jump to navigation

BIBLIA: CEA MAI VÎNDUTĂ CARTE ÎN NORVEGIA Februarie 12, 2012

Posted by alaandrei in Ştiri.
Tags: , , , , , , ,
5 comments

Prima traducere norvegiană a Bibliei, din ultimii 30 de ani, a devenit cea mai vîndută carte a anului 2011. Oamenii au stat la rînd în stradă, chiar şi peste noapte ca să o poată procura iar librăriile au vîndut chiar şi în pauzele de prînz. Noua ediţie a dominat toppurile de carte, aproape în fiecare săptămînă. Stine Smemo Strachan, de la Societatea Biblică Norvegiană, a spus:”Noi am tipărit pentru început doar 25.000 dar pînă la sfîrşitul anului s-au vîndut 79.000 de exemplare. Este incredibil.”Opt din zece Norvegieni etnici sunt membri ai Bisericii de Stat din Norvegia.“ [DAILY MAIL, 4 Jan.]

Bisericile evanghelice din Norvegia sunt mici, rugaţi-vă ca ele să fie “sare şi lumină” pentru cei din jur, aşa încît tot mai mulţi să-L cunoască pe Domnul Isus. Rugaţi-vă pentru ca mai mulţi norvegieni să devină misionari şi să ducă vestea bună a mîntuirii în toată lumea.

Femeia care îşi recunoaşte păcatul primeşte iertare Ianuarie 27, 2012

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , , , , , , ,
add a comment

Dumnezeu în adevăr n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.” Ioan 3:17

Astăzi vom învăţa despre femeia prinsă în preacurvie, o femeie care îşi recunoaşte păcatul şi primeşte iertare. Semnele, minunile şi vindecările din Evanghelia după Ioan au fost scrise ca noi să credem că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi, crezînd în El, să avem viaţa veşnică. Te invit şi pe tine, cea care asculţi această veste bună, să te gîndeşti la Mîntuitorul, să primeşti această veste minunată, că El este Fiul lui Dumnezeu. Dacă încă nu te-ai întîlnit cu El, fie ca astăzi, această veste bună să fie şi pentru tine, ca pentru femeia samariteancă, sau ca pentru femeia prinsă în preacurvie. Iar dacă eşti credincioasă, lasă ca această veste să reîmprospăteze bucuria care ai avut-o atunci cînd te-ai întîlnit pentru prima dată cu Domnul Isus.

Să deschidem Biblia la Evanghelia după Ioan 8:1-5: “Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. Dar dis de dimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos, şi-i învăţa.
Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului,
şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar cînd săvîrşea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici
?”Ca să înţelegem într-adevăr ce a fost scris în Lege, şi ce spune Moise, să deschidem Biblia în Vechiul Testament şi să vedem ce ne învaţă Cuvîntul lui Dumnezeu despre această situaţie în care cărturarii o acuză pe femeia pe care au adus-o înaintea Domnului.

Voi citi din Deuteronom 17:2-7: “Se va găsi poate în mijlocul tău, într-una din cetăţile pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul Tău, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi care să calce legămîntul Lui; care să meargă după alţi dumnezei ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, după soare, luna sau toată oştierea cerurilor, aşa cum Eu n-am poruncit. De îndată ce vei lua cunoştinţă şi vei afla lucrul acesta, să faci cercetări amănunţite. Dacă lucrul acesta este adevărat, dacă faptul este întemeiat, dacă urîciunea aceasta a fost săvîrşită în Israel (deci întîi trebuia cercetat, întemeiat), atunci să aduci la porţile cetăţii tale pe bărbatul sau femeia care va fi vinovat de această faptă rea (Deci pe cine trebuia să aducă? Pe femeia şi pe bărbatul vinovat de această faptă rea,) şi să ucizi cu pietre sau să pedepseşti cu moartea pe bărbatul acela sau pe femeia aceea. Cel vinovat de moarte să fie omorît pe mărturia a doi sau trei martori; să nu fie omorît pe mărturia unui singur martor. Întîi mîna martorilor să se ridice asupra lui ca să-l omoare, şi apoi mîna întregului popor. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.” Deci, ca să înţelegem despre ce este vorba, am citit Deuteronom şi am văzut că dacă un om era prins în păcat, trebuia adus înaintea poporului şi martorul era cel care ridica primul mîna şi dădea cu piatra. Deci aceasta era porunca.

