lui Israel, şi nu vreau să arunc mîncarea la căţei.”  Vedem cum femeia se poate mulţumi şi cu fărîmiturile. Aici vedem ce le spune Domnul Isus ucenicilor Săi  cînd îi trimite: „Să nu mergeţi pe calea păgînilor şi să nu intraţi în vreo cetate a Samaritenilor;  ci să mergeţi mai de grabă la oile pierdute ale casei lui Israel. Şi pe drum, propovăduiţi, şi ziceţi: „Împărăţia cerurilor este aproape!” (v.6-7) Domnul Isus le spune ucenicilor să meargă mai departe să vestească Evanghelia, să-i înveţe pe oameni învăţăturile pe care ei le-au auzit de la El, dar le spune să meargă mai degrabă, mai întîi, la oile pierdute ale casei lui Israel. Ce să le propovăduiască? Să le propovăduiască Evanghelia. Deci, atunci cînd Isus spune că a venit pentru oile pierdute ale lui Israel, femeia nu se împotriveşte, ci acceptă planul lui Dumnezeu.

Să citim la Romani 15:8: „Hristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu, şi să întărească făgăduinţele date părinţilor.” De ce a venit Domnul Isus? Pentru oile pierdute ale lui Israel, pentru că Dumnezeu le făgăduise părinţilor lor acest lucru. El a făcut un legămînt cu Avraam, Isaac şi Iacov şi Domnul este Cel care împlineşte făgăduineţele date părinţilor poporului lui Israel: „…Ca Neamurile să slăvească pe Dumnezeu, pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea Te voi lăuda printre Neamuri, şi voi cînta Numelui Tău.” (v.9) Da, Domnul a venit să întărească făgăduinţele faţă de poporul Său, dar El vrea ca neamurile să slăvească pe Dumnezeu, pentru îndurarea Lui, pentru ca Domnul se îndură şi de neamuri şi spune: „Veseliţi-vă neamuri, împreună cu poporul Lui.” (v.10)

Vedem că această femeie se veseleşte împreună cu poporul Lui şi spune: „Doamne mie îmi ajung fărîmiturile, am credinţa că dacă  Tu vrei să o vindeci pe fata mea, ea va fi vindecată. Eu mă bucur că Tu ai venit la oile pierdute ale lui Israel, dar vreau să am parte şi eu de fărîmiturile, de binecuvîntările, care vin de la Tine.”

„Veseliţi-vă neamuri, împreună cu poporul Lui.”Şi iarăş: „Lăudaţi pe Domnul, toate Neamurile; slăviţi-l, toate noroadele.” Tot astfel şi Isaia zice: „Din Iese va ieşi o Rădăcină, care se va scula să domnească peste Neamuri; şi Neamurile vor nădăjdui în El.” Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentruca, prin puterea Duhului Sfînt, să fiţi tari în nădejde!” (v. 11-13)

Această femeie, pentru că are o credinţă mare, este plină de bucurie şi pace. Şi Domnul îi spune: „Facă-se după voinţa ta, pentru că ai crezut, Eu am vindecat-o pe fiica ta.” Şi chiar în clipa aceea fetiţa s-a vindecat şi a ieşit duhul cel rău din ea. Ce nădejde, ce bucurie este să ai o credinţă în Atotputernicul Dumnezeu, care poate să vindece. El poate să rezolve toate problemele noastre, şi El doreşte ca noi împreună să ne veselim de binecuvîntările Lui, să-I slăvim Numele.

Totul depinde de felul cum ne încredem în El, de felul cum venim cu inima noastră deschisă, ca să-I slujim. Atitudinea noastră trebuie să fie aceasta: „Doamne despărţiţi de Tine nu putem face nimic, noi depindem de Tine, Te rugăm ca tu să rezolvi problemele noastre.” Vedem că Domnul Isus a venit la oile Sale, El a venit să împlinească Cuvîntul, care a fost un legămînt între Dumnezeu şi Avraam. Dumnezeu îşi ţine Cuvîntul şi făgăduinţele Sale, şi astfel popoarele ajung să-L laude şi să-L cinstească.

