jump to navigation

Realitatea vieţii după moarte Noiembrie 19, 2012

Posted by alaandrei in Mesaj.
Tags: , , , , , , ,
add a comment

Luca 16:19-31

Luca ne-a relatat o pildă pe care a spus-o Domnul Isus. Pilda – este o istorisire literară care învaţă un adevăr duhovnicesc, o istorisire, care deşi este alegorică este totuşi adevărată. Nicicum nu este poveste sau mit. În Biblie pilda ilustrează un singur subiect. Domnul Isus a folosit des pildele în două scopuri. Să descopere adevăruri biblice celor credincioşi şi să ascundă adevărul de la cei care l-au auzit dar l-au respins, pentru că nu le-a convenit.

În această pildă observăm că sunt două locuri în care ajung oamenii după moarte: locuinţa morţilor şi Sînul lui Avraam. Afîndu-se acolo oamenii aud, văd, simt şi vorbesc. Bogatul cere ajutor nu de la cei de lîngă el, ci de la cei din partea cealaltă. Avraam îi răspunde că este imposibil deoarece între aceste două locuri nu este trecere. Totuşi în zilele noastre oamenii cred că pot să-i ajute pe cei care au murit. Dar aici se vede clar că acest lucru este imposibil, dacă omul deja a ajuns acolo. Ba mai mult, vedem că cei din Locuinţa morţilor vor să-i ajute pe cei care încă sunt în viaţă, ca să nu ajungă în chinuri, mijlocind pentru ei înaintea lui Avraam. Nu oferindu-se pe sine, ca să învie şi să le spună, ci să fie trimis oricine e posibil, doar ca să se facă aceasta. Avraam nu este categoric, de data aceasta, cum a fost categoric cu privire la trecerea din Locuinţa morţilor în Sînul lui. Cred că bogatul a înţeles că de acolo nu este întoarcere nici la viaţa, dar totuşi e posibil ca din Sînul lui Avram să fii întors la viaţă. Am citit nu odată cum Domnul Isus a înviat morţii la viaţă, dar nu găsim nicăieri scris că cineva ar fi fost strămutat din Locuinţa morţilor în Sînul lui Avraam, sau invers. Totuşi Avraam spune că această întoarcere de la moarte la viaţă ar fi zădarnică, deoarece au pe Moise şi pe proroci şi trebuie să asculte de ei. Bogatul însă inistă ca să fie trimis cineva, indiferent cine, dar să le mărturisească ce-i aşteaptă, ca să nu vină şi ei în acel loc de chin. Avraam, nici de data aceasta nu este categoric, şi nu zice că ar fi imposibil. Dar, insistă şi el pe ascultarea faţă de Moise şi proroci şi că oricum nu vor crede chiar dacă ar învia cineva din morţi.

Să vedem ce a vrut Domnul Isus să ne descopere în această parabolă. Subiectul principal al acestei pilde este credinţa în ceea ce este scris în Cuvînt şi nu ceea ce spun oamenii, chiar dacă ar învia din morţi. Chiar şi contextul în care a fost spusă parobola ne confirmă acest lucru şi anume că vom da socoteală de ceea ce ne-a încredinţat Dumnezeu, dar nu înaintea oamenilor, ci înaintea Tatălui din ceruri, nu după datina şi tradiţiile strămoşeşti, ci după Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Pentru că toate filozofiile acestei lumi vor arde şi doar Cuvîntul va rămînea. Totuşi este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin. Ar fi mai de folos pentru el să I se lege o piatră de moară de gît, decît să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască, adică să aducă o învăţătură falsă copiilor lui Dumnezeu.

Concepţia biblică despre viaţa după moarte este că spiritul într-adevăr părăseşte corpul şi merge într-un alt loc, cînd vine moarte adevărată, sau răpirea. Concepţia biblică despre moarte este că atît moarte fizică cît şi cea spirituală există pentru un singur motiv, necredinţa în Cuvîntul lui Dumnezeu adică, păcatul, care a şi adus desprăţirea, sau moartea omului faţă de Dumnezeu. Deci Biblia confirmă că cei care au ales să creadă în Cuvînt sunt cu Dumnezeu, pentru că Cuvîntul este Dumnezeu, iar cei care au ales să-l respingă sunt despărţiţi de Dumnezeu care este Cuvîntul. Ioan 1:1
Concepţiile nebiblice despre moarte şi viaţă după moarte sunt:

  1. că toţi oamenii au suflete nemuritoare şi toţi vor fi salvaţi,
  2. sufletul e nemuritor dar celor care nu sunt salvaţi, la judecată li se va lua nemurirea
  3. ca sufletele celor salvaţi învie la nemurire, iar cei nesalvaţi încetează să mai existe.