Să vedem ce scrie în Levitic 20:7-9: “Voi, să fiţi sfinţi, şi să fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. Să păziţi legile Mele, şi să le împliniţi, eu sunt Domnul, care vă sfinţesc. Dacă un om oarecare blestemă pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa: sângele lui să cadă asupra lui.” Deci, nu numai curvia sau preacurvia erau pedepsite cu moartea, şi cel care blestema pe tatăl său sau pe mama sa, trebuia adus înaintea poporului şi omorît cu pietre. De asemenea, vedem că cei care se închinau la alţi dumnezei, aşa am citit în Deuteronom, în mod specific, fariseii aduc această femeie. “Dacă un om preacurveşte cu o femeie măritată, dacă preacurveşte cu nevasta aproapelui său, omul acela şi femeia aceea preacurvari să fie pedepseşiţi cu moartea.” (v.10) Ce au făcut cărturarii şi fariseii? Au adus numai femeia prinsă în preacurvie. Ce scrie în Levitic? Să aducă şi bărbatul şi femeia, şi să fie pedepsiţi cu moartea. În versetele 22-23 se spune: “Să păziţi toate legile Mele şi toate poruncile Mele, şi să împliniţi, pentru ca ţara în care vă duc să vă aşez, să nu vă verse din gură ei. Să nu trăiţi după obiceiurile neamurilor, pe care le voi izgoni dinaintea voastră; căci ele au făcut toate aceste lucruri, şi Mi-este scîrbă de ele.”

Deci, toate aceste păcate, pe care le-am menţionat, arată că lui Dumnezeu Îi este scîrbă, şi toate acestea aduc mînia lui Dumnezeu, pentru că El a scos pe poporul Lui din Egipt, ca să fie un popor sfînt, care să I se închine numai Lui. “V-am spus: “Voi le veţi stăpîni ţara; Eu vă voi da-o în stăpînire: este o ţară în care curge lapte şi miere.” (Dar ei trebuiau să-şi aducă aminte!), Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am pus deoparte dintre popoare.” (v.24) În ce constă această punere deoparte? Voi să vă păstraţi curaţi, păzind poruncile şi legile Mele.

Să vedem ce scrie şi în Exodul 10, unde ne vorbeşte din nou despre felul cum i-a scos Domnul din ţara Egiptului, şi cum Dumnezeu este împotriva păcatului: “Faraon a chemat îndată pe Moise şi pe Aaron, şi a zis:”Am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, şi împotriva voastră. Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; şi rugaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să depărteze de la mine şi urgia aceasta de moarte!” (v.16-17)

Vedem aici, cum poporul este ocrotit de Dumnezeu, cum El trimite pedepsele asupra poporului egiptean, şi astfel Faraon, căruia i se împietrise inima de fiecare dată cînd vedem mîna lui Dumnezeu, îşi cere iertare, cere să ia de la el pedeapsa lui Dumnezeu. Deci, Domnul a fost totdeauna cu poporul Său, l-a ocrotit, l-a păzit, şi a vrut să fie un popor pus deoparte, iar ei trebuiau să îndeplinească această poruncă, şi anume să se păstreze curaţi, şi să păzească toate legile pe care El le dăduse.

În Ioan 8 vedem că fariseii şi cărturarii, care cunoşteau Legea lui Moise, au venit, dar numai cu jumătate din ceea ce scria acolo, şi anume au adus numai femeia, nu au adus şi bărbatul. Deci, dintr-o dată vedem că sunt parţiali şi vedem că martorul trebuia să ridice primul piatra. Să vedem ce se spune în continuare în Ioan: “Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească. (Deci, motivaţia lor era să ispitească pe Domnul Isus.) Dar Isus s-a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pămînt.”(v.6) Nu ne spune ce a scris, dar ştim, că din cauza că ei nu încetau să-L întrebe, “El S-a ridica în sus şi le-a zis: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.” (v.7) Vă aduceţi aminte, că în Deuteronom am citit că mîna martorilor trebuia să se ridice asupra celui acuzat. Deci, cei care au venit şi au adus-o, ei trebuiau să fie primii care să ridice mîna şi s-o omoare. Interesant ce spune Domnul Isus. Cunoscînd că ei sunt vinovaţi, El spune: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.” Martorii care au spus că sunt martori şi au adus femeia, au ridicat ei mîna? Nu.