În Faptele Apostolilor vedem din nou că, atunci cînd Petru vorbeşte poporului, el aminteşte de felul în care ei L-au omorît pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi, şi spune: „Prin credinţa în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii. „ (Fapte 3:16) Petru şi Ioan, cînd l-au vindecat pe ologul din naştere, ei Îi dau cinstea şi lauda lui Dumnezeu şi spun: „El este întărit în Numele lui Isus, şi nu al nostru, şi el este vindecat pe deplin, pentru că a avut credinţă mare, în Domnul Isus.”   „Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor proorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.  Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu.” (v.18-19)

Prin credinţă L-am primit pe Isus Hristos, prin credinţă ne trăim viaţa de zi cu zi. De la această femeie, care are credinţă mare Domnul vrea ca noi să învăţăm, să avem aceeaşi atitudine ca şi ea, şi anume, să spunem: „Ai milă de mine, Doamne, Tu eşti totul, eu sunt nimic.” Atunci bucuria, veselia vor fi partea noastră, pentru că noi nu ne încredem în noi, ci ne încredem în El, care poate să vindece, să rezolve toate problemele noastre. Rămîne ca noi să credem, să ne încredem în El din toată inima. Doamne, ajută-ne la aceasta!

Mia Oglice, Femeile Bibliei fără nume

Reprodus cu permisiunea autoarei

Ştiri creştine – Tunisia martie 5, 2010

Posted by alaandrei in Îngeri şi miracole, Ştiri.
Tags: , , , , , , ,
add a comment

În Tunisia constituţia prevede libertatea religioasă dar specifică determinarea ţării de aderare la Islam. Convertiţii la Creştinism sunt priviţi ca o ameninţare a stabilităţii sociale, dar aceasta nu opreşte oamenii să-şi pună încrederea în Isus.

Un tunisian, bărbat numit Hatem, a avut acelaşi vis timp de trei ani de zile. In vis el vedea trei bărbaţi care stau împreună. Bărbatul din mijloc purta o cruce la gît. El avea o carte albastră în mînă şi i-a spus lui Hatem, “Ia cartea şi citeşte-o.” Bărbatul avea o barbă lungă şi purta o robă. Ceilalţi bărbaţi care stau cu el nu vorbeau. Hatem era speriat de acest vis. El a mers la Imam şi l-a întrebat ce însemna acel vis. Imam i-a spus că el nu ştie. Într-un final el a fost prezentat unui indigen credincios care i-a oferit lui Hatem un Nou Testament- era o carte albastră- şi o copie a filmului Isus. Hatem s-a decis să-L urmeze pe Isus.” El a spus:”Nu am avut pace. Acum că m-am hotărît să-l urmez pe Isus eu am căpătat pacea.” Dumnezeu le dă oamenilor din Tunisia visuri şi vedenii. Pentru Hatem aceasta a fost o perioadă de trei ani şi apoi –era de parcă Isus chiar se afla cu el în cameră-Hatem şi-a deschis viaţa sa lui Isus şi a găsit pacea.

Portretul Domnului Isus în Evanghelia după Ioan ianuarie 19, 2010

Posted by alaandrei in Poezie.
Tags: , , , , , , , , , ,
3 comments

Isuse, cine ar încerca să Te descrie în cuvinte,

Cît de sarace ar parea, de orice sens lipsite.

Dar totuşi Tu Te-ai coborît la mintea noastră,

Şi ai venit să ne deschizi spre cer fereastră.

Fereastra Sfîntului Cuvînt şi-a vieţii Tale sfinte,

Cît ai trăit pe-acest pămînt, Tu ne-ai vorbit Cuvinte.

Ne-ai arăt că la-nceput erai cu Dumnezeu,

Apoi Lumină Te-ai făcut, venind din cerul Tău.

Cu Tine-n lume ai adus harul şi adevărul,

Şi Te-ai jertfit ca cei ce cred să moşteneacă cerul.

Tu Apă Vie poţi să dai şi  să astîmperi setea,

Tu eşti Hristosul cel promis care lăuntrul vede.

Eşti Pîinea Vieţii care dai deplină săturare,

Iar Trupul Tău de îl mîncăm avem în veci salvare.

Tu eşti Acela care chemi pe toţi să bea din Tine,

Şi rîu de apă vie curge din inima ce vine.

