jump to navigation

Femeia care preţuieşte înţelepciunea (I parte) martie 8, 2010

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , ,
add a comment

„Căci înţelepciunea preţuieşte mai multe decît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.” Proverbe 8:11

„O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. „ Proverbe 18:15 ” Sfaturile în inima omului sînt ca nişte ape adînci, dar omul priceput ştie să scoată din ele.” Proverbe 20:5 Vom învăţa despe împărăteasa din Şeba, o femeie care căuta înţelepciunea, mai mult decît mărgăritarele, o femeie care are tot ce-i trebuie, dar care înţelege că înţelepciunea este de mare preţ, are valoare inestimabilă. Această împărăteasă este o femeie care înţelege că înţelepciunea vine de la Dumnezeu.

Să vedem în ce constă caracterul şi frumuseţea ei. Ea căută ceva, are o dorinţă vine de la distanţă foarte mare, pentru că a auzit de faima lui Solomon, în ce priveşte slava Domnului. Această femeie a venit ca să-l încerce  pe Solomon,  prin întrebările grele pe care le avea.

„A sosit la Ierusalim cu un alai foarte mare, şi cu cămile cari aduceau mirodenii, aur foarte mult, şi pietre scumpe. S’a dus la Solomon şi i-a spus tot ce avea pe inimă.” 1Împăraţi 10:2 Deci, această împărăteasă cînd a auzit de faima lui Solomon, despre înţelepciunea lui, ea vine de departe să vadă dacă ceea ce a auzit, e adevărat. Este pregătită cu multe întrebări, şi vrea să vadă cum îi va răspunde Solomon la aceste întrebări: „Solomon i-a răspuns la toate întrebările, şi n’a fost nimic, pe care împăratul să nu fi ştiut să i-l lămurească. „v.3 Solomon a cerut înţelepciune de la Dumnezeu, a căutat înţelepciunea mai mult decît argintul şi aurul, de aceea Dumnezeu i-a dat-o. Lui Dumnezeu i-a plăcut cererea lui Solomon.

Dumnezeu ne îndeamnă şi pe noi, să fim femei înţelpte, care să  cerem înţelepciune mai mult decît orice alt lucru. Solomon răspunde la toate întrebările, pentru că el are înţelepciunea pe care a cerut-o şi a primit-o de la Dumnezeu, întelepciune care ştie să răspundă la toate întrebările: „Împărăteasa din Seba a văzut toată înţelepciunea lui Solomon, şi casa pe care o zidise.” v.4  Pînă acum, împărăteasa auzise doar despre înţelepciunea lui Solomon, acum, cînd s-a întîlnit cu el, ea a cunoscut această înţelpciune.

Aşa este şi cu noi: noi putem să auzim depsre înţelepciune, dar atunci cînd venim la Sursă, la Dumnezeu, nu numai că auzim, dar şi vedem cu ochii noştri înţelepciunea lui Dumnezeu. Ea poate fi găsită în Cuvîntul Său: „Cine vine la Mine şi recunoaşte  că are nevoie de înţelpciune, Eu îi voi da înţelepciune cu mîna largă.” Tot ceea ce a văzut împărăteasa: bucatele de la masa lui Solomon, şi locuinţa slujitorilor lui, şi slujbele, toate acestea dovedeau mîna lui Dumnezeu, înţelepciunea pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Solomon, să ştie cum să-I zideacă casa Lui, cum să organizeze toate slujbele în Casa Domnului, şi tot ceea ce avea.

„Uimită, a zis împăratului: „Deci era adevărat ce am auzit în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea ta!” v.6 Faima înţelepciunii lui Solomon a trecut graniţele, a mers pînă departe, ca aceasta  împărăteasă să audă, să vină, s-o caute şi s-o găsească. Toate acestea o uimesc, pentru că ea a văzut înţelepciunea lui Solomon.

„Dar nu credeam, pînă n’am venit şi n’am văzut cu ochii mei. Şi iată că nici pe jumătate nu mi s’a spus. Tu ai mai multă înţelepciune şi propăşire de cît am auzit mergîndu-ţi faima.” v.7 Deci, pentru că el a ştiut să-i răspundă la toate întrebările, prin ceea ce vede, ea recunoaste că ceea ce a auzit  nu este nici jumătate din ceea ce vede la Solomon. Ea spune: „Ferice de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, cari sînt necurmat înaintea ta, cari aud înţelepciunea ta!” v.8

Ce aduce înţelepciunea? Aduce fericire. Nu banii, nu aurul, nu argintul, nu mărgăritarele, ci înţelepciunea se aude, aşa cum am văzut. Femeile care sunt înţelepte, femeile care intervin la momentul oportun, femeile care scapă viaţa, şi-au arătat înţelepciunea lor, s-a auzit de înţelepciunea lor. Cum? Prin vorbirea lor. Înţelepciunea se vede atunci cînd vorbeşti.

Solomon dovedeşte şi el acelaşi lucru; atunci cînd răspunde la întrebări, se vede, se aude înţelepciunea lui. Tot aşa, înţelepciunea mea şi a ta, se vede se aude prin vorbirea noastră. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că inima mea este pricepută. Din prisosul inimii vorbeşte gura, din înţelepciunea de care mă las călăuzit. Dacă ea este  de la Dumnezeu, acest lucru se va vedea în vorbirea mea, care va fi o vorbire ce aduce viaţă, care aduce linişte, care aduce pace, care răspunde frămîntărilor vieţii, prin  Cuvîntul lui Dumnezeu, care dă înţelepciune.

„Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul tău”, spune împărăteasa. Ce face înţelepciunea? Face ca cei care vin şi o aud, şi o văd, să binecuvinteze pe Cel care o dă, şi anume, pe Domnul Dumnezeu, „care a binevoit să te pună pe scaunul de domnie al lui Israel! Pentrucă Domnul iubeşte pentru totdeauna pe Israel, de aceea te-a pus împărat, ca să judeci şi să faci dreptate.” v.9 De unde vine înţelepciunea? De la Dumnezeu. Cine merită să fie binecuvîntat şi mărit pentru înţelepciune? Dumnezeu. Atunci cînd, prin faptele, vorbirea şi prin  atitudinea noastră, oamenii aud înţelepciunea cu care vorbim, ei vor binecuvînta pe Domnul, ca şi această împărăteasă, care a binecuvîntat pe Domnul, pentru că a văzut măreţia lui Dumnezeu arătată prin înţelepciunea pe care i-a dat-o lui Solomon.

Aflînd tot ce a făcut Dumnezeu pentru acest om, şi pentru că i-a dat scaunul de domnie al lui Israel, împărăteasa a dat împăratului daruri multe, pietre scumpe, talanţi da aur, lucruri  pe oamenii  nu le mai văzuseră. Tot ceea ce a avut ea mai bun, a adus şi a dat împăratului Solomon. Pe lîngă acestea, ea a dat împăratului şi lemn mirositor. Ce a făcut împăratul cu acest lemn? L-a folosit pentru Casa Domnului şi pentru casa împăratului. La ce l-a mai folosit? a făcut harfe  şi alăute, pentru cîntăreţi: „N’au mai venit niciodată în urmă atîtea mirodenii cîte a dat împărăteasa din Seba împăratului Solomon.” v.10b Astfel vedem  că darurile ei sunt folosite în slujire, în Casa Domnului, şi pentru instrumentele cu care oamenii cîntau laudă lui Dumnezeu. La rîndul lui, împăratul a dat împărătesei tot ce ea a dorit, şi i-a dat chiar mai mult decît a dat ea. Deci, vedem cu se întrec în slujire, dîndu-şi daruri unul altuia, ca recunoaştere a ceea ce face Dumnezeu, pentru înţelepciunea pe care a dat-o lui Solomon. (va urma)

Mia Oglice,  Femeile Bibliei, Un studiu Biblic despre Femeile fără Nume

Reprodus cu permisiunea autoarei

Reclame

Rugăciunea şcolarului februarie 23, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , ,
2 comments

Fiinţă Preaînaltă,

Făcătorul celor văzute şi nevăzute,

Înţepciune şi Bunătate nemărginită,

Dumnezeule Preasfinte,

Izvorul înţelepciunii

primeşte binecuvîntările ce se aduc Ţie

din buze nevinovate,

ascultă rugăciunile ce le înalţăm

către veşnicul Tău scaun.