În versetul 9 ni se spune: “Cînd au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor (Mustraţi de ce?) Pentru că Domnul Isus spune: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce … ) şi au ieşti afară unul cîte unul, începînd de la cei mai bătrîni, pînă la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.” Vedem că acum femeia care nu L-a căutat pe Isus, nu a alergat la El, ci a fost prinsă în preacurvie, fiind vinovată de păcat, a fost adusă de alţii la Domnul Isus, să fie condamnată la moarte. Dintr-o dată, această femeie care se recunoaşte, că este asa cum e, nu se apără, nu spune nu-i adevărat, nu spune nimic, vedem că ea se întîlneşte personal cu Domnul Isus. Într-o astfel de situaţie, Isus, pe care ea Îl întîlneşte, o apără de moarte confruntîndu-i direct pe duşmanii ei, spunînd: “Cel care se simte nevinovat, să arunce cu piatra.”

Îmi imaginez ce era în inima acestei femei, care îşi aştepta moartea, şi nimeni nu aruncă nici o piatră. Ce emoţii, ce sentimente credeţi că au trecut prin inima acestei femei. Apoi, Isus a rămas singur cu femeia. “Atunci S-a ridicat în sus; şi cînd n-a mai văzut pe nimeni decît pe femeie, Isus i-a zis: “Femeie, unde sunt pîrîşii tăi? Nimeni nu te-a osîndit? (v.10) “Nimeni, Doamne.” Şi Isus i-a zis: “Nici eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti. (v.11) Cîtă dragoste, cîte înţelegere din partea Domnului Isus, pentru această femeie, o femeie păcătoasă, o femeie acuzată, o femeie care merită moartea, pentru că a săvîrşit preacurvia. Domnul Isus a venit şi a murit pe cruce, pentru ca oamenii caru au păcătuit, ca şi această femeie, sau au făcut orice alt păcat, pentru că în Romani 3:23 spune: “Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”, să poată fi împăcaţi cu Dumnezeu. Toţi avem nevoie de mîntuire, toţi avem nevoie de Domnul Isus.

Această femeie s-a întîlnit cu Domnul Isus, pentru că Domnul Isus a venti la cei pierduţi, şi, în loc să fie omorîtă, în loc să fie condamnată, este eliberată de Domnul Isus. Şi tu poţi fi eliberat, dacă recunoşti că Isus este Fiul lui Dumnezeu, şi crezînd în El, poţi avea viaţă veşnică. Fariseii şi cărturarii au venit cu o motivaţie greşită, ei au vrut doar să-L ispitească pe Isus, ei n-au crezut în Dumnezeu, n-au crezut că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Da, El era Învăţător, proroc, iar ei au vrut să-I găsească o pricină pentru a-L acuza. Isus foloseşte acest prilej, cînd ei o condamnau pe această femeie, ca să-i mustre spunîndu-le: “Cine este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.” De fapt, ei trebuiau să-l aducă şi pe bărbat. Cine nu ştie dacă nu unul dintre ei a fost acela care s-a culcat cu această femeie! “Cine dintre voi este fără păcat, să i-a primul piatra şi s-o arunce,” le spune Domnul Isus fariseilor, iar femeii îi spune; “Nu te condamn, dar îţi spun un lucru: nu mai păcătui.”

În Iacov 4:4-10 spune: “Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.” (Aici nu este vorba de o preacurvie, ca aceea în care a fost prinsă femeia aceasta. Dar despre ce este vorba?) Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: “Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.”

Credeţi că această femeie s-a smerit? Cînd s-a văzut singură, ea poate s-a aplecat, gândindu-se: “Acum va veni piatra.” Imaginaţi-vă cum aştepta ea osînda, piatra, moartea, şi dintr-o dată, se vede numai ea cu Domnul Isus. Şi Domnul îi spune: “De acum încolo să nu mai păcătuieşti.” … Iar în schimb ne dă un har şi mai mare… De aceea zice Scriptura: “El este împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.” “Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu, împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi.” Ce trebuia să facă de acum încolo? Să nu mai păcătuiască. De acum încolo această femeie trebuia să se supună lui Dumnezeu, să se împotrivească diavolului, ca astfel acesta să fugă de la ea.

Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mîinile păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită. Simţiţi-vă ticăloşia.”(Ea a recunoscut în inima ei, că ea a păcătuit, ea nu s-a apărat, ci şi-a recunoscut păcatul.) Tînguiţi-vă şi plîngeţi! Femeii acesteia îi pare rău, şi astfel ea se smereşte înaintea lui Dumnezeu şi Domnul Isus îi zice: “Te-am iertat; du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”

Indiferent care este starea ta, atunci cînd îţi recunoşti păcatul, Domnul Isus te primeşte şi te iartă. De aceea a venit El în lumea aceasta, să aducă izbăvirea şi iertarea. În Ioan 3:17 ni se spune; “Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.” Femeia prinsă în preacurvie s-a întîlnit cu Cel care a venit, nu ca să judece, ci ca să aducă mîntuire. De ce? Pentru că lumea deja era condamnată la moarte, din cauza păcatului: “Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decît lumina, pentru că faptele lor erau rele.” (v.18-19) Faptele ei erau rele, dar acum ea se întîlneşte cu Domnul, şi El îi spune: “Nu te osîndesc, du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”

Domnul Isus ne invită şi pe noi, pe tine şi pe mine, să continuăm în aceată neprihănire pe care El a dat-o. Iar dacă nu te-ai întîlnit cu El, astăzi El vrea să-ţi spună: “Du-te şi să nu mai păcătuieşti.” Pentru că Domnul Isus n-a venit să judece lumea, ci a venit ca lumea să găsească mîntuirea prin credinţa în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

Mia Oglice, Femeile Bibliei, Un stiudiu biblic despre „Femeile fără Nume”

Reprodus cu permisiunea autoarei

Niciodată nu învinui Iunie 26, 2011

Posted by alaandrei in Poezie.
Tags: , , , , , ,
add a comment

Pe nimeni nu-nvinui niciodat, şi nu te lasa spulberat,

Cînd greul, necazul, durerea te-apasă şi nu-i vezi menirea.

Pe nimeni nu-nvinui niciodat, dacă-n inimă focul a-ncetat,

Dacă florile s-au ofelit sau de frig frunza a-ngălbenit.

Pe nimeni nu-nvinui niciodat dacă cerul s-a întunecat,

Dacă soarele te arde rău sau de frig ‘ngheaţă sufletul tău.

Pe nimeni nu-nvinui niciodat dacă totu-i străin şi ciudat

Dacă nu ai pe a ta cale aşternute de flori moi petale

Dacă toţi te-au lăsat cînd ţi-e rău şi nu ai un prieten al tău

Dacă cel mai drag om te-a trădat nici pe el nu-l blama niciodat

Dacă lacrimi îţi curg pe obraz fericit eşti sau eşti în necaz

Pe nimeni nu-vinui niciodat nu uita ce ţi-am tot repetat

De-au slăbit ale tale puteri nu mai poţi duce-atîtea poveri

Pe nimeni nu-vinui niciodat de sub sarcină te-ai aplecat

Dacă vrei să trăieşti fericit şi-un exemplu să fii strălucit

Ţine-n mintea ta căt vei trăi niciodată nu învinui

Pe acel ce alături îţi stă, dacă vrei vina pe tine-o dă

Pentru că  Domnul a oferit harul vieţii la toţi gratuit

Isus pentru toţi a murit, vina oricui El a ispăşit.

Pe nimeni nu-nvinui niciodat, ci priveşte cît El a răbdat,

Findcă atît de mult El ne-a iubit încăt vina la toţi a plătit!

Priveşte la Isus! Aprilie 22, 2011

Posted by alaandrei in Poezie.
Tags: , , , , , , , ,
3 comments

Drag vizitator,

în aceste zile cand ne amintim de moartea şi suferinţele Domnului nostru Isus Hristos, vrem să vă îndemnăm, să ne îndreptăm cu toţii privirile la El!

Oricine-n viaţă a trăit durerea,

Dar parcă nimeni nu te-a înţeles,

Vreau azi să mergem la Golgota,

Să vezi ce din durere s-a ales.

