jump to navigation

Femeia care îşi recunoaşte păcatul primeşte iertare Ianuarie 27, 2012

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , , , , , , ,
add a comment

Dumnezeu în adevăr n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.” Ioan 3:17

Astăzi vom învăţa despre femeia prinsă în preacurvie, o femeie care îşi recunoaşte păcatul şi primeşte iertare. Semnele, minunile şi vindecările din Evanghelia după Ioan au fost scrise ca noi să credem că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi, crezînd în El, să avem viaţa veşnică. Te invit şi pe tine, cea care asculţi această veste bună, să te gîndeşti la Mîntuitorul, să primeşti această veste minunată, că El este Fiul lui Dumnezeu. Dacă încă nu te-ai întîlnit cu El, fie ca astăzi, această veste bună să fie şi pentru tine, ca pentru femeia samariteancă, sau ca pentru femeia prinsă în preacurvie. Iar dacă eşti credincioasă, lasă ca această veste să reîmprospăteze bucuria care ai avut-o atunci cînd te-ai întîlnit pentru prima dată cu Domnul Isus.

Să deschidem Biblia la Evanghelia după Ioan 8:1-5: “Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. Dar dis de dimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos, şi-i învăţa.
Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului,
şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar cînd săvîrşea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici
?”Ca să înţelegem într-adevăr ce a fost scris în Lege, şi ce spune Moise, să deschidem Biblia în Vechiul Testament şi să vedem ce ne învaţă Cuvîntul lui Dumnezeu despre această situaţie în care cărturarii o acuză pe femeia pe care au adus-o înaintea Domnului.

Voi citi din Deuteronom 17:2-7: “Se va găsi poate în mijlocul tău, într-una din cetăţile pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul Tău, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi care să calce legămîntul Lui; care să meargă după alţi dumnezei ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, după soare, luna sau toată oştierea cerurilor, aşa cum Eu n-am poruncit. De îndată ce vei lua cunoştinţă şi vei afla lucrul acesta, să faci cercetări amănunţite. Dacă lucrul acesta este adevărat, dacă faptul este întemeiat, dacă urîciunea aceasta a fost săvîrşită în Israel (deci întîi trebuia cercetat, întemeiat), atunci să aduci la porţile cetăţii tale pe bărbatul sau femeia care va fi vinovat de această faptă rea (Deci pe cine trebuia să aducă? Pe femeia şi pe bărbatul vinovat de această faptă rea,) şi să ucizi cu pietre sau să pedepseşti cu moartea pe bărbatul acela sau pe femeia aceea. Cel vinovat de moarte să fie omorît pe mărturia a doi sau trei martori; să nu fie omorît pe mărturia unui singur martor. Întîi mîna martorilor să se ridice asupra lui ca să-l omoare, şi apoi mîna întregului popor. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.” Deci, ca să înţelegem despre ce este vorba, am citit Deuteronom şi am văzut că dacă un om era prins în păcat, trebuia adus înaintea poporului şi martorul era cel care ridica primul mîna şi dădea cu piatra. Deci aceasta era porunca.

Să vedem ce scrie în Levitic 20:7-9: “Voi, să fiţi sfinţi, şi să fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. Să păziţi legile Mele, şi să le împliniţi, eu sunt Domnul, care vă sfinţesc. Dacă un om oarecare blestemă pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa: sângele lui să cadă asupra lui.” Deci, nu numai curvia sau preacurvia erau pedepsite cu moartea, şi cel care blestema pe tatăl său sau pe mama sa, trebuia adus înaintea poporului şi omorît cu pietre. De asemenea, vedem că cei care se închinau la alţi dumnezei, aşa am citit în Deuteronom, în mod specific, fariseii aduc această femeie. “Dacă un om preacurveşte cu o femeie măritată, dacă preacurveşte cu nevasta aproapelui său, omul acela şi femeia aceea preacurvari să fie pedepseşiţi cu moartea.” (v.10) Ce au făcut cărturarii şi fariseii? Au adus numai femeia prinsă în preacurvie. Ce scrie în Levitic? Să aducă şi bărbatul şi femeia, şi să fie pedepsiţi cu moartea. În versetele 22-23 se spune: “Să păziţi toate legile Mele şi toate poruncile Mele, şi să împliniţi, pentru ca ţara în care vă duc să vă aşez, să nu vă verse din gură ei. Să nu trăiţi după obiceiurile neamurilor, pe care le voi izgoni dinaintea voastră; căci ele au făcut toate aceste lucruri, şi Mi-este scîrbă de ele.”