Întăreşte Preabunule,

pe stăpînitorii noştri

bisericeşti şi cetăţeneşti.

Păzeşte cu harul Tău pe

părinţii noştri, pe învăţătorii

şi profesorii noştri

care se ostenesc pentru noi;

întîmpină trebuiţele lor

şi-i mîngîie în necazuri.

Fă să se pogoare pe pămînt şi prin noi

Pacea

Dragostea

Bunăîntelegerea

şi toate darurile cereşti.

Luminează mintea noastră,

Întăreşte-ne a săvîrşi învăţăturile

după voia Ta,

arată-ne calea Ta, calea faptei bune,

să putem fi folositori nouă înşine

părinţilor care ne-au născut

şi îngrijesc de noi,

şi Patriei în care ne bucurăm de

darurile Tale.

Primeşte Preaîndurate Doamne,

plecarea genunchilor noştri,

binevoieşte a lua aminte la

smeritul nostru glas.

Trimite-ne darul Tău şi ne învredniceşte

a petrece cursul vieţii cu înţelepciune

şi fapte bune,

ca să se mărească de noi

Preasfînt numele Tău

în veci

Amin

Femeia înţeleaptă scapă viaţa cetăţii (continuare) februarie 7, 2010

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , , , , , , ,
add a comment

Am spus ca frica de Domnul duce la viaţă şi este începutul înţelepciunii. Această femeie a avut o înţelepciune cu care a putut să înduplece tot poporul şi astfel l-au  prin pe Şeba , i-au tăiat capul, şi ea a făcut întocmai cum a spus: „Iată, capul lui îţi va aruncat peste zid.” Deci,  după ce înduplecă pe tot poporul, ea aruncă capul peste zid şi: „Ioab a sunat din trîmbiţă, s-au împrăştiat de lîngă cetate, şi fiecare s-a dus în cortul lui. Şi Ioab s-a întors la Ierusalim, la împărat.” (v.22 b)

Am văzut, deci, că o femeie înţeleaptă ştie prin acţiunile şi prin vorbirea ei să înduplece, să arate că cel vinovat trebuie pedepsit, şi nu toată cetatea. Vedem că această femeie se deosebeşte de celelalte prin vorbirea ei.

În cartea Provebe 16:20 citim: „Cine cugetă la Cuvîntul Domnului găseşte fericirea, şi cine se încrede în Domnul, este fericit.” Cine este cel care se încrede în Domnul şi cine este cel care cugetă la Cuvîntul Domnului? În versetul 21 ni se spune: „Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput.” Dacă ai o inimă înţeleaptă vei cugeta la Cuvîntul lui Dumnezeu, te vei încrede în Domnul. Ce fel de cuvinte vei avea de spus? „… Dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa.” (v.21b)

„Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are.” (v.22a) Vedem că această femei înţeleaptă are dulceaţa pe buzele ei, care duce la ştiinţa, şi anume, ştie cum să pună problemele, cum să înduplece, şi această înţelepciune a ei, exact cum  este descrisă aici, este un izvor de viaţă. (Ea aduce viaţă, şi scapă poporul), dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor.” (v. 22b)

În textul nostru  am văzut cum Şeba, un om de nimic, care a vorbit fără înţelepciune, a fost pedepsit pentru nebunia lui, şi anume, oamenii au înţeles că trebuie să fie pedepsit şi capul lui aruncat peste zid. În Proverbe 16, cuvîntul spune în continuare: „Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea cînd vorbeşte.” (v. 23) Observăm că această femeie, prin faptul că a ştiut să vorbească, dovedeşte că are o inimă înţeleaptă, „şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. Cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase.” (v.24)

Din felul ei de vorbire, reiese că această femeie ştie să vorbească, are învăţături plăcute, ştie cum să pună lucrurile în aşa fel încît să aducă viaţă pentru cetatea ei. În Proverbe 16:32 ni se spune: „Cel încet la mînie preţuieşte mai mult decît un viteaz, şi cine este stăpîn pe sine preţuieşte mai mult decît cine cucereşte cetăţi.” Ea fiind o femei înţeleaptă, are înţelepciune, prin vorbirea ei ştie să potolească mînia lui Ioab, şi astfel, prin atitudinea şi prin vorbirea ei arată că, de fapt,  preţuieşte mai mult decît un viteaz.

În Proverbe 18:13 citim din nou cum înţelepciunea se vede în vorbire: „Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea.” Vă aduceţi aminte cum strigă această femeie înţeleaptă: „Ascultaţi-mă, ascultaţi-mă!”? Ea ştie că cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea, şi de aceea ea vorbeşte  abia după ce are încredinţarea că Ioab o ascultă, confirmînd  prin propriile sale cuvinte: „Ascult!”. De ce acţionează astfel această femeie înţeleaptă? Pentru că ea ştie că numai cel care ascultă poate să priceapă ceea ce are ea de spus. „Duhul omului îl sprigineşte la boală; dar duhul doborît de întristare, cine-l va ridica? O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa.” (v. 14-15)

Această femeie are o inimă pricepută, pentru că ea a căutat această înţelepciune, şi astfel din vorbirea  ei se vede că are înţelepciune: „Din rodul gurii îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură. Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii.” (v.20-21) În cazul nostru vedem că ştiind cum să pună problemele, această femeie, prin faptul că a fost o femeie înţeleaptă, a ştiut cum să înduplece, şi cum să vorbească. Astfel  ea aduce viaţă cetăţii, şi moarte celui care merită moartea, celui care a vorbit uşuratic, acelui om de nimic, care a adus tulburare.

Vedem contrastul, între femeia înţeleaptă, care aduce pace, şi viaţă cetăţii sale, şi oamenii care vorbesc cu asprime, bărbaţiilui Iuda şi bărbaţii lui Israel, vorbire care produce despărţire. De aceea, Dumnezeu ne îndeamnă, ne spune şi nouă să fim femei înţelepte.

Să urmăm exemplul  acestei femei şi astfel, prin vorbirea noastră, prin înţelepciune care vine de sus, cuvintele noastre să aducă viaţă, iar comportarea noastră să arate că avem o inimă înţeleaptă. De ce? Deoarece am înţeles că moartea şi viaţa sunt în puterea limbii, şi că înţelepciunea care vine de sus se manifestă prin felul nostru de vorbire, prin cuvintele pe care le spunem  datorită înţelepciunii care vine de sus.

Mia Oglice,  Femeile Bibliei, Un studiu Biblic despre „Femeile fără Nume”

Reprodus cu permisiunea autoarei


Femeia înţeleaptă scapă viaţa cetăţi februarie 3, 2010

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , , , , ,
add a comment

„Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii, oricine o iubeşte îi va mînca roadele” Proverbe 18:21

Femeile, prin acţiunile lor, pot fi cunoscute ca femei care intervin la momentul oportun, care ştiu să dea direcţii specifice, care caută binele altora folosind înţelepciunea primită de sus şi, pentru biruinţa lor în Domnul, oamenii Îl slăvesc pe Dumnezeu.

Astăzi vom învăţa despre o femeie înţeleaptă, care prin înţelepciunea ei a scăpat viaţa cetăţii în care locuia. În Proverbe 19:23 ni se spune: „Frica de Domnul duce la viaţa,” iar Proverbe 1:7: „Frica de Domnul este începutul înţeleciunii.”