Vom merge cu pas iute-n, grabă,

Iersulalimu-n urmă vom lăsa,

Noi trebuie să urcăm dealul,

mai repede nu-avem cînd sta.

Vom merge după gloata zgomotoasă,

vezi feţe, voci răsună în urechea ta,

nişte femei bocesc iar colo,

Auzi cum rîde cineva.

Iată-n sfărşit şi pe Acel ce crucea duce,

El este condamnat, El va muri pe cruce!

Încearcă să n-asculţi şi să nu vezi decît pe El,

Spre faţa Lui aplecă-te mai tare,

noi am ajuns in dreptul Lui,

a Celui ce cazu sub greutatea mare.

E chiar aici, e-aproape, poti vedea

Şi sîngele uscat în firele de păr,

şi ochii trişti ce te privesc de sub cunună…

dar, cu un şuerat de bici e ridicat din humă,

Priveşte, dragul meu, cum e gonită jertfa,

şi lasă-ţi inima durerea-I s-o pătrundă,

Priveşte faţa-i albă şi schimonosită

Să poţi simţi pentr-o frăntură de secundă

Cum fu nelegiuirea pedepsită.

Priveşte, caci nicicînd ‘nainte

Ochii tăi n-au văzut asa ceva,

o cruce ridicată în vărf de munte,

ca să se împlinească judecata.

Iar condamnatul, plini de răni şi sînge,

Scuipat şi de mulţime înjosit,

Prin har ţi-a cumpărat salvare,

Ţie şi mie şi tuturor care-au greşit.

Priveşte-L, dragul meu, priveşte-L,

Şi dacă tot te crezi nefericit

Să sţii că pentru tine El orice chin a suferit.

El a purtat în rănile Lui sfinte

Toată povara şi durerea ta,

Şi orice suferinţă negrăită El o luă asupra Sa.

Aceasta este Dragostea măreaţa,

Iubirea Lui cu care ne-a iubit,

Adu la crucea Lui amarul şi tristeţea,

Tot greul ce pîn’ azi te-a chinuit.

Nimeni pe lume nu te va-nţelege,

Şi pace-n suflet nimeni nu-ţi va da,

Nimeni doar Fiul Cel de Rege,

Isus Hristos, doar El te v-ajuta.

E gata orice chin cu tine sa împartă,

Deschide-i astăzi larg, inima ta

Să capeţi pace, linişte, iertare,

şi niciodată nu vei regreta!

Ady Gliga – Vine Isus Februarie 8, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , ,
add a comment

Cărţi care merită… studiate Ianuarie 27, 2010

Posted by alaandrei in Inspirată de o carte.
Tags: , , , , , , , , , , ,
2 comments

Am avut fericirea să cunosc metoda inductivă de studiere a Bibliei foarte  curînd după apariţia ei în Moldova, în 1991. Poate pe mulţi denumirea „inductivă” îi intimidează sau îi pune în gardă, deaceea vreau să explic puţin acest termen. Este un cuvînt compus „in-ductio” care înseamnă „ducere în”, în cazul nostru, în Biblie.  Ceea ce de fapt ne conduce într-o studiere profundă a Scripturii folosind … Scriptura.

Este o metodă care nu doar te ajută să cunoşti ce spune Biblia despre un lucru sau altul, ci şi ce înseamnă aceste lucruri, iar mai apoi cum pot fi aplicate acestea la viaţa de credinţă. Pe lîngă aceste beneficii extraordinare, studiul este conceput în aşa fel încît îţi crează o disciplină şi deprindere sănătoasă de a studia Biblia continuu, ceea ce este foarte important, dacă dorim să avem o viaţă plină de împliniri şi realizări, pentru slava lui Dumnezeu.

Pe parcursul acestor ani am studiat multe cărţi din Biblie folosind această metodă. În perioada cînd lucram în calitate de profesoară la Universitate am avut posibilitatea să predau elevelor mele cursul „Dumnezeule, exişti?” care este bazat pe Evanghelia după Ioan. Este un studiu care Îl  prezintă pe Isus ca fiind Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Credinţa în El dă viaţă veşnică. Acest studiu şi-a atins scopul şi cei care au studiat  Evanghelia după Ioan  au ajuns să creadă şi să aibă  o relaţie cu Salvatorul lor. Pentru toţi cei care sunt în căutarea  lui Dumnezeu, dar încă nu au ajuns să creadă că Isus este Hristosul, acesta este studiul cu care trebuie să înceapă!

