jump to navigation

Dată afară din şcoală pentru o greşeală… Octombrie 21, 2011

Posted by alaandrei in Ştiri.
Tags: , , , ,
4 comments

Pakistan (Mission Network News) ― O elevă din clasa a 8 a fost dată afară din şcoală şi foarte aproape de a fi acuzată de blasfemie – pedepsită cu moartea –  pentru că a scris greşit un cuvînt în limba Urdu, raportează Compass Direct News.

“Săptămîna trecută, Faryal Bhatti, în vîrstă de 13 ani, a  greşit un cuvînt la examenul la limba Urdu, în timp ce răspundea la o întrebare despre poezia care aducea laudă la adresa lui Mohamed, unul din profeţii musulmani,” au povestit creştinii din această zonă. Ea a scris  “laanat” – transliteraţia cuvîntului “blestem” în limba Urdu, în loc de “naat”, carea înseamnă o poezie scrisă spre lauda profetului islamic.

Cînd profesorul a descoperit această greşeală, el a bătut-o pe Faryal şi a informat directorul.  A doua zi, elevii musulmani şi adulţii au pus la cale o demonstraţie , cerînd darea afară a elevei şi iniţierea unui caz penal împotriva ei.

Mulţimea a cerut ca Faryal de numai 13 ani să fie acuzată de “comentarii ofensatoare” în conformitate cu legea blasfemiei din Pakistan, care se pedepseşte cu moartea sau închisoarea pe viaţă. Între timp mama fetei a fost dată afară de la locul de muncă, unde lucre în calitate de asistentă medicală, un spital legat cu şcoală în care învăţa fetiţa.

Faryal a cerut scuze şcolii şi a explicat că nu a avut nici o intenţie rea, iar unul din administratorii şcolii chiar a admis că ea nu pare să fi făcut greşeala intenţionat. Necătînd la acestea ea a fost exclusă din şcoală, spre marea satisfacţie a protestatarilor musulmani.

Compas Direct raportează că liderii religioşi au chemat la acţiuni care să fie luate împotriva fetei şi a familiei.

Militarii pakistanezi au intervenit pentru a o apăra pe Faryal şi familia ei. Formal ea nu a fost acuzată de blasfemie dar familia ei este nevoită să se ascundă la moment.

Creştinii locali, care au sfătuit copiii să nu vorbească despre credinţa lor sau alte teme religioase, acum sunt şi mai speriaţi la gîndul ce se poate întîmpla dacă copiii lor ar comite o greşeală. Faryal şi familia ei sunt în siguranţă, dar dacă militarii nu interveneau la timp, nu se ştie ce s-ar fi întîmplat. Creştinii sunt foarte precauţi cu privire la ceea ce spun pentru că aceasta ar putea fi interpretat ca şi blasfemie împotriva islamului sau a lui Mohamed.

În Pakistan creştinii alcătuiesc o minoritate, în jur de 2,45%, din populaţia ţării.

Rugaţi-vă ca ei să fie curajoşi dar şi înţelepţi în vestirea Evangheliei. Rugaţi-vă ca Domnul să deschidă uşi la momentul oportun pentru creşterea bisericilor şi pentru creştini ca să nu sufere fiind acuzaţi pe nedrept.

Anunțuri

Ofiţerii de poliţie nu mai pot folosi cuvîntul „Christian” Martie 20, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , ,
1 comment so far

Ofiţerilor de poliţie din Kent, Marea Britanie, li s-a interzis să întrebe care este numele de botez pentru ca să nu ofenseze pe cei de altă religie. Acum dacă investighează un caz şi au nevoie de caracteristici specifice ale suspectului trebuie acum să întrebe de numele personal sau de familie, deoarece cuvîntul Creştin i-ar ofensa pe Musulmani sau alţi oameni de o religie diferită, conform cu noile cerinţe.

De asemenea trebuie excluse din vorbire frazele de genul „dragă” sau „dragoste” atunci cînd aceştia se adresează unei femei ca să nu provoace  sentimente de jenă sau să ofenseze persoana.

La fel au fost incluse în lista intezicerilor gesturi cum ar fi strîngerea de mînă sau o mînă pe umărul victimei sau a unui membru a familiei îndurerate, care pot fi calificate ca lipsă de profesionalism. Pentru a nu crea confuzie au fost interzişi şi alţi termeni de exemplu  cei ce ţin de timpul zilei.

Broşura care conţine 62 de pagini, numită “Resurse Culturale şi de Credinţă” alcătuită de grupul de sprigin a diversităţii forţei, prezintă nişte practici şi obiceiuri într-un număr de religiii şi credinţe inclusive păgînizmul şi Rastafarianism-ul.

În această carte alcătuită de Poliţia din Kent, şi care are ca scop “promovarea unei comunicări mai clare şi dărîmarea barierelor între diverse comunităţi”, ofiţerilor li se cere să scoată încălţămintea atunci cînd intră în casele unde acest lucru este considerat o insultă din punct de vedere religios.