În 2 Samuel 19 ni se spune ce s-a întîmplat. În timp ce David îşi ia oamenii şi trece Iordanul, –„tot poporul lui Iuda şi jumătate din poporul lui Israel petrecuse pe împărat dincolo de Iordan. Dar toţi bărbaţii lui Israel au venit la împărat, şi i-au zis: „Pentruce te-au furat fraţii noştri, bărbaţii lui Iuda, şi au trecut pe împărat peste Iordan, împreună cu casa lui, şi cu toţi oamenii lui David?” Toţi bărbaţii lui Iuda au răspuns bărbaţilor lui Israel: „Fiindcă împăratul ne este rudă; şi ce aţi găsit aici, ca să vă mîniaţi? Am trăit noi pe cheltuiala împăratului? Ne-a făcut el daruri?” Şi bărbaţii lui Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda: „Împăratul este de zece ori mai mult al nostru, şi chiar la David avem mai mult drept decît voi. Pentruce ne-aţi nesocotit? N’am fost noi cei dintîi cari am spus să se întoarcă împăratul nostru?” Şi bărbaţii lui Iuda au vorbit cu mai multă asprime decît bărbaţii lui Israel. (v.40-43)

Deci, vedem că bărbaţii lui Iuda şi cei ai lui Israel au o vorbire aspră, iar bărbaţii lui Iuda au o vorbire şi mai aspră decît bărbaţii lui Israel. De ce am accentuat acest lucru? Pentru că vorbirea aspră poate duce la luptă şi vorbirea necugetatp a unui om de nimic, şi anume Şeva, care spune: „Noi n-avem nici o parte cu David, nici o moşternire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său, Israele!” (2 Samuel 20:1) Din cauză că acest om de nimic ştie să vorbească, vedem cum se creează o tensiune în popor, între bărbaţii lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda. Ca urmare a cuvintelor „Ce avem noi de a face cu David?” spuse de Şeba: „Toţi bărbaţii lui Israel s-au depărtat de David, şi au urmat pe Şeba, fiul lui Bicri. Dar bărbaţii lui Iuda au rămas credincioşi împăraturului lor, şi l-au înspţit de la Iordan pînă la Ierusalim.” (v.2)

Într-o astfel de situaţie vedem ce efecte are o vorbire aspră: vorbirea unui om de nimic, îi desparte pe bărbaţii lui Israel de bărbaţii lui Iuda. Împăratul ajunge la Ierusalim şi-l cheamă pe Amasa şi-i spune: „Cheamă-mi peste trei zile pe bărbaţii lui Iuda şi tu să fii de faţă aici.” ( v. 4) Amasa a plecat dar nu s-a întros în timpul hotărît de David. Atunci David îl cheamă pe Abişai şi-i spune: „Şeba, ne va face acum mai mult rău decît Absalom. Ia tu însuţi pe slujitorii stăpînului tău, şi urmăreşte-l, ca nu cumva să găsească cetăţi întărite, şi să se ascundă dinaintea noastră.” (v.6) Şeba era periculos deoarece, prin vorbirea lui, putea să cîştige pe toţi bărbaţii lui Israel împotriva lui David.

Abişai a ascultat şi apleca urmat de oamenii lui Ioab, şi de toţi vitejii, ca să-l urmărească pe Şeba. Cînd au ajuns lîngă piatra cea mare, Amasa a ajuns înaintea lor. Ioab îl ucide pe Amasa, şi îşi continuă urmărirea lui Şeva. În această urmărire oamenii lui David ajung în faţa cetăţii Abel-Bet-Maaca, unde se ascundea Şeba.

„Ioab a străbătut toate seminţiile lui Israel înspre Abel-Bet-Maaca, şi toţi bărbaţii de seamă s’au strîns şi l-au urmat. Au venit şi au împresurat pe Şeba în Abel-Bet-Maaca, şi au ridicat  împotriva cetăţii un val care atingea întăritura. Tot poporul care era cu Ioab săpau zidul ca să-l facă  să cadă.” (v.14-15)

Acesta este contextul istoric în care apare femeia înţeleaptă care scapă cetatea Abel-Bet-Maaca. Acestei femei nu i se dă numele, ci ea este descrisă. Noi învăţăm despre această femeie din caracterul ei, din acţiunile ei, dorim să vedem cum putem fi şi noi ca ea, femei înţelepte. De ce este numită îneţeleaptă această femeie? Pentru că atunci cînd vede că Ioab şi vitejii înconjoară cetatea , şi că toată cetatea  este în primejdie, începe să strige din cetate: „Ascultaţi, asclultaţi! Spuneţi, vă rog lui Ioab: „Apropie-te pînă aici, căci vreau să-ţi vorbesc!” (v.16)

Deci, într-o situaţie în care, probabil toţi ceilalţi au intrat în panică, în care fiecare fugea, şi nu ştiau ce să facă, această femeie înţeleaptă, cum o numeşte Scriptura, strigă: „Am ceva de spus, ascultaţi vreau să vorbesc cu conducătorul vostru, cu Ioab. Ea îi roagă pe cei care o aud să-i spună lui Ioab din partea ei: „Apropie-te pînă aici, căci vreau să-ţi vorbesc!” El s’a apropiat de ea, şi femeia a zis: „Tu eşti Ioab?” El a răspuns: „Eu sînt.” Şi ea i-a zis: „Ascultă vorbele roabei tale.” El i-a răspuns: „Ascult.”

Observaţi ce  înţelepciune, care ascultă, şi a zis: „Odinioară era obiceiul să se spună: „Să întrebăm în Abel!” Şi totul se isprăvea astfel. Eu sînt una din cetăţile liniştite şi credincioase din Israel… „ Deci, cetatea aceasta avea un renume bun, şi anume, că în ea erau oameni care puteau să răspundă cu înţelepciune. Deci, această  cetate, era cunoscută ca o cetate liniştită şi credincioasă în Israel.

Femeia continuă: „… şi tu cauţi să pierzi o cetate care este o mamă în Israel! Pentruce ai nimici tu moştenirea Domnului?” (v.19) Deci, femeia îl linişteşte pe Ioab, care îl caută pe Şeba, şi spune: „Şeba a păcătuit, dar cetatea este liniştită, credincioasă, este ca o mamă în Israel, şi este moştenirea Domnului.” Ioab pus faţă în faţă cu aceste cuvinte, îşi dă seama şi spune: „Departe de mine gîndul să nimicesc sau să dărîm! Nu este aşa! Dar un om din muntele Efraim, numit Şeba, fiul lui Bicri, a ridicat mîna împotriva împăratului David; daţi-l încoace numai pe el, şi mă voi depărta de cetate.”

De fapt, ce avrut ea să-i arate? Că nu cetatea este de vină, ci un om numit Şeba, şi el este cel care trebuie să primească pedeapsa, nu toată cetatea. Ioab recunoaşte acest lucru şi spune: „Daţi-mi-l pe cel care este ascuns în mijlocul vostru.” Femeia a zis lui Ioab: „Iată, capul lui îţi va fi aruncat peste zid.” (v.21) Ce curaj extraordinar are această femeie: să spună că ea va da capul lui Şeba, peste zid!

Ce a făcut în continuare această femeie înţeleaptă? A convins pe Ioab că nu cetatea este de vină, ci numai Şeba. Acum ea trebuie să convingă cetatea să facă acest lucru. „Femeia s’a dus şi a înduplecat pe tot poporul cu înţelepciunea ei.” Cum o descrie Scriptura? Ca o femeie înţeleaptă care a ştiut să înduplece pe Ioab, a ştiut să înduplece poporul, cu înţelepciunea ei. (va urma)

Femeia iscusită caută binele altora octombrie 13, 2009

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , , ,
add a comment

„Dumnezeu nu ia viaţa, ci doreşte ca fugarul să nu rămînă izgonit dinaintea lui.” 2 Samuel 14:14

Vom discuta despre femeia iscusită, care caută binele altora. Să deschidem Biblia la 2 Samuel 14, şi să vedem ce învăţăm despre femeia din Tecoa, care sunt rezultatele  intervenţiei ei înaintea împăratului David şi să învăţăm despre iscusinţa ei de a vorbi cu împăratul. Apoi, o vom compara pe această femeie cu Abigail, şi vom vedea ce au ele în comun, ca astfel  să învăţăm şi noi să fim femei iscusite, care caută binele altora, femei de acţiune. Nu aţi dori să fiţi o astfel de femeie?

