jump to navigation

Femeie – fiică, soră, soţie, mamă, noră, soacră! Martie 8, 2013

Posted by alaandrei in Felicitări.
Tags: , , , , , , , , , ,
10 comments

Femeie

Cu zîmbetul cald şi faţa senină

Tu ştii s- asculţi, de dragoste plină

Cu rîvnă arzîndă şi dorul nestins,

Tu semeni Cuvîntul, Lumina aprinzi.

O clipă eşti Mamă pentru-ai tăi copii,

Dar tot într-o clipă tu poţi să devii

O oază de pace, speranţă şi har,

Cum pentru pierduţi e pe ţărmuri un far.

Apoi eşti un medic cu sfat şi-ajutor,

Iar dacă-i nevoie expert în decor,

Oriunde si-oricînd eşti lumină şi sare,

Şi pentru al tău soţ eşti un prieten în care,

Mereu îşi găseşte alin, desfătare.

Trecut-au milenii de cînd prima dată,

De mîna divină ai fost tu creată

Dar greul, durerea, nici chiar osîndirea,

În stare n-au fost să îţi schimbe menirea-

De-aduce în lume căldură şi viaţă,

De-a fi ajutor, călăuză, speranţă.

‘ţi doresc să rămîi tot aşa de frumoasă,

La chip şi la suflet,

În duh – evlavioasă,

Să fii împlinită,

Să fii sănătoasă,

Iubită,

Iubind,

Şi oricînd

Credincioasă!

Anunțuri

Miturile adolescenţilor cu privire la sex/sexualitate: Martie 9, 2012

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , , ,
add a comment

•Este inacceptabil pentru un bărbat să fie virgin.

•Doar făcând dragoste ne vom dovedi unul altuia cât de mult ne iubim.

•Bărbaţii trebuie să-şi manifeste masculinitatea: fizică şi sexuală.

•Impulsurile sexuale sunt mai puternice la bărbaţi.

•Bărbaţii trebuie să aibă relaţii sexuale cu cât mai multe fete pentru a dobândi experienţă.

•Fetelor le face plăcere la fel de mult ca şi băieţilor să facă SEX, dar ele trebuie să spună NU pentru a-şi menţine reputaţia.

•Când fetele spun NU este de fapt POATE sau DA.

•Bărbaţii nu vorbesc despre SEX, ei îl practică.

•Dacă nu fac dragoste cu el am să îl pierd.

•Fetelor le face plăcere să fie convinse mai mult timp (chiar şi lacrimile fac parte din ritualulfiresc).

•Băieţii trebuie să fie iniţiatorii actului sexual.

•Fetelor le plac băieţii care deţin controlul.

•După ce un băiat se excită, el nu se mai poate controla.

•O fată nu poate rămâne gravidă după primul act sexual.

•Poate am noroc şi nu rămân gravidă.

•Dacă o fată foloseşte metode contraceptive probabil nu este prea “cuminte”.

•Iubirea între doi tineri înseamnă întotdeauna şi relaţii sexuale.

•Contactul fizic trebuie întotdeauna să ducă la sex.

•Bărbaţii trebuie să fie performanţă în domeniul sexual.

•O femeie modernă trebuie să aibă relaţii sexuale premaritale.

•Bărbatul trebuie să aibă controlul în relaţiile sexuale.

•Femeia trebuie să răspundă întotdeauna iniţiativelor sexuale ale bărbatului.

•Bărbaţii doresc întotdeauna să facă sex.

•Este prea jenant să vorbesc cu prietena/prietenul meu despre prezervative.

•Prezervativele diminuează spontaneitatea şi plăcerea actului sexual.

•Cei mai mulţi adolescenţi şi-au început viaţa sexuală

•Viaţa sexuală este o cale de a deveni adult

Dacă acestea sunt mituri, cum să aflu adevărul? Pentru a afla care este adevărul cu privire la sex şi sexualitate trebuie să ne adresăm la sursa primară, la Cel care a creat şi a proiectat trupul bărbatului şi femeii – adică Dumnezeu.  Ce spune Biblia despre sexualitate? este un studiu care te ajută să te debarasezi de toate miturile şi să te bucuri din plin de felul cum te-a creat Dumnezeu,  la timpul potrivit şi în cadrul potrivit. O altă sursă demnă de toată încrederea care vorbeşte despre acest subiect din perspectiva Bibliei este site-ul moldovacrestina.net. Acolo poti găsi răspuns la foarte multe întrebări care te frămîntă.