Alte sfaturi utile sunt: să-şi şteargă încălţămintea atunci cînd intră într-o rulotă de-a romilor şi să nu pună ceaşca propusă de ceai pe podea, aceasta ar putea ofensa standardele lor de curăţenie.

Bucletul de asemenea conţine o secţiune care descrie termenii potriviţi pentru a specifica originea etnică, sugerînd aşa termeni ca “origine mixtă” sau “moştenire culturală mixtă” să fie folosiţi în locul frazei “rasă mixtă”.

Lucrătorii sunt avertizaţi că atunci cînd vorbesc cu cineva din Africa sau Asia, ei ar trebui să se refere specific la ţara din care sunt persoanele şi nu la continent în general.

Această carte de reguli a fost descrisă de  secretarul Poliţiei Federale din Kent, Peter Harman drept “un ghid util cu referinţe educaţionale în relaţiile cu diferite comunităţi.”

Dar a stîrnit nemulţumirea unor ofiţeri care au caracterizat-o drep un non-sens politic.

Un ofiţer a spus că majoritatea ofiţerilor sunt pe deplin conştienţi cum să trateze oameni din diferite contexte, iar interzicerea de a-i întreba numele de botez este de-a dreptul ridicolă.” Acestea sunt lucrurile cu care am fost crescuţi – nume de botez şi cel de familie – şi să fiu sincer, atunci cînd un ofiţer întreabă care este numele personal şi cel de familie va produce mai multă încurcătură. Acestea sunt doar încă nişte reguli adăugate la celelalte care ni se bagă pe gît în ultimul timp din toate părţile.”

O cerere din partea Freedom of Information adresată serviciilor poliţiei şi pompierilor au dezvăluit că un număr de organizaţii, instruiesc  lucrătorii să evite cuvintele, “copil, tînăr, adolescent”. Adresare “fată” sau “băiat” poate avea conotaţii de “lipsă de experienţă, impetuozitate, şi lipsă de fiabilitate sau chiar lipsă de onestitate,” în conformitate cu recomandările oficiale.

Marie Clair, de la Plain English Compain, a spus: ”Este trist că în loc să folosim bunul simţ, noi distrugem tot simţul respectului pe baza căruia poliţia acţionează. Dacă oamenii nu pot fi întrebaţi numele lor de botez din principii de curtuazie – ceva cu care noi toţi ne identificăm – atunci unde suntem noi?” Acest fel de corectitudine politică nu ajută  nimănui.

Se pare că aceasta este doar un pretext pentru a scoate şi mai mult din cultură, societatea şi familie ceea ce serveşte drept fundament şi bază solidă de valori şi principii de viaţa, la care cei puşi în slujba poporului trebuie să renunţe şi despre care nu trebuie nici măcar  să amintească în vorbirea lor. Iar ceea ce scoţi de pe limbă, în curînd dispare şi din inimă. Şi în loc tinerii să fie încurjaţi să păstreze cu scumpătate lucrurile care le-au fost transmise de la părinţi şi bunici, ei trebuie să “aibă grijă  să nu ofenseze” pe cineva prin felul lor de a fi. Este foarte bine să dăm dovadă de bun simţ în situaţiile enumerate mai sus, dar sunt sigură că anume credinţa în Dumnezeu, ne ajută să ştim măsura şi limita, iar dacă cineva şi face din întîmplare o remarcă sau o acţiune care pentru mine ar părea ofensatoare, atunci tot credinţa mea, mă ajută să caut binele aproapelui, pacea în relaţia cu cei din jur  şi capacitatatea de a nu lua aceasta, ca atac la persoana sau religia mea.

Ramadanul – văzut cu ochii misionarei Anne Fortenberry August 23, 2009

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , ,
2 comments

Deoarece am trăit în Asia Mijlocie ultimii 10 ani, soţul meu şi cu mine am experimentat multe comportamente interesante şi chiar inconsistente cu prietenii noştri musulmani în timpul lunii lor sfinte  Ramadan. Ramadanul durează 30 de zile şi are loc aproximativ cu două săptămîni mai devreme în fiecare ani, data exactă fiind determinată de lună. Anul acesta Ramadanul  a început la 22 august.

Această lună este specială pentru prietenii noştri Musulmani pentru că ei cred că se pot apropia mai mult de Allah anume în această perioadă. Ei, de asemenea, cred că anume acum El îi ascultă şi răspunde la rugăciunile lor. Totul trebuie ţinut conform Koranului şi învăţăturilor profetului lor, Mahomed. După cum vă puteţi imagina, musulmanii sunt extrem de minuţioşi în a respecta întocmai  tot ce ţine de Ramadan.