Deci, toate aceste păcate, pe care le-am menţionat, arată că lui Dumnezeu Îi este scîrbă, şi toate acestea aduc mînia lui Dumnezeu, pentru că El a scos pe poporul Lui din Egipt, ca să fie un popor sfînt, care să I se închine numai Lui. “V-am spus: “Voi le veţi stăpîni ţara; Eu vă voi da-o în stăpînire: este o ţară în care curge lapte şi miere.” (Dar ei trebuiau să-şi aducă aminte!), Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am pus deoparte dintre popoare.” (v.24) În ce constă această punere deoparte? Voi să vă păstraţi curaţi, păzind poruncile şi legile Mele.

Să vedem ce scrie şi în Exodul 10, unde ne vorbeşte din nou despre felul cum i-a scos Domnul din ţara Egiptului, şi cum Dumnezeu este împotriva păcatului: “Faraon a chemat îndată pe Moise şi pe Aaron, şi a zis:”Am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, şi împotriva voastră. Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; şi rugaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să depărteze de la mine şi urgia aceasta de moarte!” (v.16-17)

Vedem aici, cum poporul este ocrotit de Dumnezeu, cum El trimite pedepsele asupra poporului egiptean, şi astfel Faraon, căruia i se împietrise inima de fiecare dată cînd vedem mîna lui Dumnezeu, îşi cere iertare, cere să ia de la el pedeapsa lui Dumnezeu. Deci, Domnul a fost totdeauna cu poporul Său, l-a ocrotit, l-a păzit, şi a vrut să fie un popor pus deoparte, iar ei trebuiau să îndeplinească această poruncă, şi anume să se păstreze curaţi, şi să păzească toate legile pe care El le dăduse.

În Ioan 8 vedem că fariseii şi cărturarii, care cunoşteau Legea lui Moise, au venit, dar numai cu jumătate din ceea ce scria acolo, şi anume au adus numai femeia, nu au adus şi bărbatul. Deci, dintr-o dată vedem că sunt parţiali şi vedem că martorul trebuia să ridice primul piatra. Să vedem ce se spune în continuare în Ioan: “Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească. (Deci, motivaţia lor era să ispitească pe Domnul Isus.) Dar Isus s-a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pămînt.”(v.6) Nu ne spune ce a scris, dar ştim, că din cauza că ei nu încetau să-L întrebe, “El S-a ridica în sus şi le-a zis: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.” (v.7) Vă aduceţi aminte, că în Deuteronom am citit că mîna martorilor trebuia să se ridice asupra celui acuzat. Deci, cei care au venit şi au adus-o, ei trebuiau să fie primii care să ridice mîna şi s-o omoare. Interesant ce spune Domnul Isus. Cunoscînd că ei sunt vinovaţi, El spune: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.” Martorii care au spus că sunt martori şi au adus femeia, au ridicat ei mîna? Nu.

În versetul 9 ni se spune: “Cînd au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor (Mustraţi de ce?) Pentru că Domnul Isus spune: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce … ) şi au ieşti afară unul cîte unul, începînd de la cei mai bătrîni, pînă la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.” Vedem că acum femeia care nu L-a căutat pe Isus, nu a alergat la El, ci a fost prinsă în preacurvie, fiind vinovată de păcat, a fost adusă de alţii la Domnul Isus, să fie condamnată la moarte. Dintr-o dată, această femeie care se recunoaşte, că este asa cum e, nu se apără, nu spune nu-i adevărat, nu spune nimic, vedem că ea se întîlneşte personal cu Domnul Isus. Într-o astfel de situaţie, Isus, pe care ea Îl întîlneşte, o apără de moarte confruntîndu-i direct pe duşmanii ei, spunînd: “Cel care se simte nevinovat, să arunce cu piatra.”