Aceste concepţii au multe lucruri în comun cu ocultizmul şi susţin că moartea este departe de a fi ceva de temut şi că ea doar deschide uşa altor nivele de progres spiritual.

În ciuda menţionarii de către Biblie a iadului de vreo 50 de ori, sondajele de opinie arată că 70% dintre toţi preoţii, neagă doctrina despre iad, la fel ca şi cei peste 50% dintre tinerii evanghelici din SUA. Cifrele acestea cresc datorită celora care răspîndesc aceste învăţături false şi însăşi antihristul, care avea rana de moarte, va face semne şi minuni ca să impresioneze oamenii, şi prin va schimba conceptul lor cu privire la moarte şi viaţa după moarte. Aceasta trebuie să ne motiveze şi mai mult să le vorbim oamenilor despre realitatea existenţii iadului şi a vieţii după moarte.

Întrebarile cele mai frecvente, pe care le pun cei cărora nu le convine adevărul despre iad, auzit din Biblie, este : “De ce aş crede Biblia?” ”Cine a fost acolo şi s-a întors, ca să ne spună cum este?” “Dacă există Dumnezeu care este dragoste, de ce nu dispare boala şi necazurile de pe pămînt?”

1. Să începem cu ultima întrebare:Dacă există Dumnezeu care este dragoste, de ce nu dispare boala şi necazurile de pe pămînt? Doresc să le spun celor ce pun astfel de întrebări, că aceasta nu se va întîmpla aici pe pămînt, în care a intrat păcatul şi cu el toate celelalte lucruri, ci foarte curînd acest lucru îl va face Cel care S-a dus să ne pregătească un loc, ca acolo unde va fi El să fim şi noi. Apocalipsa 21:4 El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” Apocalipsa 21:8 Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” Cum vor simţi ei toate aceste lucruri dacă nu au trup, ci doar duh? 1 Corinteni 15:35 Dar va zice cineva: „Cum învie morţii? Și cu ce trup se vor întoarce?”Nebun ce eşti! Ce semeni tu nu învie, dacă nu moare mai întâi. Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor. Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pământeşti. Cine se naşte o dată va experimenta moartea de două ori, dar cine se naşte de două ori va muri o singură dată. Nu de tine depinde prima naştere şi prima moarte dar tu eşti responsabil pentru alegerea vieţii sau morţii veşnice.

2. A doua întrebare ”Cine a fost acolo şi s-a întors, ca să ne spună cum este? 1 Petru 3:18-19 Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, 19în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, Matei 12:39-40 Un neam viclean și preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona. 40Căci, după cum Iona a stat trei zile și trei nopţi în pântecele chitului, tot așa și Fiul omului va sta trei zile și trei nopți în inima pământului. 1 Corinteni 15:20-23Dar acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți. 21Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților. 22Și, după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos; 23dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. Cine nu crede în Fiul, chiar de trăieşte este mort faţă de Dumnezeu şi aşa rămîne dacă nu învie prin Hristos. Ioan 11:25-26Isus i-a zis: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. 26. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?”

3. De ce aş crede Biblia şi tot ce este scris în ea? În primul rînd este dovada că Biblia are cele mai multe resurse care confrimă autenticitatea ei, decît orice altă scriere . În al doilea rînd ea nu numai că susţine că este Cuvîntul lui Dumnezeu: expresia “aşa vorbeşte Domnul” este întîlnită de cîteva mii de ori, dar şi afirmă că nici cea mai mică literă sau semn de punctuaţie nu va trece pînă cînd legea nu se va împlini în întregime. Mulţi din ce au scris-o sunt martori oculari şi de aceea au scris cele văzute, auzite, trăite şi pipăite. Deşi cei 40 de autori din diferite pături sociale, au scris cele 66 de cărţi, de-a lungul aproape a două mii de ani, nu există contraziceri între ei sau scrierile lor. În al treilea rînd tot ce a fost prorocit s-a împlinit în trecut, unele se împlinesc chiar sub ochii noştri şi altele se vor împlini în viitor. În al patrulea rînd, există dovezi din abundenţă în probleme arhiologice, de istorie sau ştiinţă, descoperite în favoarea bibliei. Ea este Duh şi Viaţă, ca să înveţe, să mustre, să îndrepte şi să dea înţelepciune în neprihănire, pentru orice lucrare bună.