Studiind unele cursuri de mai multe ori m-am convins de bogăţia, profunzimea şi diversitatea adevărurilor pe care Duhul lui Dumnezeu ţi le descoperă la diferite etape  ale vieţii. Şi oricît nu ai studia, izvorul acesta nesecat de apă vie, rămîne proaspăt şi dă înviorare şi putere.

Privind în jur la toate evenimentele şi împrejurările în care ne aflăm, cei mai mulţi le-ar cataloga ca fiind vremuri grele, iar cuvîntul criză este auzit aproape la orice pas. Cred că un studiu foarte binevenit pentru aceste vremuri este cel al cărţii Filipeni. Este o epistolă scrisă de Apostlul Pavel pe cînd se afla în închisoare, din pricina că dorea ca Evanghelia să fie răspîndită, cunoscută şi crezută de cît mai mulţi oameni. Faptul acesta îl făcea să uite de propriile necazuri şi greu de crezut, dar tocmai el  ne îndeamnă, în fiecare din cele patru capitole,  să ne bucurăm. Care este secretul şi cum ajunge un om din închisoare să servească drept sursă de încurajare, îmbărbătare, motivare şi un exemplu demn de urmat? Răspusul este unul foarte simplu – sursa bucuriei! Cine era această sursă din care se alimenta Pavel – era Cel care l-a salvat de la felul lui deşert de veţuire şi i-a dat un nou scop în viaţă, Domnul Isus Hristos.

În acest curs sunt abordate mai multe teme importante pentru viaţa de credinţă:

1. Vestirea Evangheliei – din care Pavel face o prioritate şi care este ceea ce-i ţine flacăra bucuriei mereu arzîndă.

2. Gîndul lui Hristos – care Îl prezintă pe Isus ca exemplu desăvîrşit de smerenie şi care trebuie să însufleţească fiecare creştin. Acesta fiind şi  secretul unităţii între noi.

3. Scopul vieţii fiecărui copil a lui Dumnezeu- de a-L cunoaşte pe Isus, ţinta şi premiul nostru!

4. Dărnicia – secretul adevăratei bucurii- căci nu în zadar spune Domnul Isus: „Este mai ferice să dai decît să primeşti!”

Asestea sunt doar cîteva subiecte din cele 16 lecţii care sunt cuprinse în acest studiu.  Personal acest studiu m-a ajutat să-mi definesc bine scopul vieţii, cel de al cunoaşte pe  Isus şi de a-L urma, necătînd la împrejurări, avînd pace şi bucurie în inimă. Să nu-mi pun nădejdea în lucrurile trecătoare cum ar fi poziţia, posesiunile, ş.a dar să privesc la lucrurile care,  deşi nu se văd, au o valoare veşnică.

Portretul Domnului Isus în Evanghelia după Ioan Ianuarie 19, 2010

Posted by alaandrei in Poezie.
Tags: , , , , , , , , , ,
3 comments

Isuse, cine ar încerca să Te descrie în cuvinte,

Cît de sarace ar parea, de orice sens lipsite.

Dar totuşi Tu Te-ai coborît la mintea noastră,

Şi ai venit să ne deschizi spre cer fereastră.

Fereastra Sfîntului Cuvînt şi-a vieţii Tale sfinte,

Cît ai trăit pe-acest pămînt, Tu ne-ai vorbit Cuvinte.

Ne-ai arăt că la-nceput erai cu Dumnezeu,

Apoi Lumină Te-ai făcut, venind din cerul Tău.

Cu Tine-n lume ai adus harul şi adevărul,

Şi Te-ai jertfit ca cei ce cred să moşteneacă cerul.

Tu Apă Vie poţi să dai şi  să astîmperi setea,

Tu eşti Hristosul cel promis care lăuntrul vede.

Eşti Pîinea Vieţii care dai deplină săturare,

Iar Trupul Tău de îl mîncăm avem în veci salvare.