Dumnezeu este cel care ne dă înţelepciune, dacă noi o căutăm, dacă o cerem. Dar care este secretul? Ce ini mă trebuie să avem? O inimă care se îndreaptă spre Dumnezeu, care doreşte înţelepciunea care vine de la Dumnezeu.

În ce împrejurări se află David cînd apare această femeie din Tecoa, care îşi foloseşte iscusinţa ei ca să caute binele altora.  În 2 Samuel 13, se vorbeşte despre Tamar şi Amnon, fratele lui Absalom, fiul lui David. Amnon, în dorinţa lui necontrolată o doreşte pe Tamar, nu ca pe sora lui, ci ca pe soţie, ba mai mult, nu ca pe o soţie, ci el o doreşte ca pe amantă, o doreşte într-un fel pe care Dumnezeu îl condamnă. Nimic nu-l poate opri pe Amnon şi el o necinsteşte pe sora sa Tamar.

Tamar este soră bună cu Absalom. În urma necinstirii Tamarei, Absalom începe  să-l  urască  pe fratele său Amnon, şi pune la cale  un plan ca să-l  omoare: „Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luaţi seama cînd se va veseli inima lui Amnon de vin, şi cînd vă voi zice: „Loviţi pe Amnon!” atunci să-l omorîţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari, şi arătaţi-vă oameni de inimă!” Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s’au sculat, au încălecat fiecare pe catîrul lui, şi au fugit. Pe cînd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toţii fiii împăratului, şi că n’a mai rămas niciunul din ei.  Împăratul s’a sculat, şi-a rupt hainele, şi s’a culcat pe pămînt, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfîşiate.” (2 Samuel 13:28-31)

Deci, vedem cum acest conflict îi produce o durere extraordinară împăratului David. Vedem că Absalom se răzbună pentru faptul că Amnon a necinstit-o pe sora sa, Tamar, şi pune la cale omorîrea lui Amnon. Între timp, David află că, de fapt, numai Amnon a murit şi aceata era urmarea unei hotărîri  a lui Absalom din ziua în care Amnon a necinstit-o pe sora, Tamar.

Ionadab spune, „Să nu se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gîndul că toţi fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.” (v.33) La început  David a fost străpuns în inima lui, şi-a sfîşiat hainele, crezînd că toţi fiii lui au murit. Apoi, el află că numai Amnon a murit, şi totuşi, îl jeleşte, îl plînge mult de tot, iar Absalom fuge şi se ascunde de David. David l-a jelit în fiecare zi pe fiul său, dar după trei ani  de zile a încetat să-l mai urmărească pe Absalom, căci se mîngîiase de moartea lui Amnon.

În această situaţie, „Ioab, fiul Ţeruiei, a băgat de seamă că inima împăratului era aprinsă de dor după Absalom.”(14:1) De aceea, robul lui, Ioab a trimis să aducă din Tecoa o femeie iscusită.

Pînă aici, am văzut contextul istoric în care intervine acestă femeie. Înţelegem acum ce face această femeie, şi vom vedea cît de important este să cauţi binele altuia, să poţi fi o femeie iscusită, să ai înţelepciune, să ştii cum să vorbeşti şi ce efect are acest lucru.

„A trimes să aducă din Tecoa o femeie iscusită, şi i-a zis: „Fă-te că plîngi, şi îmbracă-te în haine de jale; nu te unge cu untdelemn, şi fii ca o femeie care de multă vreme plînge după un mort.(v.2) Deci Ioab vrea să-i prezinte lui David situaţia  în care se afla el, să-şi dea seama el însuşi de ceea ce făcea şi să judece dacă este bine ce face, şi anume, dacă este bună hotărîrea de a-l ţine pe Absalom departe de el.

„Să te duci astfel la împărat, şi să-i vorbeşti aşa şi aşa.” Şi Ioab i-a spus ce trebuia să zică. Femeia aceea din Tecoa s’a dus să vorbească împăratului. A căzut cu faţa la pămînt, s’a închinat, şi a zis: „Împărate, scapă-mă!” Împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Da, sînt văduvă, bărbatul mi-a murit!  Roaba ta avea doi fii; amîndoi s’au certat pe cîmp, şi n’a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celalt, şi l-a omorît.  Şi iată că toată familia s’a ridicat împotriva roabei tale, zicînd: „Scoate încoace pe ucigaşul fratelui său! Vrem să-l omorîm, pentru viaţa fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar şi pe moştenitor!” Ei ar stinge astfel şi tăciunele care-mi mai rămîne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume nici urmaş viu pe faţa pămîntului.”  Împăratul a zis femeii: „Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.”  Femeia din Tecoa a zis împăratului: „Asupra mea, împărate, domnul meu, şi asupra casei tatălui meu să cadă pedeapsa; împăratul şi scaunul lui de domnie să nu aibă nimic de suferit”.  Împăratul a zis: „Dacă va vorbi cineva împotriva ta, să-l aduci la mine, şi nu se va mai atinge de tine.”  Ea a zis: „Să-şi aducă aminte împăratul de Domnul, Dumnezeul tău, pentruca răzbunătorul sîngelui să nu mărească prăpădul, şi să nu mi se nimicească fiul!” Şi el a zis: „Viu este Domnul, că un păr din capul fiului tău nu va cădea la pămînt!”  Femeia a zis: „Dă voie roabei tale să spună o vorbă domnului meu, împăratul.” Şi el a zis: „Vorbeşte!”  Femeia a zis: „Pentruce gîndeşti tu astfel cu privire la poporul lui Dumnezeu, căci nu iese chiar din cuvintele împăratului că împăratul este ca şi vinovat cînd nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a gonit? Trebuie negreşit să murim, şi vom fi ca nişte ape vărsate pe pămînt, cari nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viaţa, ci doreşte ca fugarul să nu rămînă izgonit dinaintea Lui.”(v.4-14)

Vedem iscusinţa cu care ea îi prezintă lui David situaţia în care se afla el însuşi, şi Cuvîntul continuă: „Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri împăratului, domnului meu, am venit pentrucă poporul m’a înspăimîntat. Şi roaba ta a zis: „Vreau să vorbesc împăratului; poate că împăratul va face ce va zice roaba sa.  Da, împăratul va asculta pe roaba sa, ca să scape din mîna celor ce caută să ne nimicească, pe mine şi pe fiul meu, din moştenirea lui Dumnezeu.”  Roaba ta a zis: „Cuvîntul domnului meu împăratul să-mi dea odihnă. Căci domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu, gata să audă binele şi răul. Şi Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine.”

Împăratul a răspuns, şi a zis femeii: „Nu-mi ascunde ce te voi întreba.” Şi femeia a zis: „Să vorbească domnul meu împăratul!”  Împăratul a zis atunci: „Oare mîna lui Ioab nu este ea cu tine în toată treaba aceasta?” Şi femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, împărate, domnul meu, că nu este cu putinţă nici o abatere nici la dreapta nici la stînga dela tot ce a zis domnul meu împăratul. În adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit, şi a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte. Ca să dea o altă înfăţişare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atît de înţelept ca şi un înger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pămînt.”(v.15-20)

Deci observaţi  contextul: David se află întristat, are un dor nemaipomenit după Absalom. Absalom este departe de David; pe de altă parte  Amnon a murit, deci David l-a pierdut pe fiul său Amnon şi într-un fel îl pierde şi pe Absalom, ţinîndu-l departe.  Prin cuvintele ei, această femeie iscusită, care ştie să repete, şi să vorbească frumos, cu iscusinţă, tot ce o învăţă  robul lui David, Ioab, reuşeşte să-l facă pe David să ia o decizie înţeleaptă.    Însă
Ioab putea să nu aibă succes, dacă această femeie n-ar fi ştiut să vorbească, cum să prezinte situaţia, şi nu era gata să asculte de Ioab, să primească această însărcinare. Ba mai mult ea nu ştia ce răspuns va da împăratul, care va fi sfîrşitul acestei prezentări.