A crede Biblia este pentru om o problemă de credinţă bazată pe cunoaştere, astfel omul, în final, trebuie să ia hotărîrea dacă crede afirmaţiile Cuvîntului lui Dumnezeu sau nu vrea să creadă, dacă crede mărturia lui Isus Hristos cu privire la Cuvîntul lui Dumnezeu sau nu vrea s-o creadă. Sunt mii şi mii de dovezi în favoarea adevărului de ce ai crede o minciună?

Cunoşti vreo carte care are mai multe dovezi decît Biblia, care este ea? Cunoşti vreo persoană care împlinind cele scrise în acea carte poate schimba istoria lumii şi vieţile oamenilor? Dar chiar dacă ar exista o astfel de persoană ea nu ar putea oferi viaţă veşnică, aşa cum ne-a oferit-o Domnul Isus, prin credinţa în jertfa Sa. Deci dacă totuşi moartea este inevitabilă, cum ai ge gînd să o înfrunţi? Nădejdea mea este în Isus, care oferă tuturor celor ce cred viaţă veşnică în prezenţa lui Dumnezeu. Dar celor care nu cred le este păstrată moartea a doua, adică iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, care a fost pregătit pentru Satan şi îngerii lui. Cîtă vreme se mai spune „astăzi este ziua pocăinţei”, eu te întreb, ce alegi tu?

Anunțuri

Femeia care îşi recunoaşte păcatul primeşte iertare Ianuarie 27, 2012

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , , , , , , ,
add a comment

Dumnezeu în adevăr n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.” Ioan 3:17

Astăzi vom învăţa despre femeia prinsă în preacurvie, o femeie care îşi recunoaşte păcatul şi primeşte iertare. Semnele, minunile şi vindecările din Evanghelia după Ioan au fost scrise ca noi să credem că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi, crezînd în El, să avem viaţa veşnică. Te invit şi pe tine, cea care asculţi această veste bună, să te gîndeşti la Mîntuitorul, să primeşti această veste minunată, că El este Fiul lui Dumnezeu. Dacă încă nu te-ai întîlnit cu El, fie ca astăzi, această veste bună să fie şi pentru tine, ca pentru femeia samariteancă, sau ca pentru femeia prinsă în preacurvie. Iar dacă eşti credincioasă, lasă ca această veste să reîmprospăteze bucuria care ai avut-o atunci cînd te-ai întîlnit pentru prima dată cu Domnul Isus.

Să deschidem Biblia la Evanghelia după Ioan 8:1-5: “Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. Dar dis de dimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos, şi-i învăţa.
Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului,
şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar cînd săvîrşea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici
?”Ca să înţelegem într-adevăr ce a fost scris în Lege, şi ce spune Moise, să deschidem Biblia în Vechiul Testament şi să vedem ce ne învaţă Cuvîntul lui Dumnezeu despre această situaţie în care cărturarii o acuză pe femeia pe care au adus-o înaintea Domnului.

