jump to navigation

Un alt domeniu în care se văd discriminaţi homosexualii aprilie 13, 2011

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , , ,
2 comments

Un alt mod de discriminarea a homosexualilor este interzicerea de a dona sînge, care pînă nu demult a fost legală în Mare Britanie. Însă printr-o hotărîre judecătorească această interzicere a fost anulată.

Această problema a fost aproape de centrul agendei homosexuale ani la rînd, activiştii susţinînd că  interdicţia ca homosexualii să doneze sînge este discriminatorie. Astăzi coaliţia guvernamentală a anunţat că ridică această interdicţie.

Noua politică, anunţă  Ministrul Sănătăţii publice, Anne Milton, va permite bărbaţilor homosexuali, care spun că nu au întreţinut relaţii sexuale în ultimii 10 ani,  să doneze sînge.

Sunday Times a citat pe unul din miniştri spunînd: „O interdicţie completă nu e corectă şi este discriminatorie, dar noi trebuie să protejăm sănătatea publică, deaceea această regulă de 10 ani se ia în considerare.”

Comitetul de Consiliere cu privire la siguranţa sîngelui, organelor şi ţesuturilor a anunţat în repetate rînduri, ministrul sănătăţii că colectarea sîngelui de la persoanele care au întreţinut relaţii cu 5 ani în urmă, ridică riscul de infectare a sîngelui cu 5 procente, dar că aceasta cifră ar putea fi înjumătăţită dacă se ridică termenul de a nu fi întreţinut relaţii sexuale la 10 ani.

Organizaţiile medicale au prevenit în repetate rînduri că această nu este o problemă de egalitate ci de statistici medicale grăitoare. Una din organizatiile homosexualilor estimează că din 85,500 de oameni infectaţi cu HIV în Marea Britanie, 42 de procente sunt bărbaţi homosexuali.

Sîngele donat este verificat pentru HIV şi alte infecţii dar şi cu verificarea făcută e posibil ca un mic procent din sîngele infectat să treacă neobservat. Dar nu este un alt sistem de alegere a donatorilor decît cel al onestităţii lor, pentru prevenirea infectării.

Homosexualii  sunt mult mai expuşi nu doar la riscul de infectare cu HIV dar şi la riskul semnificativ de a fi purtători ai virusului de herpes simplex, virusului Papiloma Uman, gonoreiei şi sifilisului. Un studiu făcut în Seatle în 1999 a arătat că 85 % din cei infectaţi cu sifilis erau homosexuali activi.

Cîndva Marea Britanie era în pielea noastră, avînd libertatea să-şi definitiveze poziţia sa şi ales să le ofere libertate celor care nu doreau decît să fie lăsaţi în pace, decît să-şi vadă de viaţă lor. De ce oare nu s-au mulţumit cu libertatea care le-a fost acordată? Pentru că nu aceasta este scopul lor final şi vor continua să lupte şi să intre în toate sferele vieţii discriminînd pe cei mai mulţi. Că de alt fel la ce le ţin aşa de mult să doneze sînge dacă există şi cel mai mic risc de a infecta pe cineva?

Reclame

Ofiţerii de poliţie nu mai pot folosi cuvîntul „Christian” martie 20, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , ,
1 comment so far

Ofiţerilor de poliţie din Kent, Marea Britanie, li s-a interzis să întrebe care este numele de botez pentru ca să nu ofenseze pe cei de altă religie. Acum dacă investighează un caz şi au nevoie de caracteristici specifice ale suspectului trebuie acum să întrebe de numele personal sau de familie, deoarece cuvîntul Creştin i-ar ofensa pe Musulmani sau alţi oameni de o religie diferită, conform cu noile cerinţe.

De asemenea trebuie excluse din vorbire frazele de genul „dragă” sau „dragoste” atunci cînd aceştia se adresează unei femei ca să nu provoace  sentimente de jenă sau să ofenseze persoana.

La fel au fost incluse în lista intezicerilor gesturi cum ar fi strîngerea de mînă sau o mînă pe umărul victimei sau a unui membru a familiei îndurerate, care pot fi calificate ca lipsă de profesionalism. Pentru a nu crea confuzie au fost interzişi şi alţi termeni de exemplu  cei ce ţin de timpul zilei.