Ca rezultat al intervenţiei aceistei femei iscusite, îi spune lui Ioab: „Bien, fac lucrul acesta, du-te şi adu-l înapoi pe Absalom.” Ca urmare Absalom se întoarce la Ierusalim, dar nu poate  să-i vadă faţa lui David. Din nou Ioab trebuie să intervină. Vedem că prim iscusinţa acestei femei, ea vrea să-i arate lui David starea în care se află şi să caute binele altora, binele poporului, pentru că starea împăratului afecta întregul popor. Sigur  că poporul era împărţit, şi David trebuia să ia o hotărîre. Vedem importanţa  acestei femei iscusite, o femeie care a ştiut să vorbească cu înţelepciune.

Comparînd această situaţie cu Iacov 3:17, descoperim rezultatul cuvintelor unei femei înţelepte: „Înţelepciune care vine de sus este întîi, curată, apoi paşnică, blîndă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.” Rezultatul unei astfel de înţelepciuni este pacea şi liniştea. Deci, ce doreşte să realizeze prin intervenţia ei această femeie iscusită, care se lasă călăuzită de cuvintele lui Ioab? Ea vrea să aducă pace între David şi Absalom.

Ce fel de femeie eşti tu? Ce faci tu în familia ta? Foloseşti tu iscusinţa ca să aduci pace? Cauţi binele altora? Doresc ca eu şi tu să fim femei iscusite care caută binele altora.

Mia Oglice, Femeile Bibliei, „Un studiu Biblic despre „Femeile fără nume”

Folosit cu permisunea autoarei.


Femeile cîntă biruinţa Domnului septembrie 14, 2009

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , , , , ,
add a comment

„Binecuvintat să fie Domnul, Stînca mea, care-mi deprinde mîinile la luptă, degetele la bătălie.” Psalmul 144:1

Vom învăţa despre femeile care cîntă, care se bucură de biruinţa Domnului.
Pe aceste femei le găsim cîntînd biruinţa Domnului,  după luptă cîştigată de David. Ca să înţelegem subiectul acesta să deschidem mai întîi 1 Samuel 18:6-9 „Pe cînd veneau ei, la întoarcerea lui David dela omorîrea Filisteanului, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cîntînd şi jucînd, în sunetul timpanelor şi alăutelor, şi scoţînd strigăte de bucurie. Femeile cari cîntau îşi răspundeau unele altora, şi ziceau: „Saul a bătut miile lui,-iar David zecile lui de mii.” Saul s’a mîniat foarte tare, şi nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte decît împărăţia.” Şi din ziua aceea Saul a privit cu ochi răi pe David.”

Saul era plin de ură împotriva lui David, pentru că femeile  au cîntat  cîntarea de biruinţa şi au spus: ” Saul cu miile şi David cu zecile de mii!” Cîntînd această biruinţă, femeile nu au dorit în nici un caz să-l facă  pe Saul să-l urască pe David, ci ele au ieşit din toate cetăţile, au ieşit pe stradă de bucurie, să-i întîmpline pe barbaţii lor, şi pe biruitor, pe împăratul, şi să cînte slavă  pentru că au avut biruinţă.

O situaţie asemănătoare găsim în Exod 15, unde, din nou, femile slături de bîrbaţi cîntă biruinţa lui Dumnezeu, cîntă pentru că Dumnezeu a dat izbîndă. Israel a văzut mîna puternică  pe care a îndreptat-o Domnul împotriva egiptenilor. Cînd Israel a părăsit ţara Egiptului, egiptenii l-au urmărit şi au ajuns în faţa Mării Roşii şi, cînd nu mai era nici o scăpare pentru popor, Dumnezeu a făcut ca apele Mării Roşii să se deschidă şi ei să treacă prin mare ca pe uscat: apele stăteau ca un zid, la dreapta şi la stînga lor. Astfel, în ziua aceea Dumnezeu l-a izbăvit pe Israel din mîna egiptenilor şi Israel i-a văzut pe egiptenii morţi pe malul mării.

Deci, după acest eveniment poporul începe să-I cînte laudă lui Dumnezeu: Atunci Moise şi copiii lui Israel au cîntat Domnului cîntarea aceasta. Ei au zis: „Voi cînta Domnului, căci Şi-a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ. Domnul este tăria mea şi temeiul cîntărilor mele de laudă: El m’a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.” (Exod 15:1-2) Deci, vedem cum poporul,  bărbaţii, femeile şi copiii lui Israel cîntă slava lui Dumnezeu, pentru biruinţa pe care au avut-o asupra duşmanului.

Vedem că femeile care au cîntat biruinţa lui David şi a lui Saul, şi-au îndreptat lauda lor către Dumnezeu şi au spus specific cine a biruit şi cum a biruit. David şi Saul, David mai mult decît Saul, dar ştim că biruinţa a fost a Domnului. Domnul este cu poporul Său, şi Dumnezeu îl biruie pe duşman. Vedem aici, cum toată cinstea, toată lauda Îi este dată lui Dumnezeu. A cînta o cîntare de laudă înseamnă a lauda lucrările mari şi minunate, a cunoaşte caracterul lui Dumnezeucare intervine în lupta noastră împotriva celui rău. Vedem că ei spun, Tu eşti Cel care ai tăria, Tu eşti Cel care ne-ai scăpat, pe Tine Te laudăm, pentru că Tu eşti Tatăl nostru şi pe Tine Te preamărim!

„Domnul este un războinic viteaz: Numele lui este Domnul.” (v.3) Da, Dumnezeu ne foloseşte pe noi în această luptă, dar dacă El nu este de partea noastră, biruinţa nu va fi de partea noastră. Numele lui Dumnezeu este onorat, pentru biruinţa poporului, care a trecut Marea Roşie, pentru lucrările Lui mari şi mununate, şi, astfel, toţi au aflat despre Dumenezeul poporului lui Israel: „Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.” (v.6b)

De multe ori cînd avem biruinţă în viaţa noastră, noi avem tendinţa  să ne atribuim nouă biruinţa, uitînd cum a fost atunci cînd ne-am văzut în faţa vrăjmaşului, cum am strigat la Dumnezeu şi am spus: „Doamne, dă-mi înţelepciune să scap din această împrejurare!” sau: „Arată-mi ce să fac!” Apoi, după ce ai biruit, ţi-ai atribuit ţie lauda şi cinstea!

Poporul Tău a înţeles că Mîna Ta cea dreaptă i-a zdrobit pe vrăjmaşi, iar vrăjmaşii au văzut că Tu eşti Dumnezeu şi că numai Tu poţi să faci astfel de minuni. Popoarele au aflat lucrul acesta şi s-au cutremurat. Ori de cîte ori avem biruinţa, Dumnezeu poate fo cunoscut de cei din jurul nostru prin atitudinea de mulţumire şi de laudă pe care noi o avem.

miriam_picMaria, sora lui Moise  şi a lui Aaron, cînta şi ea împreună cu poporul şi cu toate femeile:„Maria, prorociţa, sora lui Aaron, a luat în mînă o timpană şi toate femeile au venit după ea… Maria răspundea copiilor lui Israel: „Cîntaţi Domnului, căci Şi-a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.” (v.20-21)

Ce faci tu cînd ai biruinţă?  Ce faci tu, cînd după ce te-ai rugat  o săptămînă, o lună,  un an pentru o anumită problemă, Dumnezeu ţi-a rezolvat problema? Îţi aduci aminte să-I mulţumeşti, tot atît de mult timp cît te-ai rugat ca să-ţi rezolve problema? Îţi dai tu lui Dumnezeu toată cinstea şi lauda cuvenită?