Îmi imaginez ce era în inima acestei femei, care îşi aştepta moartea, şi nimeni nu aruncă nici o piatră. Ce emoţii, ce sentimente credeţi că au trecut prin inima acestei femei. Apoi, Isus a rămas singur cu femeia. “Atunci S-a ridicat în sus; şi cînd n-a mai văzut pe nimeni decît pe femeie, Isus i-a zis: “Femeie, unde sunt pîrîşii tăi? Nimeni nu te-a osîndit? (v.10) “Nimeni, Doamne.” Şi Isus i-a zis: “Nici eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti. (v.11) Cîtă dragoste, cîte înţelegere din partea Domnului Isus, pentru această femeie, o femeie păcătoasă, o femeie acuzată, o femeie care merită moartea, pentru că a săvîrşit preacurvia. Domnul Isus a venit şi a murit pe cruce, pentru ca oamenii caru au păcătuit, ca şi această femeie, sau au făcut orice alt păcat, pentru că în Romani 3:23 spune: “Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”, să poată fi împăcaţi cu Dumnezeu. Toţi avem nevoie de mîntuire, toţi avem nevoie de Domnul Isus.

Această femeie s-a întîlnit cu Domnul Isus, pentru că Domnul Isus a venti la cei pierduţi, şi, în loc să fie omorîtă, în loc să fie condamnată, este eliberată de Domnul Isus. Şi tu poţi fi eliberat, dacă recunoşti că Isus este Fiul lui Dumnezeu, şi crezînd în El, poţi avea viaţă veşnică. Fariseii şi cărturarii au venit cu o motivaţie greşită, ei au vrut doar să-L ispitească pe Isus, ei n-au crezut în Dumnezeu, n-au crezut că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Da, El era Învăţător, proroc, iar ei au vrut să-I găsească o pricină pentru a-L acuza. Isus foloseşte acest prilej, cînd ei o condamnau pe această femeie, ca să-i mustre spunîndu-le: “Cine este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.” De fapt, ei trebuiau să-l aducă şi pe bărbat. Cine nu ştie dacă nu unul dintre ei a fost acela care s-a culcat cu această femeie! “Cine dintre voi este fără păcat, să i-a primul piatra şi s-o arunce,” le spune Domnul Isus fariseilor, iar femeii îi spune; “Nu te condamn, dar îţi spun un lucru: nu mai păcătui.”

În Iacov 4:4-10 spune: “Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.” (Aici nu este vorba de o preacurvie, ca aceea în care a fost prinsă femeia aceasta. Dar despre ce este vorba?) Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: “Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.”

Credeţi că această femeie s-a smerit? Cînd s-a văzut singură, ea poate s-a aplecat, gândindu-se: “Acum va veni piatra.” Imaginaţi-vă cum aştepta ea osînda, piatra, moartea, şi dintr-o dată, se vede numai ea cu Domnul Isus. Şi Domnul îi spune: “De acum încolo să nu mai păcătuieşti.” … Iar în schimb ne dă un har şi mai mare… De aceea zice Scriptura: “El este împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.” “Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu, împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi.” Ce trebuia să facă de acum încolo? Să nu mai păcătuiască. De acum încolo această femeie trebuia să se supună lui Dumnezeu, să se împotrivească diavolului, ca astfel acesta să fugă de la ea.

Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mîinile păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită. Simţiţi-vă ticăloşia.”(Ea a recunoscut în inima ei, că ea a păcătuit, ea nu s-a apărat, ci şi-a recunoscut păcatul.) Tînguiţi-vă şi plîngeţi! Femeii acesteia îi pare rău, şi astfel ea se smereşte înaintea lui Dumnezeu şi Domnul Isus îi zice: “Te-am iertat; du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”