Tu eşti Acela care chemi pe toţi să bea din Tine,

Şi rîu de apă vie curge din inima ce vine.

Iar dacă este cineva chiar  vrednic de pedeapsă,

Tu nu condamni, ci ierţi şi dai oricui a doua şansă.

În Tine-i numai Adevăr ce-aduce slobozire:

Cei ce-au fost robi de îl primesc nu mai tăiesc din fire.

Tu ai venit ca cei ce văd s-ajungă orbi deodată.

Iar cei n-au văzut dar cred, vederea  îşi recapătă.

Noi rătăceam ca nişte oi, pierdute şi flămînde,

Tu viaţa ai venit să-Ţi pui, în mîna Ta luîndu-ne.

Ne ţii aşa de strîns în ea, că-orişicine-ar încerca,

N-ar reuşi  din mîna Ta nicicînd ca să ne smulgă.

Tu eşti Pastorul  adevărat, ce-i gata să şi moară.

Tu Uşa eşti intrînd în care noi am găsit comoară.

Tu învierea eşti şi viaţa şi cel ce-n Tine a crezut,

Viaţa are chiar şi dacă de pe pămînt a dispărut.

Tu Împărat eşti, dar călare vii nu cu gînd de cucerire,

Pe mînzul unei măgăriţe, Tu vii cu pace şi iubire.

Tu gata eşti să speli picioare ce fug în grabă la trădare,

Pe cine speli îl faci curat şi are-n cerul Tău intrare.

Tu eşti Viaţă, Adevăr şi Cale spre Casa Tătălui de sus,

Locaşuri multe sunt acolo şi Tu ni-l pregăteşti, Isus.

Tu eşti adevărata Viţă iar noi mlădiţele din ea,

Ne curăţeşti şi  ne ajuţi s-aducem rod spre slava Sa,

Cănd ai plecat orfani nu suntem caci ne-ai trimis Mîngîietor,

Ca să ne-nveţe, şi să fie un bun şi drept îndrumător.

Tu pentru mine Te-ai rugat în cel mai rău din ceasuri,

Şi chiar de chinul era greu ai biruit vrăjmaşul!

Pe cruce ai fost răstignit Isuse, Doamne Sfinte,

Dar moarte n-a putut să ţină pe Domnul vieţii în morminte.

Cristosul, Fiu de Dumnezeu care-a venit să pătimească,

Tu-ai înviat ca toţi ce cred în Tine să primească,

Iertare, viaţă şi un loc în Patria cereacă.

Ramadanul – văzut cu ochii misionarei Anne Fortenberry August 23, 2009

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , ,
2 comments

Deoarece am trăit în Asia Mijlocie ultimii 10 ani, soţul meu şi cu mine am experimentat multe comportamente interesante şi chiar inconsistente cu prietenii noştri musulmani în timpul lunii lor sfinte  Ramadan. Ramadanul durează 30 de zile şi are loc aproximativ cu două săptămîni mai devreme în fiecare ani, data exactă fiind determinată de lună. Anul acesta Ramadanul  a început la 22 august.

Această lună este specială pentru prietenii noştri Musulmani pentru că ei cred că se pot apropia mai mult de Allah anume în această perioadă. Ei, de asemenea, cred că anume acum El îi ascultă şi răspunde la rugăciunile lor. Totul trebuie ţinut conform Koranului şi învăţăturilor profetului lor, Mahomed. După cum vă puteţi imagina, musulmanii sunt extrem de minuţioşi în a respecta întocmai  tot ce ţine de Ramadan.

Nimănui nu-i este permis să mănînce sau să bea nimic, începînd cu o oră înainte de răsăritul soarelui pînă la aproximativ o jumătate de oră după asfinţitul acestuia. Străinii deasemenea nu trebuie să fie văzuţi  mîncînd sau bînd în acest timp, sau, în unele ţări, am fi putut fi aduşi în faţa autorităţilor şi temporar încarceraţi. Deşi de multe ori avem apă în genţile noastre, de obicei nu bem în faţa prietenilor noştri musulmani, deoarece înţelegem cît de însetaţi trebuie să fie. Toate restaurantele sunt închise,  cu excepţia cîtorva situate în hoteluri. După amiază, mîncarea poate fi comandată, dar trebuie luată acasă şi servită după uşile închise.