De multe ori constatăm că mai multe ne rugăm pentru ca Dumenzeu să ne dea biruinţă şi înţelepciune să biruim la examene sau în alte probleme ale vieţii, decît cîntăm Domnului că Şi-a arătat slava, prin faptul că noi am cerut ajutorul Lui. S-a văzut această biruinţă pe măsură ce am învăţat să facem acest lucru, iar bucuria noastră a fost mai mare atunci cînd am cîntat Domnului despre slava Lui care s-a văzut în vieţile acelor care se încred în El. Pentru că numai o inimă recunoscătoare lui Dumnezeu va avea pace şi bucurie. Atît timp cît ceri de la Dumnezeu, dar uiţi să-I mulţumeşti, de fapt, nu te încrezi în Dumnezeu, sau nu ai înţeles valoarea lucrării lui Dumnezeu în viaţa ta, şi îţi asumi biruinţa.

Mia Oglice, „Femeile Bibliei”, Un studiu Biblic despre „Femeile fără Nume”

Reprodus cu permisiunea autoarei

15:1 Atunci Moise şi copiii lui Israel au cîntat Domnului cîntarea aceasta. Ei au zis: „Voi cînta Domnului, căci Şi-a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.
Exo 15:2 Domnul este tăria mea şi temeiul cîntărilor mele de laudă: El m’a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.
Exo 15

Oare din aceeaş vînă a izvorului ţîşneşte şi apă dulce şi apă amară? august 31, 2009

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , , ,
add a comment

Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvîrşit, şi poate să-şi ţină în frîu tot trupul.

De pildă, dacă punem cailor frîul în gură, ca să ne asculte, le cîrmuim tot trupul.

Iată, şi corăbiile, cît de mari sînt, şi, măcar că sînt mînate de vînturi iuţi, totuş sînt cîrmuite de o cîrmă foarte mică, după gustul cîrmaciului.


Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, cînd este aprinsă de focul gheenei. Toate soiurile de fiare, de păsări, de tîrîtoare, de vieţuitoare de mare se îmblînzesc, şi au fost îmblînzite de neamul omenesc, dar limba niciun om n’o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte. Cu ea binecuvîntăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni cari sînt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaş gură iese şi binecuvîntarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!


Oare din aceeaş vînă a izvorului ţîşneşte şi apă dulce şi apă amară? Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.


Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blîndeţa înţelepciunii!


Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pămîntească, firească, drăcească.Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.

Înţelepciunea care vine de sus, este, întîi, curată, apoi pacinică, blîndă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este sămănată în pace pentru cei ce fac pace.

Femeile iscusite dau cu tragere de inimă (continuare) iulie 1, 2009

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , , , ,
add a comment

În Exod 36  se continuă acest subiect, şi anume, despre femei şi bărbaţi iscusiţi care dau cu tragere de inimă, „Toţi bărbaţii iscusiţi, în care pusese Domnul înţelepciune şi pricepere, ca să ştie să facă lucrările  rînduite pentru slujba  sfîntului locaş, au făcut după cum poruncise Domnul.” (v.1) Deci, bărbaţii  sau femeile iscusite, care dau cu tragere de inimă, primesc  înţelepciunea  şi priceprea  lui Dumnezeu şi fac totul după cum porunceşte Domnul, pentru că El este Cel care pune în ei duhul de pricepere. Ni se mai spune că EL a dat această înţelepciune şi duh de pricepere  tuturor celor care au tragere de inimă la lucrul acesta, ca să-l facă. Deci, trebuie să ai dorinţă şi tragere de inimă. Observăm că Dumnezeu caută oameni şi El nu se uită la înfăţişare, ci se uită la inima ta. El caută femei cu tragere de inimă. Femeilor care doresc înţelepciunea, priceperea care vine de la Dumnezeu, El le va da priceperea necesară, dacă ele vin cu o inimă doritoare să împlinească tot ce le spune El.

Toţi copiii lui Israel şi-au adus lucrurile lor rînduite pentru slujba sfîntului locaş… „Chiar şi după ce începuse lucrarea, tot se mai aduceau în faţa lui Moise, în fiecare dimineaţă, daruri de bunăvoie.” (v.3b) Nimeni nu aduceau darurile lor înaintea lui Dumnezeu, în faţa lui Moise.

„Atunci toţi bărbaţii iscusiţi, prinşi la toate lucrările sfîntului locaş, şi-au lăsat fiecare lucrul pe care-l făceau, şi au venit de au spus lui Moise: „Poporul aduce mult mai mult decît trebuie pentru facerea lucrărilor, pe cari a poruncit Domnul să le facem.” (v.4-5) Ce minunată este această atitudine! Dumnezeu cheamă poporul şi-i spune, „Toţi cei cu tragere de inimă, toţi cei iscusiţi, aduceţi daruri înaintea Mea.” Poporul aduce mai mult decît trebuie. Dacă şi în zilele noastre oamenii ar asculta glasul lui Dumnezeu, cît de frumos s-ar împlini toate nevoile. O, dacă fiecare ar aduce, nici mai mult şi nici mai puţin decît îi spune Domnul pe inimă şi tot ce are de prisos!

„Moise a pus să strige în tabără că nimeni, fie bărbat fie femeie, să nu mai aducă daruri pentru sfîntul locaş. Au oprit astfel pe popor să mai aducă daruri.” (v.6) A aduce daruri la Casa lui Dumnezeu, a aduce daruri pentru Dumnezeu, potrivit cu chemarea pe care El ţi-o pune pe inimă este un privilegiu, este o cinste, este o onoare.

„Materialul adus era de ajuns pentru toate lucrările cari trebuiau făcute, ba încă mai şi trecea.”(v.7) Cînd oamenii au o inimă care se îndreaptă spre Dumnezeu, atunci Dumnezeu împlineşte nevoile în slujirea Lui, nevoile altora, şi Dumnezeu este plăcut impresionat, Îi plac aceste daruri,  şi vom citi despre acest lucru.

Aşa cum am văzut în Exod 24, Moise s-a urcat pe Muntele Sinai ca să vorbească cu Dumnezeu: „Înfăţişarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vîrful muntelui, înaintea copiilor lui Israel. Moise a intrat în mijlocul norului, şi s’a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.” (v.17-18) În acest timp, Dumnezeu i-a dat instrucţiuni privitoare la facerea cortului întîlnirii, şi aici ni se spune din nou despre aducerea de daruri înaintea Domnului: „Vorbeşte copiilor lui Israel: Să-Mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine dela orice om care-l va da cu tragere de inimă.” (Exod 25:2). De ce vrea Dumnezeu aceste daruri? „Să-Mi facă un locaş sfînt, şi Eu voi locui în mijlocul lor. Să faceţi cortul şi toate vasele lui după chipul pe care ţi-l voi arăta.” (v.8-9) Dumnezeu îi dă lui Moise isntrucţiuni specifice, cum să facă acest cort al întîlnirii, cort în care el avea să se întîlnească cu Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să locuiască în mijlocul lor şi spune că El vrea ca orice dar să fie dat cu tragere de inimă. Deci este important cum vii înaintea lui Dumnezeu, cum dai, ce dai. Nu contează mărimea sau mulţimea darurilor, ci valoarea lor este dată de atitudinea celui care dă: ele trebuie date cu tragere de inimă. Cei care vin cu tragere de inimă şi dau înaintea Dumnezeu doresc ca să facă voia lui Dumnezeu. Acestor femei iscusite, Dumnezeu le-a dat iscusinţa ca să împlinească voia Lui, El le-a umplut cu pricepere, le-a dat înţelepciune şi ştiinţă.

În Proverbe 2 citim că înţelepciunea trebuie căutată şi cerută de la Dumnezeu. EL te va umple de această comoară care este priceperea şi înţelepciunea. La ce sunt acestea de folos? „Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi.”(v.10-11) Observaţi de ce binecuvîntări este însoţită înţelepciunea care vine de la Dumnezeu? Atunci cînd inima noastră Îl caută pe El, cînd doreşte să împlinească voia Lui, căpătăm cunoştinţă, iar sufletul nostru găseşte desfătare, chibzuinţă care veghează asupra noastră, şi pricepere care ne păzeşte.