Indiferent care este starea ta, atunci cînd îţi recunoşti păcatul, Domnul Isus te primeşte şi te iartă. De aceea a venit El în lumea aceasta, să aducă izbăvirea şi iertarea. În Ioan 3:17 ni se spune; “Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.” Femeia prinsă în preacurvie s-a întîlnit cu Cel care a venit, nu ca să judece, ci ca să aducă mîntuire. De ce? Pentru că lumea deja era condamnată la moarte, din cauza păcatului: “Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decît lumina, pentru că faptele lor erau rele.” (v.18-19) Faptele ei erau rele, dar acum ea se întîlneşte cu Domnul, şi El îi spune: “Nu te osîndesc, du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”

Domnul Isus ne invită şi pe noi, pe tine şi pe mine, să continuăm în aceată neprihănire pe care El a dat-o. Iar dacă nu te-ai întîlnit cu El, astăzi El vrea să-ţi spună: “Du-te şi să nu mai păcătuieşti.” Pentru că Domnul Isus n-a venit să judece lumea, ci a venit ca lumea să găsească mîntuirea prin credinţa în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

Mia Oglice, Femeile Bibliei, Un stiudiu biblic despre „Femeile fără Nume”

Reprodus cu permisiunea autoarei

Anunțuri

Priveşte la Isus! Aprilie 22, 2011

Posted by alaandrei in Poezie.
Tags: , , , , , , , ,
3 comments

Drag vizitator,

în aceste zile cand ne amintim de moartea şi suferinţele Domnului nostru Isus Hristos, vrem să vă îndemnăm, să ne îndreptăm cu toţii privirile la El!

Oricine-n viaţă a trăit durerea,

Dar parcă nimeni nu te-a înţeles,

Vreau azi să mergem la Golgota,

Să vezi ce din durere s-a ales.

Vom merge cu pas iute-n, grabă,

Iersulalimu-n urmă vom lăsa,

Noi trebuie să urcăm dealul,

mai repede nu-avem cînd sta.

Vom merge după gloata zgomotoasă,

vezi feţe, voci răsună în urechea ta,

nişte femei bocesc iar colo,

Auzi cum rîde cineva.

Iată-n sfărşit şi pe Acel ce crucea duce,

El este condamnat, El va muri pe cruce!

Încearcă să n-asculţi şi să nu vezi decît pe El,

Spre faţa Lui aplecă-te mai tare,

noi am ajuns in dreptul Lui,

a Celui ce cazu sub greutatea mare.

E chiar aici, e-aproape, poti vedea

Şi sîngele uscat în firele de păr,

şi ochii trişti ce te privesc de sub cunună…

dar, cu un şuerat de bici e ridicat din humă,

Priveşte, dragul meu, cum e gonită jertfa,

şi lasă-ţi inima durerea-I s-o pătrundă,

Priveşte faţa-i albă şi schimonosită

Să poţi simţi pentr-o frăntură de secundă

Cum fu nelegiuirea pedepsită.

Priveşte, caci nicicînd ‘nainte

Ochii tăi n-au văzut asa ceva,

o cruce ridicată în vărf de munte,

ca să se împlinească judecata.

Iar condamnatul, plini de răni şi sînge,

Scuipat şi de mulţime înjosit,

Prin har ţi-a cumpărat salvare,

Ţie şi mie şi tuturor care-au greşit.

Priveşte-L, dragul meu, priveşte-L,

Şi dacă tot te crezi nefericit

Să sţii că pentru tine El orice chin a suferit.

El a purtat în rănile Lui sfinte

Toată povara şi durerea ta,

Şi orice suferinţă negrăită El o luă asupra Sa.

Aceasta este Dragostea măreaţa,

Iubirea Lui cu care ne-a iubit,

Adu la crucea Lui amarul şi tristeţea,

Tot greul ce pîn’ azi te-a chinuit.

Nimeni pe lume nu te va-nţelege,

Şi pace-n suflet nimeni nu-ţi va da,

Nimeni doar Fiul Cel de Rege,

Isus Hristos, doar El te v-ajuta.

E gata orice chin cu tine sa împartă,

Deschide-i astăzi larg, inima ta

Să capeţi pace, linişte, iertare,

şi niciodată nu vei regreta!