Broşura care conţine 62 de pagini, numită “Resurse Culturale şi de Credinţă” alcătuită de grupul de sprigin a diversităţii forţei, prezintă nişte practici şi obiceiuri într-un număr de religiii şi credinţe inclusive păgînizmul şi Rastafarianism-ul.

În această carte alcătuită de Poliţia din Kent, şi care are ca scop “promovarea unei comunicări mai clare şi dărîmarea barierelor între diverse comunităţi”, ofiţerilor li se cere să scoată încălţămintea atunci cînd intră în casele unde acest lucru este considerat o insultă din punct de vedere religios.

Alte sfaturi utile sunt: să-şi şteargă încălţămintea atunci cînd intră într-o rulotă de-a romilor şi să nu pună ceaşca propusă de ceai pe podea, aceasta ar putea ofensa standardele lor de curăţenie.

Bucletul de asemenea conţine o secţiune care descrie termenii potriviţi pentru a specifica originea etnică, sugerînd aşa termeni ca “origine mixtă” sau “moştenire culturală mixtă” să fie folosiţi în locul frazei “rasă mixtă”.

Lucrătorii sunt avertizaţi că atunci cînd vorbesc cu cineva din Africa sau Asia, ei ar trebui să se refere specific la ţara din care sunt persoanele şi nu la continent în general.

Această carte de reguli a fost descrisă de  secretarul Poliţiei Federale din Kent, Peter Harman drept “un ghid util cu referinţe educaţionale în relaţiile cu diferite comunităţi.”

Dar a stîrnit nemulţumirea unor ofiţeri care au caracterizat-o drep un non-sens politic.

Un ofiţer a spus că majoritatea ofiţerilor sunt pe deplin conştienţi cum să trateze oameni din diferite contexte, iar interzicerea de a-i întreba numele de botez este de-a dreptul ridicolă.” Acestea sunt lucrurile cu care am fost crescuţi – nume de botez şi cel de familie – şi să fiu sincer, atunci cînd un ofiţer întreabă care este numele personal şi cel de familie va produce mai multă încurcătură. Acestea sunt doar încă nişte reguli adăugate la celelalte care ni se bagă pe gît în ultimul timp din toate părţile.”

O cerere din partea Freedom of Information adresată serviciilor poliţiei şi pompierilor au dezvăluit că un număr de organizaţii, instruiesc  lucrătorii să evite cuvintele, “copil, tînăr, adolescent”. Adresare “fată” sau “băiat” poate avea conotaţii de “lipsă de experienţă, impetuozitate, şi lipsă de fiabilitate sau chiar lipsă de onestitate,” în conformitate cu recomandările oficiale.

Marie Clair, de la Plain English Compain, a spus: ”Este trist că în loc să folosim bunul simţ, noi distrugem tot simţul respectului pe baza căruia poliţia acţionează. Dacă oamenii nu pot fi întrebaţi numele lor de botez din principii de curtuazie – ceva cu care noi toţi ne identificăm – atunci unde suntem noi?” Acest fel de corectitudine politică nu ajută  nimănui.

Se pare că aceasta este doar un pretext pentru a scoate şi mai mult din cultură, societatea şi familie ceea ce serveşte drept fundament şi bază solidă de valori şi principii de viaţa, la care cei puşi în slujba poporului trebuie să renunţe şi despre care nu trebuie nici măcar  să amintească în vorbirea lor. Iar ceea ce scoţi de pe limbă, în curînd dispare şi din inimă. Şi în loc tinerii să fie încurjaţi să păstreze cu scumpătate lucrurile care le-au fost transmise de la părinţi şi bunici, ei trebuie să “aibă grijă  să nu ofenseze” pe cineva prin felul lor de a fi. Este foarte bine să dăm dovadă de bun simţ în situaţiile enumerate mai sus, dar sunt sigură că anume credinţa în Dumnezeu, ne ajută să ştim măsura şi limita, iar dacă cineva şi face din întîmplare o remarcă sau o acţiune care pentru mine ar părea ofensatoare, atunci tot credinţa mea, mă ajută să caut binele aproapelui, pacea în relaţia cu cei din jur  şi capacitatatea de a nu lua aceasta, ca atac la persoana sau religia mea.