În lecţia anterioară am vorbit despre o femeie cinstită şi de mare preţ, şi am văzut că această femeie, este o femeie care are discernămînt, plan, ştie ce vrea, este cumpătată. De aceea, această femeie are în plus, în aşa fel încît poate să-şi întindă mîna către cel nenorocit. Ea îşi întinde braţul spre cel lipsit. O femeie iscusită este acea femeie care are înţelepciune de la Dumnezeu, care doreşte înţelepciunea care vine de sus. Această înţelepciune se obţine prin frica şi temerea de Domnul, prin dorinţa aceea de a nu-L supăra pe Dumnezeu şi prin dorinţa de a împlini voia lui Dumnezeu.

În ce priveşte darurile de bunăvoie, făcute cu tragere de inimă, ele sunt menţionate şi în Noul Testament. Să citim 2 Corinteni 8:9 şi să vedem ce importanţă are tragerea de inimă: „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s’a făcut sărac pentru voi, pentruca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.” Dumnezeu a iubit atît de mult lumea încît a dat pe singurul Său Fiu pentru ca noi să căpătăm mîntuirea, pentru ca noi să ne îmbogăţim.

Exemplul nostru de dăruire este Domnul Isus. El S-a dat fără rezerve, şi dărnicia Lui, dăruirea Lui ne-a îmbogăţit pe noi. Ce Exemplu minunat!  „În această privinţă vă dau un sfat. Şi sfatul acesta vă este de folos vouă, cari, de acum un an, cei dintîi aţi început nu numai să faceţi, ci să şi voiţi. Isprăviţi dar acum de făcut; pentruca, după graba voinţei să fie şi înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre.” (v. 10-11)

Dumnezeu ne cere să dăm ma mult decît putem, ci potrivit cu mijloacele noastre. „Pentrucă, dacă este bunăvoinţă, (deci vedem cu tragere de inimă şi bunăvoinţă) darul este primit, (Dumnezeu primeşte dar numai dacă este făcut cu tragere de inimă şi bunăvoinţă) avîndu-se în vedere ce are cineva, nu ce n’are. Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strîmtoraţi; ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor,” (v. 12-14) Deci, Dumnezeu le cere din prisosul lor. Femeile iscusite au dat cu tragere de inimă, pentru că au înţeles ce a făcut Dumenezeu pentru ele, pentru că L-au iubit pe Dumnezeu şi pentru ele, a da pentru El a fost un privilegiu. Cuvăntul spune, în 2 Corinteni 9:6 „Cine samănă puţin, puţin va secera; iar cine samănă mult, mult va secera.” Ce faci tu? Dai cu tragere de inimă? Care este atitudinea ta faţă de dărnicie?

1. Cu ce scop a adus poporul Israel daruri pentru costruirea sfîntului Locaş?

2. De ce pretinde Dumnezeu aceste daruri din partea noastră?

3. Care sunt binecuvîntările  care însoţesc înţelepciunea care vine de sus?

4. Enumeră cîteva caracteristici ale femeilor iscusite.

5. Ce importanţă are tragerea de inimă în dărnicie?

6. Eşti preocupată de faptul că orice ai da, trebuie să dai ca pentru Domnul?

Mia Oglice, Femeile Bibliei, din studiul biblic „Femeile fără Nume”

Reprodus cu permisiunea autoarei

Femeile iscusite dau cu tragere de inimă iunie 27, 2009

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , , , , ,
add a comment

„Vorbeşte copiilor lui Israel: Să-Mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă.” Exod 25:2

lectie_de_iubireÎn Biblie ori de cîte ori întîlnim cuvînte sau expresii care se repetă, cum ar fi femei iscusite şi cu tragere de inimă înseamnă că autorul vrea să sublinieze adevărurile comunicate şi vrea să ne atragă atenţia asupra elementelor esenţiale din pasajele respective.

Sus, pe muntele Sinai, Dumnezeu vorbeşte cu Moise, şi-i spune să facă Cortul Întîlnirii. Acest cort avea să fie locul în care Dumnezeu Se va întîlni cu el. După ce Moise  primeşte darul de la Dumnezeu toate instrucţiunile pentru facerea cortului, vine în faţa poporului, adună pe toţi copiii lui Israel şi le spune: „Iată ce a poruncit Domnul. Luaţi din ce aveţi şi aduceţi un prinos Domnului” Exod 35:4,5 De unde să luaţi? Din ce aveţi, nu din ce nu aveţi! Fiecare să aducă prinosul acesta – ce are în plus, ce poate să dea – cum îl lăsa inima, şi anume: aur, argint şi aramă şi apoi alte materiale, materii vopsite în albastru, în purpuriu şi în cărămiziu, in subţire şi păr de capră. Deci Moise le spune despre tot ce este nevoie pentru construirea Cortului întîlnirii.

În Exod 35:10, Moise continuă: „Toţi cei iscusiţi dintre voi să vină să facă ce a poruncit Domnul”. Se pune întrebarea: „Cine este iscusit?”, pentru că eu vreau să fiu o femeie iscusită şi cunoscută sub acest nume. Toţi cei iscusiţi dintre voi să vină şi să facă tot ce a poruncit Domnul, şi anume: locaşul, cortul, acoperişul, capacele, scîndurile ş.a arătînd tot ce trebuie făcut. La această adunare este chemată adunarea poporului lui Israel: bărbaţi, femei – toţi sunt chemaţi – toată adunarea copiilor lui Israel. Ei sunt chemaţi să participe  prin darurile lor, prin ceea ce au, dar şi prin talentele lor, prin ceea ce ştiu să facă.

În Exod 35:21-22, ni se spune:„Toţi cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus un prinos Domnului…” Deci Moise, îi cheamă şi le spune: „Aduceţi Domnului… Cum? Cum vă lasă inima! Ce anume? Moise le-a spus ce anume să aducă. Acum, vedem că „toţi cu tragere de inimă au venit şi au adus…” Cum au adus? Cu bunăvoinţă, exact cum i-a îndemnat. Pentru ce? În mod specific, „pentru lucrarea cortului întîlnirii, pentru toată slujba lui, şi pentru veşmintele sfinte.” Cine au fost cei cu tragere de inimă? Au venit îndată… Cine? Bărbaţi şi femei…

Toţi veneau cu tragere de inimă şi au adus… Ce? „Belciuge  de nas, inele, cercrei, brăţări şi tot felul  de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur pe care îl închinase Domnului.” Toţi au adus daruri potrivit cu ce aveau. ” Toţi cei ce aveau ştofe (materii) văpsite în albastru, în purpuriu, în cărmiziu, in subţire şi păr de capră, piei de berbeci văpsite în roş, şi piei de viţel de mare, le-au adus. Toţi cei ce puteau aduce prin ridicare un prinos de argint şi de aramă, au adus prinosul Domnului. Toţi cei ce aveau lemn de salcîm bun pentru lucrările rînduite pentru slujbă, l-au adus.”
Exod 35:24
Vom vedea cît de important este să înţelegem că Dumnezeu nu ne cere ceea ce nu avem, ci ne cere ce avem, iar din ceea ce avem noi trebuie să dăm… Cum? Cu tragere de inimă. Cui? Lui Dumnezeu.

În Exod 35:25 ni se spune:  „Toate femeile iscusite au tors cu mînile lor, şi au adus lucrul lor… ” Aici vedem  ce au făcut ele – au tors, iar în v. 26 se spune din nou. „Toate femeile cu tragere de inimă şi iscusite au tors păr de capră.” Vedem că aceste femei sunt nu numai iscusite, ci şi cu tragere de inimă.