Voi citi din Deuteronom 17:2-7: “Se va găsi poate în mijlocul tău, într-una din cetăţile pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul Tău, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi care să calce legămîntul Lui; care să meargă după alţi dumnezei ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, după soare, luna sau toată oştierea cerurilor, aşa cum Eu n-am poruncit. De îndată ce vei lua cunoştinţă şi vei afla lucrul acesta, să faci cercetări amănunţite. Dacă lucrul acesta este adevărat, dacă faptul este întemeiat, dacă urîciunea aceasta a fost săvîrşită în Israel (deci întîi trebuia cercetat, întemeiat), atunci să aduci la porţile cetăţii tale pe bărbatul sau femeia care va fi vinovat de această faptă rea (Deci pe cine trebuia să aducă? Pe femeia şi pe bărbatul vinovat de această faptă rea,) şi să ucizi cu pietre sau să pedepseşti cu moartea pe bărbatul acela sau pe femeia aceea. Cel vinovat de moarte să fie omorît pe mărturia a doi sau trei martori; să nu fie omorît pe mărturia unui singur martor. Întîi mîna martorilor să se ridice asupra lui ca să-l omoare, şi apoi mîna întregului popor. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.” Deci, ca să înţelegem despre ce este vorba, am citit Deuteronom şi am văzut că dacă un om era prins în păcat, trebuia adus înaintea poporului şi martorul era cel care ridica primul mîna şi dădea cu piatra. Deci aceasta era porunca.

Să vedem ce scrie în Levitic 20:7-9: “Voi, să fiţi sfinţi, şi să fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. Să păziţi legile Mele, şi să le împliniţi, eu sunt Domnul, care vă sfinţesc. Dacă un om oarecare blestemă pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa: sângele lui să cadă asupra lui.” Deci, nu numai curvia sau preacurvia erau pedepsite cu moartea, şi cel care blestema pe tatăl său sau pe mama sa, trebuia adus înaintea poporului şi omorît cu pietre. De asemenea, vedem că cei care se închinau la alţi dumnezei, aşa am citit în Deuteronom, în mod specific, fariseii aduc această femeie. “Dacă un om preacurveşte cu o femeie măritată, dacă preacurveşte cu nevasta aproapelui său, omul acela şi femeia aceea preacurvari să fie pedepseşiţi cu moartea.” (v.10) Ce au făcut cărturarii şi fariseii? Au adus numai femeia prinsă în preacurvie. Ce scrie în Levitic? Să aducă şi bărbatul şi femeia, şi să fie pedepsiţi cu moartea. În versetele 22-23 se spune: “Să păziţi toate legile Mele şi toate poruncile Mele, şi să împliniţi, pentru ca ţara în care vă duc să vă aşez, să nu vă verse din gură ei. Să nu trăiţi după obiceiurile neamurilor, pe care le voi izgoni dinaintea voastră; căci ele au făcut toate aceste lucruri, şi Mi-este scîrbă de ele.”

Deci, toate aceste păcate, pe care le-am menţionat, arată că lui Dumnezeu Îi este scîrbă, şi toate acestea aduc mînia lui Dumnezeu, pentru că El a scos pe poporul Lui din Egipt, ca să fie un popor sfînt, care să I se închine numai Lui. “V-am spus: “Voi le veţi stăpîni ţara; Eu vă voi da-o în stăpînire: este o ţară în care curge lapte şi miere.” (Dar ei trebuiau să-şi aducă aminte!), Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am pus deoparte dintre popoare.” (v.24) În ce constă această punere deoparte? Voi să vă păstraţi curaţi, păzind poruncile şi legile Mele.

Să vedem ce scrie şi în Exodul 10, unde ne vorbeşte din nou despre felul cum i-a scos Domnul din ţara Egiptului, şi cum Dumnezeu este împotriva păcatului: “Faraon a chemat îndată pe Moise şi pe Aaron, şi a zis:”Am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, şi împotriva voastră. Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; şi rugaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să depărteze de la mine şi urgia aceasta de moarte!” (v.16-17)

Vedem aici, cum poporul este ocrotit de Dumnezeu, cum El trimite pedepsele asupra poporului egiptean, şi astfel Faraon, căruia i se împietrise inima de fiecare dată cînd vedem mîna lui Dumnezeu, îşi cere iertare, cere să ia de la el pedeapsa lui Dumnezeu. Deci, Domnul a fost totdeauna cu poporul Său, l-a ocrotit, l-a păzit, şi a vrut să fie un popor pus deoparte, iar ei trebuiau să îndeplinească această poruncă, şi anume să se păstreze curaţi, şi să păzească toate legile pe care El le dăduse.