Iar dacă este cineva chiar  vrednic de pedeapsă,

Tu nu condamni, ci ierţi şi dai oricui a doua şansă.

În Tine-i numai Adevăr ce-aduce slobozire:

Cei ce-au fost robi de îl primesc nu mai tăiesc din fire.

Tu ai venit ca cei ce văd s-ajungă orbi deodată.

Iar cei n-au văzut dar cred, vederea  îşi recapătă.

Noi rătăceam ca nişte oi, pierdute şi flămînde,

Tu viaţa ai venit să-Ţi pui, în mîna Ta luîndu-ne.

Ne ţii aşa de strîns în ea, că-orişicine-ar încerca,

N-ar reuşi  din mîna Ta nicicînd ca să ne smulgă.

Tu eşti Pastorul  adevărat, ce-i gata să şi moară.

Tu Uşa eşti intrînd în care noi am găsit comoară.

Tu învierea eşti şi viaţa şi cel ce-n Tine a crezut,

Viaţa are chiar şi dacă de pe pămînt a dispărut.

Tu Împărat eşti, dar călare vii nu cu gînd de cucerire,

Pe mînzul unei măgăriţe, Tu vii cu pace şi iubire.

Tu gata eşti să speli picioare ce fug în grabă la trădare,

Pe cine speli îl faci curat şi are-n cerul Tău intrare.

Tu eşti Viaţă, Adevăr şi Cale spre Casa Tătălui de sus,

Locaşuri multe sunt acolo şi Tu ni-l pregăteşti, Isus.

Tu eşti adevărata Viţă iar noi mlădiţele din ea,

Ne curăţeşti şi  ne ajuţi s-aducem rod spre slava Sa,

Cănd ai plecat orfani nu suntem caci ne-ai trimis Mîngîietor,

Ca să ne-nveţe, şi să fie un bun şi drept îndrumător.

Tu pentru mine Te-ai rugat în cel mai rău din ceasuri,

Şi chiar de chinul era greu ai biruit vrăjmaşul!

Pe cruce ai fost răstignit Isuse, Doamne Sfinte,

Dar moarte n-a putut să ţină pe Domnul vieţii în morminte.

Cristosul, Fiu de Dumnezeu care-a venit să pătimească,

Tu-ai înviat ca toţi ce cred în Tine să primească,

Iertare, viaţă şi un loc în Patria cereacă.

Noi vă dorim în Noul An… decembrie 31, 2009

Posted by alaandrei in Felicitări.
Tags: , , , , ,
1 comment so far

Noi vă dorim în Noul An

Doar împliniri şi bucurie,

Să fie sufletul liman,

De pace sfîntă şi iubire!

Să fiţi pentru acei din jur,

În noapte-o rază  de  lumină,

Cuvîntul să vă fie aur,

Iar faptă întotdeauna bună.

Căci semănînd aşa seminţe,

Veţi avea rodul mult  dorit:

Acela de a fi ferice,

şi-aici şi-n raiul nesfrîşit!

Oare din aceeaş vînă a izvorului ţîşneşte şi apă dulce şi apă amară? august 31, 2009

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , , ,
add a comment

Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvîrşit, şi poate să-şi ţină în frîu tot trupul.

De pildă, dacă punem cailor frîul în gură, ca să ne asculte, le cîrmuim tot trupul.

Iată, şi corăbiile, cît de mari sînt, şi, măcar că sînt mînate de vînturi iuţi, totuş sînt cîrmuite de o cîrmă foarte mică, după gustul cîrmaciului.


Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, cînd este aprinsă de focul gheenei. Toate soiurile de fiare, de păsări, de tîrîtoare, de vieţuitoare de mare se îmblînzesc, şi au fost îmblînzite de neamul omenesc, dar limba niciun om n’o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte. Cu ea binecuvîntăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni cari sînt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaş gură iese şi binecuvîntarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!


Oare din aceeaş vînă a izvorului ţîşneşte şi apă dulce şi apă amară? Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.


Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blîndeţa înţelepciunii!


Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pămîntească, firească, drăcească.Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.

Înţelepciunea care vine de sus, este, întîi, curată, apoi pacinică, blîndă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este sămănată în pace pentru cei ce fac pace.