Nimănui nu-i este permis să mănînce sau să bea nimic, începînd cu o oră înainte de răsăritul soarelui pînă la aproximativ o jumătate de oră după asfinţitul acestuia. Străinii deasemenea nu trebuie să fie văzuţi  mîncînd sau bînd în acest timp, sau, în unele ţări, am fi putut fi aduşi în faţa autorităţilor şi temporar încarceraţi. Deşi de multe ori avem apă în genţile noastre, de obicei nu bem în faţa prietenilor noştri musulmani, deoarece înţelegem cît de însetaţi trebuie să fie. Toate restaurantele sunt închise,  cu excepţia cîtorva situate în hoteluri. După amiază, mîncarea poate fi comandată, dar trebuie luată acasă şi servită după uşile închise.

În timpul Ramadanului mulţi din prietenii noştri musulmani nici măcar nu înghit propria salivă. În timpul zilei, nimănui nu i se permite să meargă la un dentist, sau să primească injecţii. Una din vecinile noastre primea injecţii B12, şeik-ul(om sfînt) ei, îi permitea să le primească numai după asfinţit şi masa de seară. Unica excepţie de la această regulă implică persoane cu boli cronice, care necesită medicamentele pentru a supravieţui. Oricum, chiar şi această persoană trebuie să primească permisiunea de la şeik.

Masa de seară, sau întreruperea postrului, este numită Iftar. În una din ţările noastre se producea o împuşcătură care anunţa începutul cinei. Deseori şedeam în cerc pe podea, cu mîncarea în faţa noastră, aşteptînd să auzim împuşcătura.

În altă ţară Iftar era anunţată la televizor şi de la moscheie. Masa începea cu mîncăruri de ritual de exemplu smochine uscate, apoi urmau salate speciale, mîncăruri din orez şi miel sau pui. De obicei, acelaşi lucru este consumat în fiecare zi. Deoarece prietenilor noştri musulmani li se cere să fie generoşi în timpul Ramadanului, ei sunt dispuşi să invite străini la întreruperea postului. O familie chiar ne aducea mîncare fiecare 3 sau  4 zile, ceea ce noi aşteptam  cu nerăbdare, deoare mîncarea era delicioasă.

Oricum am experimentat şi provocări. Unii din oamenii foarte prietenoşi,  deseori experimentau o schimbare completă a personalităţii, atunci cînd se aflau la volanul maşinii. Ei deveneau agresivi şi mînioşi. În timpul Ramadanului ştiam că nu trebuie să ieşim în stradă între orele 2:30 şi 4:30 după amiază, pentru că oamenii se întorceau de la lucru, treceau pe la magazine şi se grăbeau acasă să pregătească masa de seară. Aceşti oameni drăguţi odată, deveneau atît de flămînzi la acel moment, încît iritabilitatea şi nemulţumirea păreau să fie o normă. De asemenea, am văzut multe accidente de motocilete în acest timp al zilei.

Facerea cumpărturilor, de asemenea, devenea mai dificilă, din cauza orele prescurtate de lucru în timpul Ramadanului. De multe ori puteam merge la cumpărături doar tîrziu după amiază sau seara pentru că majoritatea magazinelor erau închise în timpul zilei.
Această ilustrează de fapt reversibilitatea zilei şi nopţii în timpul Ramadanului. După masa de seară, prietenii noştri mergeau la cumpărături, făceau comisioane şi alte responsabilităţi şi însărcinări, stînd treji pînă la 3 sau 4 dimineaţă, mîncau dejunul înaintea răsăritului, apoi mergeau la culcare. Peste vreo 2 ore ei se sculau, ca să trimită copiii la şcoală. Unii din ei mergeau la lucru, alţii înapoi la culcare. Lipsa somnului suficient, de asemenea, adăuga iritabilitate.

Cu toate acestea, musulmanii cred că Ramadanul este un timp întradevăr frumos. Pentru noi unicul lucru frumos cu privire la Ramadan era părtăşia cu diferite familii, mesele delicioase şi posibilitatea de ai vedea pe prietenii noştri în hainele lor noi, ceea ce era parte din sărbătoarea Eid, care ţine încă vreo 4 zile după Ramadan.

Necătînd la aceste lucruri de care noi ne-am bucurat, ca şi creştini, ştim că această lună sfîntă este “goană după vînt”. În special, în timpul Ramadanului, rugaţi-vă pentru prietenii noştri musulmani. Noi îi iubim şi dorim ca ei să-l cunoască pe Isus, Unicul şi Singurul, să afle Adevărul şi să fie ucenicizaţi.

Anne Fortenberry a slujit în calitate de misionară, lector universitar şi consultat de sănătate. Ea, împreună cu soţul ei Archie, s-au întors acum în Statele Unite aproape după un deceniu de slujire în ţările musulmane. Recent ea a publicat cartea “Credinţa care lucrează:Un studiu thematic a cărţii Iacov” Baptist Press www.BPNews.net