În timpul Ramadanului mulţi din prietenii noştri musulmani nici măcar nu înghit propria salivă. În timpul zilei, nimănui nu i se permite să meargă la un dentist, sau să primească injecţii. Una din vecinile noastre primea injecţii B12, şeik-ul(om sfînt) ei, îi permitea să le primească numai după asfinţit şi masa de seară. Unica excepţie de la această regulă implică persoane cu boli cronice, care necesită medicamentele pentru a supravieţui. Oricum, chiar şi această persoană trebuie să primească permisiunea de la şeik.

Masa de seară, sau întreruperea postrului, este numită Iftar. În una din ţările noastre se producea o împuşcătură care anunţa începutul cinei. Deseori şedeam în cerc pe podea, cu mîncarea în faţa noastră, aşteptînd să auzim împuşcătura.

În altă ţară Iftar era anunţată la televizor şi de la moscheie. Masa începea cu mîncăruri de ritual de exemplu smochine uscate, apoi urmau salate speciale, mîncăruri din orez şi miel sau pui. De obicei, acelaşi lucru este consumat în fiecare zi. Deoarece prietenilor noştri musulmani li se cere să fie generoşi în timpul Ramadanului, ei sunt dispuşi să invite străini la întreruperea postului. O familie chiar ne aducea mîncare fiecare 3 sau  4 zile, ceea ce noi aşteptam  cu nerăbdare, deoare mîncarea era delicioasă.

Oricum am experimentat şi provocări. Unii din oamenii foarte prietenoşi,  deseori experimentau o schimbare completă a personalităţii, atunci cînd se aflau la volanul maşinii. Ei deveneau agresivi şi mînioşi. În timpul Ramadanului ştiam că nu trebuie să ieşim în stradă între orele 2:30 şi 4:30 după amiază, pentru că oamenii se întorceau de la lucru, treceau pe la magazine şi se grăbeau acasă să pregătească masa de seară. Aceşti oameni drăguţi odată, deveneau atît de flămînzi la acel moment, încît iritabilitatea şi nemulţumirea păreau să fie o normă. De asemenea, am văzut multe accidente de motocilete în acest timp al zilei.

Facerea cumpărturilor, de asemenea, devenea mai dificilă, din cauza orele prescurtate de lucru în timpul Ramadanului. De multe ori puteam merge la cumpărături doar tîrziu după amiază sau seara pentru că majoritatea magazinelor erau închise în timpul zilei.
Această ilustrează de fapt reversibilitatea zilei şi nopţii în timpul Ramadanului. După masa de seară, prietenii noştri mergeau la cumpărături, făceau comisioane şi alte responsabilităţi şi însărcinări, stînd treji pînă la 3 sau 4 dimineaţă, mîncau dejunul înaintea răsăritului, apoi mergeau la culcare. Peste vreo 2 ore ei se sculau, ca să trimită copiii la şcoală. Unii din ei mergeau la lucru, alţii înapoi la culcare. Lipsa somnului suficient, de asemenea, adăuga iritabilitate.

Cu toate acestea, musulmanii cred că Ramadanul este un timp întradevăr frumos. Pentru noi unicul lucru frumos cu privire la Ramadan era părtăşia cu diferite familii, mesele delicioase şi posibilitatea de ai vedea pe prietenii noştri în hainele lor noi, ceea ce era parte din sărbătoarea Eid, care ţine încă vreo 4 zile după Ramadan.

Necătînd la aceste lucruri de care noi ne-am bucurat, ca şi creştini, ştim că această lună sfîntă este “goană după vînt”. În special, în timpul Ramadanului, rugaţi-vă pentru prietenii noştri musulmani. Noi îi iubim şi dorim ca ei să-l cunoască pe Isus, Unicul şi Singurul, să afle Adevărul şi să fie ucenicizaţi.

Anne Fortenberry a slujit în calitate de misionară, lector universitar şi consultat de sănătate. Ea, împreună cu soţul ei Archie, s-au întors acum în Statele Unite aproape după un deceniu de slujire în ţările musulmane. Recent ea a publicat cartea “Credinţa care lucrează:Un studiu thematic a cărţii Iacov” Baptist Press www.BPNews.net