În Ioan 8 vedem că fariseii şi cărturarii, care cunoşteau Legea lui Moise, au venit, dar numai cu jumătate din ceea ce scria acolo, şi anume au adus numai femeia, nu au adus şi bărbatul. Deci, dintr-o dată vedem că sunt parţiali şi vedem că martorul trebuia să ridice primul piatra. Să vedem ce se spune în continuare în Ioan: “Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească. (Deci, motivaţia lor era să ispitească pe Domnul Isus.) Dar Isus s-a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pămînt.”(v.6) Nu ne spune ce a scris, dar ştim, că din cauza că ei nu încetau să-L întrebe, “El S-a ridica în sus şi le-a zis: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.” (v.7) Vă aduceţi aminte, că în Deuteronom am citit că mîna martorilor trebuia să se ridice asupra celui acuzat. Deci, cei care au venit şi au adus-o, ei trebuiau să fie primii care să ridice mîna şi s-o omoare. Interesant ce spune Domnul Isus. Cunoscînd că ei sunt vinovaţi, El spune: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.” Martorii care au spus că sunt martori şi au adus femeia, au ridicat ei mîna? Nu.

În versetul 9 ni se spune: “Cînd au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor (Mustraţi de ce?) Pentru că Domnul Isus spune: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce … ) şi au ieşti afară unul cîte unul, începînd de la cei mai bătrîni, pînă la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.” Vedem că acum femeia care nu L-a căutat pe Isus, nu a alergat la El, ci a fost prinsă în preacurvie, fiind vinovată de păcat, a fost adusă de alţii la Domnul Isus, să fie condamnată la moarte. Dintr-o dată, această femeie care se recunoaşte, că este asa cum e, nu se apără, nu spune nu-i adevărat, nu spune nimic, vedem că ea se întîlneşte personal cu Domnul Isus. Într-o astfel de situaţie, Isus, pe care ea Îl întîlneşte, o apără de moarte confruntîndu-i direct pe duşmanii ei, spunînd: “Cel care se simte nevinovat, să arunce cu piatra.”

Îmi imaginez ce era în inima acestei femei, care îşi aştepta moartea, şi nimeni nu aruncă nici o piatră. Ce emoţii, ce sentimente credeţi că au trecut prin inima acestei femei. Apoi, Isus a rămas singur cu femeia. “Atunci S-a ridicat în sus; şi cînd n-a mai văzut pe nimeni decît pe femeie, Isus i-a zis: “Femeie, unde sunt pîrîşii tăi? Nimeni nu te-a osîndit? (v.10) “Nimeni, Doamne.” Şi Isus i-a zis: “Nici eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti. (v.11) Cîtă dragoste, cîte înţelegere din partea Domnului Isus, pentru această femeie, o femeie păcătoasă, o femeie acuzată, o femeie care merită moartea, pentru că a săvîrşit preacurvia. Domnul Isus a venit şi a murit pe cruce, pentru ca oamenii caru au păcătuit, ca şi această femeie, sau au făcut orice alt păcat, pentru că în Romani 3:23 spune: “Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”, să poată fi împăcaţi cu Dumnezeu. Toţi avem nevoie de mîntuire, toţi avem nevoie de Domnul Isus.

Această femeie s-a întîlnit cu Domnul Isus, pentru că Domnul Isus a venti la cei pierduţi, şi, în loc să fie omorîtă, în loc să fie condamnată, este eliberată de Domnul Isus. Şi tu poţi fi eliberat, dacă recunoşti că Isus este Fiul lui Dumnezeu, şi crezînd în El, poţi avea viaţă veşnică. Fariseii şi cărturarii au venit cu o motivaţie greşită, ei au vrut doar să-L ispitească pe Isus, ei n-au crezut în Dumnezeu, n-au crezut că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Da, El era Învăţător, proroc, iar ei au vrut să-I găsească o pricină pentru a-L acuza. Isus foloseşte acest prilej, cînd ei o condamnau pe această femeie, ca să-i mustre spunîndu-le: “Cine este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.” De fapt, ei trebuiau să-l aducă şi pe bărbat. Cine nu ştie dacă nu unul dintre ei a fost acela care s-a culcat cu această femeie! “Cine dintre voi este fără păcat, să i-a primul piatra şi s-o arunce,” le spune Domnul Isus fariseilor, iar femeii îi spune; “Nu te condamn, dar îţi spun un lucru: nu mai păcătui.”