„Fruntaşii poporului au adus…”  Ce au adus? Pietre scumpe şi mirodenii şi untdelemn… Deci potrivit cu ceea ce au. ” Toţi copiii lui Israel, bărbaţi şi femei, pe cari-i trăgea inima să ajute…” La ce? „…la lucrul poruncit de Domnul prin Moise, au adus Domnului daruri de bună voie.” (v.29)

În continuare, Cuvîntul ne spune pe cine îl umple Dumnezeu cu un duh de înţelepciune, de pricepere şi de ştiinţă  pentru tot felul de lucrări. Dumnezeu i-a chemat  pe copiii lui Israel…  Dumnezeu în mod specific, cheamă anumiţi bărbaţi pe care îi umple cu Duhul Său, duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă. De unde vine înţelepciunea, priceperea şi ştiinţa? Din cărţi? Nu. Cuvîntul lui Dumnezeu spune că ne putem  îmbogăţi cunoştinţa, dat tot Cuvîntul lui Dumnezeu ne spune că înţelepciunea, priceprea şi ştiinţa vin … de la Dumnezeu. Pentru ce? Pentru tot felul de lucrări.

Cine îţi dă puterea? În versetul 32 ni se spune că Dumnezeu: ” I-a dat putere să născocească planuri, să lucreze în aur, în argint şi în aramă,” Cui? Lui Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda. Deci, Dumnezeu are oameni specifici la un loc specific, dintr-un neam anume, şi El este Cel care dă înţelepciune, pricepere şi ştiinţă. El îi dă putere, îi arată cum să facă, îi spune ce să facă: „Să sape în pietre şi să le lege, i-a dat şi darul să înveţe pe alţii, l-a umplut cu pricepere, ca să facă toate lucrările de săpătură în piatră… (v. 33-35)

Cînd Dumnezeu ne cheamă la ceva, El ne dă şi priceperea şi înţelepciunea şi puterea, şi ne umple  cu priceperea cu care putem să terminăm ceea ce El ne-a chemat să facem. El caută bărbaţi şi femei cu tragere de inimă, şi care din prisosul lor, sî închine Domnului. Dumnezeu ne cheamă pe noi, pe mine şi pe tine şi spune că toate femeile iscusite să dea cu tragere de inimă. (va urma)

Mia Oglice, Femeile Biblie, Un studiu biblic despre „Femeile fără Nume”

Reprodus cu permisiunea autoarei.

Mai de preţ decît mărgăritarele(continuare) iunie 22, 2009

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , , , , ,
add a comment

bible-1În Proverbe 19:14 ni se spune: „Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul.” Deci, o femeie cinstită, o femeie care are discernămînt, are un caracter frumos, care are un plan, ştie ce vrea, este cumpătată, nu se îngrijorează pentru că ea se încrede în Domnul, această femeie este un dar de la Domnul, şi acest dar este preţuit de copii şi de bărbat.

În Proverbe 11:16a se spune: „O femei plăcută capătă cinste.” Deci, cum este o femeie plăcută? Ea este tocmai această femeie care are o înţelepciune venită de la Dumnezeu şi astfel, pe buzele ei sunt învăţături plăcute. Citim din nou în Proverbe, să vedem de unde vine această înţelepciune, 2:2-4 spune: „Dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară…” Unde-i argintul? Unde sunt comorile? În adîncime! „…Atunci vei înţelege frica de Domnul.”(v.5a)

Ce am spus noi despre această femeie cinstită şi de mare preţ? Această femeie are teamă, frică de Domnul, pentru că ea vrea să aibă o înţelepciune care vine de la Dumnezeu, pentru că ia aminte, îşi pleacă inima la pricepere, o cere de la Dumnezeu, se roagă pentru această înţelepciune. Această femeie caută înţelepciunea cu tot dinadinsul, şi Dumnezeu i-o dă: „şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” v. 5b În Iacov 1:5 ni se spune: „Dacă vreunuia din voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu” pentru că El o dă… Cum? „Cu mînă largă…” Dumnezeu abia aşteaptă ca să te duci la El şi să-I spui: „Doamne, Dumnezeule, doresc înţelpciune, o înţelepciune care să se vadă în vorbirea mea şi în comportarea mea!”

De ce să ne rugăm astfel? Pentru că: „Domnul dă înţelepciune, din Lui iese cunoştinţă şi pricepere.” Proverbe 2:6 Cum comunicăm noi cu Dumnezeu? De unde primim noi această înţelepciune? Noi dobîndim înţelepciune prin citirea Cuvîntului lui Dumnezeu. Cuvîntul lui Dumnezeu este ceea ce Dumnezeu comunică omului, prin care El vrea să-L cunoaştem tot mai mult, şi astfel să căpătăm cunoştinţa şi priceperea despre El.

„El dă izbîndă celor fără prihanăm dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.” (v.7) Dumnezeu eslte Cel care călăuzeşte, care ocroteşte, care păzeşte. Pe cine? Pe cel care caută această înţelepciune.  „Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui. Atunci…vei înţelege” (v.9) Ce vei înţelege? dreptatea, judecata, nepărtinirea, şi toate căile care duc la bine.”

Am spus că secretul acestei femei este faptul că ea face bine şi nu rău. Observaţi? De unde ştii că un anumit lucru, o anumită acţiune duce la bine şi nu la rău? Tocmai din această înţelepciune care se capătă atunci cînd  iei aminte la Cuvîntul lui Dumnezeu, cănd îţi apleci inima la această pricepere, cînd o ceri de la Dumnezeu, cînd o cauţi zilnic. „… Atunci vei îţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine,” atunci vei înţelege cum să faci bine soţului tău, şi nu rău…

„Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău.” (v.10) Nu-i aşa că-i minunat să înţelegem că este posibil să fii, şi să fiu o astfel de femeie, o femeie cinstită, care are discernămînt, un plan, este cumpătată, nu se îngrijorează, o femeie care este de mare preţ. Această femeie se teme de Domnul, caută înţelepciunea, şi Dumnezeu o va învăţa ce este bine şi ce este rău. El îi va deschide şi îi va netezi cărările, pentru că ea are înţelepciunea care vine de la Dumnezeu.

Cum se manifestă această înţelepciune? Ce ne spune Cuvîntul? Ea va da învăţături plăcute, pe buzele ei vor fi învăţături înţelepte. În Iacov cap.3, ni se spune cum arată o astfel de înţelepciune care vine de sus, o înţelepciune pe care ai cerut-o  de la Dumnezeu, pe care doreşti pe care o cauţi.  O astfel de înţelepciune este curată, aduce pace, este blîndă, este „uşor de înduplecat, plină de  îndurare şi de roduri bune, fără părtinire şi nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (v.17,18) O femeie înţeleaptă, care cere înţelepciunea de la Dumnezeu, care caută cu toată inima va căpăta o astfel de înţelepciune care vine de sus.

Am văzut înainte, şi ştim că avem o astfel de înţelepciune dacă suntem uşor de înduplecat, nefăţarnice, dacă, în tot ceea ce facem, cuvintele noastre aduc pace şi nu tulburare, aduc blîndeţe şi roade bune, deci o astfel de femeie este o bucurie pentru copiii ei şi pentru bărbatul ei. Ea va fi lăudată, ea are un nume bun, care este mai de dorit decît o bogăţie mare. Vrei şi tu să ai un astfel de nume? Să fii o femeie cinstită şi de mare preţ, depinde de tine şi de mine, ca zilnic să dorim înţelepciunea care vine de la Dumnezeu, să o cerem de la El, să ne adîncim în Cuvîntul lui Dumnezeu. Astfel, prin vorbirea noastră, prin comportarea noastră şi prin felul nostru de a fi, în relaţiile noastre cu soţul nostru şi cu copiii noştri, noi aducem pace, linişte, bucurie în familiile noastre şi în societate.

ÎNTREBĂRI

1. Care este adevărata înţelepciune şi cum putem obţine această înţelepciune?

2. Cum se manifestă această înţelepciune?

3. Vrei şi tu să ai un astfel de nume? Ce trebuie să faci în acest scop?

4. În ce fel poţi urma exemplul acestei femei descrisă în Proverbe 31?

Mia Oglice, „Femeile Bibliei” Un studiu biblic despre „Femeile fără Nume”

Reprodus cu permisunea autoarei.