Esenţa iertării Aprilie 21, 2011

Posted by alaandrei in Mesaj.
Tags: , , , , ,
add a comment

Exemplul lui Isus:

a renunţat la razbunare dînd oamenilor posibilitate de a se pocai si a primi iertare- Ioan 3:17 „ Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

– a plătit pentru păcatul pe care nu l-a făcut – Isaia 53:5 “Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”

a dispreţuit  ruşinea – Evrei 12:2 „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”

suportă consecinţele păcatului pentru vecie – Evrei 10:5 „De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup.”

Acceptarea iertării:

să recunoşti vina – Luca 15:21 Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”

să – ţi plîngi păcatul – Luca 7:36-49 „Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor şi stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir. Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.” Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.” „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cincizeci. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi, dar, care din ei îl va iubi mai mult? Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.” Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei. Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. De aceea îţi spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.”

să te ierţi pe tine însuţi – Matei 27:4-5 „….şi a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?”, i-au răspuns ei. „Treaba ta. Iuda a aruncat arginţii în Templu şi s-a dus de s-a spânzurat.”

să ierţi pe Dumnezeu – Isaia 29:16 „Oare olarul trebuie privit ca lutul sau poate lucrarea să zică despre lucrător: „Nu m-a făcut el”? Sau poate vasul să zică despre olar: „El nu se pricepe”?”

Necesitatea iertării

– ca să fim iertaţi de Tatăl nostru cel ceresc – Matei 6:14-15 Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”

să fim fericiţi – Psalmul 32:1-2 „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea.”

că să nu lăsăm vreo rădăcină de amărăciune – Evrei12:15 „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.”

astfel îngrămădim cărbuni apinşi pe capul vrăjmaşilor – Rom 12:20 „Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.”

 Aplicarea iertării: după exemplul lui Isus. Cui să iertăm?

–  greşiţilor – Matei 6: 12 „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.”

–  datornicilor – Matei 18:27 „Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.”

–  fraţilor Coloseni 3:13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.

–  tuturor  Marcu 11:25 când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.

1Corinteni 5:7-8

Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat;
căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi,

nici cu un aluat de răutate şi viclenie,
 ci cu azimele curăţiei şi adevărului.

The Messengers – Ai valoare în ochii lui Dumnezeu Martie 26, 2010

Posted by alaandrei in Video.
Tags: , , , ,
add a comment

Metodă unică de a dovedi infidelitatea soţiei Iunie 6, 2009

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , , , , , , ,
4 comments

Infidelitate şi gelozie sunt două mari cauze ale divorţului. În vremurile de demult exista o Legea despre gelozie! Cîte familii ar scuti ea de la destrămare şi cîte relaţii ar fi salvate dacă ea ar fi încă funcţională astăzi, aşa cum era în Vechiul Testament. Cu părăre de rău în zilele noastre nu mai e posibil de soluţionat problema geloziei prin această metodă dar în vremuirile lui Moise iată cum se proceda:

Dacă păcătuieşte nevasta cuiva faţă de bărbatul ei, şi-i este necredincioasă; dacă altul se culcă cu ea, şi lucrul este ascuns de bărbatul ei; dacă ea s’a pîngărit în ascuns, fără să fie vreun martor împotriva ei, şi fără să fie prinsă asupra faptului; şi dacă bărbatul este apucat de un duh de gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui, care s’a pîngărit, sau dacă este cuprins de un duh de gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui, care nu s’a pîngărit; omul acela să-şi aducă nevasta la preot, şi, ca dar de mîncare pentru ea, să aducă a zecea parte dintr’o efă de floare de făină de orz; să nu toarne untdelemn pe ea, şi să nu pună tămîie pe ea, căci acesta este un dar de mîncare adus pentru gelozie, un dar de descoperire, care descopere o fărădelege. Preotul s’o apropie, şi s’o pună să stea în picioare înaintea Domnului. Preotul să ia apă sfîntă într’un vas de pămînt; să ia ţărînă de pe podeala cortului şi s’o pună în apă. Preotul să pună pe femeie să stea în picioare înaintea Domnului; să descopere capul femeii, şi să-i pună în mîni darul de mîncare adus pentru descoperire, darul de mîncare adus pentru gelozie; preotul să aibă în mînă apele amare aducătoare de blestem. Preotul să pună pe femeie să jure, şi să-i zică: „Dacă niciun om nu s’a culcat cu tine, şi dacă, fiind subt puterea bărbatului tău, nu te-ai abătut dela el ca să te pîngăreşti cu altul, să nu-ţi facă niciun rău aceste ape amare aducătoare de blestem! Dar dacă, fiind subt puterea bărbatului tău, te-ai abătut dela el şi te-ai pîngărit, şi dacă un alt om decît bărbatul tău s’a culcat cu tine, şi preotul să pună pe femeie să jure cu un jurămînt de blestem, şi să-i zică: „Domnul să te facă să ajungi de blestem şi de urgie în mijlocul poporului tău, făcînd să ţi se usuce coapsa şi să ţi se umfle pîntecele, şi apele acestea aducătoare de blestem să intre în măruntaiele tale, ca să facă să ţi se umfle pîntecele şi să ţi se usuce coapsa!” Şi femeia să zică: „Amin! Amin!” Preotul să scrie blestemurile acestea într’o carte, apoi să le şteargă cu apele cele amare. Şi să dea femeii să bea apele amare aducătoare de blestem; şi apele aducătoare de blestem vor intra în ea şi-i vor pricinui amărăciunea. Preotul să ia din mînile femeii darul de mîncare adus pentru gelozie, să legene darul într’o parte şi într’alta înaintea Domnului, şi să-l aducă pe altar. Apoi preotul să ia un pumn din darul acesta, ca aducere aminte, şi să-l ardă pe altar. După aceea, să dea femeii să bea apele.

După ce îi va da să bea apele, dacă ea s’a pîngărit şi a fost necredincioasă bărbatului ei, apele aducătoare de blestem vor intra în ea, şi-i vor pricinui amărăciunea; pîntecele i se va umfla, coapsa i se va usca, şi femeia aceasta va fi de blestem în mijlocul poporului ei. Dar dacă femeia nu s’a pîngărit şi este curată, va rămînea neatinsă, şi va avea copii. Aceasta este legea asupra geloziei, pentru împrejurarea cînd o femeie, care este subt puterea bărbatului ei, se abate şi se pîngăreşte, şi pentru împrejurarea cînd un bărbat, apucat de un duh de gelozie, are bănuieli asupra nevestei lui: preotul s’o pună să stea în picioare înaintea Domnului, şi să-i facă întocmai după legea aceasta. Bărbatul va fi scutit de vină, dar femeia aceea îşi va lua pedeapsa nelegiuirii ei.” Numeri 5:11-31

Şi astăzi este posibilă o ameliorare a acestei probleme a geloziei. Iată cîţiva paşi care trebuie făcuţi:

  1. Este alegerea ta să ai încredere în partenerul sau partenera ta.
  2. Nu admite în mintea ta nici un gînd din partea celui rău care încearcă să semene grăunţe de îndoială în mintea ta. Nu o face pentru că ele ar avea o bază oarecare dar pentru că aşa-i place lui să strice, să dezbine şi să despartă.
  3. Nu privi niciodată divorţul ca soluţie în cazul infidelităţii. Dumnezeu urăşte despărţirea în căsătorie şi dacă ai încheiat legămînt cu soţul şi soţia să fiţi alături la bine şi la rău, atunci iertarea şi uitarea ar fi cele mai bune metode de a trece peste această grea încercare care s-a abătut asupra căminului vostru.
  4. Alege să vii în faţa lui Dumenezeu în cazul în care ai fost infidel/infidelă soţiei sau soţului, mărturiseşte păcatul tău înaintea Lui şi apoi înaintea partenerului tău, ca să nu fii pedepsit de Dumnezeu şi să-ţi pierzi viaţa.

Dumnezeu să ne binecuvinteze să-I fim credincioşi atît lui cît şi partenerilor noştri de căsătorie, formînd familii trainice care sunt mediul cel mai favorabil pentru creşterea şi educarea copiilor – viitorul nostru!