În Iacov 4:4-10 spune: “Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.” (Aici nu este vorba de o preacurvie, ca aceea în care a fost prinsă femeia aceasta. Dar despre ce este vorba?) Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: “Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.”

Credeţi că această femeie s-a smerit? Cînd s-a văzut singură, ea poate s-a aplecat, gândindu-se: “Acum va veni piatra.” Imaginaţi-vă cum aştepta ea osînda, piatra, moartea, şi dintr-o dată, se vede numai ea cu Domnul Isus. Şi Domnul îi spune: “De acum încolo să nu mai păcătuieşti.” … Iar în schimb ne dă un har şi mai mare… De aceea zice Scriptura: “El este împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.” “Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu, împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi.” Ce trebuia să facă de acum încolo? Să nu mai păcătuiască. De acum încolo această femeie trebuia să se supună lui Dumnezeu, să se împotrivească diavolului, ca astfel acesta să fugă de la ea.

Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mîinile păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită. Simţiţi-vă ticăloşia.”(Ea a recunoscut în inima ei, că ea a păcătuit, ea nu s-a apărat, ci şi-a recunoscut păcatul.) Tînguiţi-vă şi plîngeţi! Femeii acesteia îi pare rău, şi astfel ea se smereşte înaintea lui Dumnezeu şi Domnul Isus îi zice: “Te-am iertat; du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”

Indiferent care este starea ta, atunci cînd îţi recunoşti păcatul, Domnul Isus te primeşte şi te iartă. De aceea a venit El în lumea aceasta, să aducă izbăvirea şi iertarea. În Ioan 3:17 ni se spune; “Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.” Femeia prinsă în preacurvie s-a întîlnit cu Cel care a venit, nu ca să judece, ci ca să aducă mîntuire. De ce? Pentru că lumea deja era condamnată la moarte, din cauza păcatului: “Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decît lumina, pentru că faptele lor erau rele.” (v.18-19) Faptele ei erau rele, dar acum ea se întîlneşte cu Domnul, şi El îi spune: “Nu te osîndesc, du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”

Domnul Isus ne invită şi pe noi, pe tine şi pe mine, să continuăm în aceată neprihănire pe care El a dat-o. Iar dacă nu te-ai întîlnit cu El, astăzi El vrea să-ţi spună: “Du-te şi să nu mai păcătuieşti.” Pentru că Domnul Isus n-a venit să judece lumea, ci a venit ca lumea să găsească mîntuirea prin credinţa în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

Mia Oglice, Femeile Bibliei, Un stiudiu biblic despre „Femeile fără Nume”

Reprodus cu permisiunea autoarei

Ştiri creştine – Somalia – credincioşii puşi în ordinea de bătaie Ianuarie 13, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , , ,
3 comments

Ţara se crede a avea nu mai mult de o mie de creştini între populaţia de 8 milioane, şi militia islamistă Shabab, care controlează cea mai mare parte a Somaliei de sud, este determinată să-i vîneze. Islamiştii militanţi au împuşcat şi omorît o femeie creştină somaleză cînd ea a refuzat să poarte vălul. Bărbaţii creştini frecventează moscheia ca să nu trezească  suspiciuni. Bibliile sunt ţinute ascunse. Nu se fac întîlniri publice, nemaivorbind de biserică. Cel puţin 13 membri a bisericilor subterane au fost omorîţi în ultimile cîteva luni – probabil sute din 2005 încoace. Ţara promovează o versiune a legii sharia, conform căreia fiecare cetăţean născut  în Somanlia este  musulman şi oricine se converteşte la o altă religie se face vinovat de apostazie, care este pedepsită cu moartea. INTERCESSORS NETWORK, 11/09

ai schimbat adresa… te-ai înregistrat? (caz real) Iunie 27, 2009

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , ,
1 comment so far

Cînd doamna a ajuns la secţia de votare şi a văzut în listă şi numele mamei sale răposate, le-a spus celor din comisie:

–  Aţi greşit adresa, mama mea nu mai locuieşte pe această adresă de 15 ani.

– Da? Dar care e noua adresă? a întrebat unul din ei, gata s-o noteze.

– str. Doina. La cimitir, a fost răspunsul.

tudecesanuvotezi