De ce a plouat de Sărbătoarea Familiei … Mai 17, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , ,
2 comments

Sărbătoarea Familiei a fost una pe care am aşteptat-o şi pentru care ne-am rugat. Poate tocmai de aceea am fost aşa de nedumeriţi: „Cum de a început să plouă?” Cu siguranţă că Dumnezeu putea să ne dea o zi frumoasă şi însorită fără „lacrimi din cer” şi „dangate de tunet”. Mi-aduc aminte de sărbătoarea familiei de anul trecut, la ne-am bucurat de programul frumos şi de întîlnirea cu mulţi prieteni ai familiei noastre, pe care nu-i mai văzusem de mult timp. Anul acesta însă am avut parte nu doar de programul frumos şi de revederea celor dragi, ci şi de un moment aprate. În timp ce stam în maşină şi ateptam să treacă şuvoiul puternic de ploaie, priveliştea tristă m-a dus cu gîndul la acei copii care de Sărbătoarea Familiei nu au putut să se bucure alăruri de părinţii lor, care în loc de cadouri şi îngheţată cumpărată fie de fratele sau sora mai mare, bunica sau mătuşa, ar fi preferat să fie ţinuţi de mînă de tata pe de o parte şi de mama de cealaltă.

Am înţeles atunci că această ploaie nu a fost doar o încercare pentru cei care au ieşit să se pronunţe în spriginul familiei în Piaţa Marii Adunări Naţinale, dar, cred eu, a fost un act de solidaritate din partea lui Dumnezeu cu acei copii ale căror zîmbete sunt „scăldate” de lacrimi… lacrimi de dor, de durere, de disperare, de tristeţe, de aşteptare, de deznădejde. Nimeni nu poate şti ce este în inima unui copil, cu atît mai greu pătrunzi în inima care simţindu-se rănită şi abandonată se închide faţă de lumea din jur. Numai Dumnezeu este Cel ce poate privi înlăuntrul inimilor noastre şi numai El e Cel care o poate mîngîia. El spune în Cuvîtul Său că este cu cel cu inima zdrobită, cu cel smerit, şi sunt convinsă că El vede şi aceste inimi îndurerate care aşteaptă mîngîierea şi alinarea mamei şi a tatălui.

Şi inima mea se umple de durere mai ales la gîndul că azi mai multe familii ajung să aleagă divorţul ca soluţie la problemele în care s-au  trezit, în loc să încerce, de dragul copiilor, dar şi spre binele lor, să facă tot posibilul şi imposibilul pentru ca să-şi salveze ceea ce au mai scump – FAMILIA. Încă mai grea este situaţia acelor copii ale căror mame sau taţi nici nu mai doresc să ştie sau să aibă grijă de cei pe care i-au adus pe lume. Cred că această traumă cu care se alege copilul, nu trece fără ca să lase urme adînci în personalitatea în devenire, care nu vor putea fi şterse vreodată, şi care vor împiedica dezvoltarea armonioasă a acesteia.

Dar şi pentru aceşti copiii este o SPERANŢĂ. Dumnezeu spune: „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n’aibă milă de rodul pîntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuş Eu nu te voi uita cu niciun chip: Iată că te-am săpat pe mînile Mele.” Isaia 49:15 Da este greu să crezi că o femeie care a adus pe lume un copil şi pe care l-a alăptat la sînul ei, poate să-l uite. Şi totuşi astăzi aceasta este o realitate tristă în familia contemporană. Dar Dumnezeu spune că El nu poate uita pe copilul său, poporul lui Israel, dar cred eu, nici pe acei pe care El îi ţese în pîntecele mamei şi participă la minunea conceperii fiecărei vieţi, în parte! El iubeşte şi preţuieşte pe fiecare din aceste capodopere ale Sale!

Nu vreau prin aceste gînduri să rănesc pe cineva sau să condamn, nu am această intenţie sau drept . Doresc însă, încă o dată, să conştientizăm cît de valoros este fiecare copil în ochii lui Dumnezeu şi aşa trebuie să fie în ochii noştri. Să ne rugăm dar şi să cercetăm pe orfanii, cu părinţii în viaţă, şi să nu fim indiferenţi faţă de situaţia din ţara noastră. Să ajutăm şi să ne pronunţăm cu privire la pericolele şi daunele ireversibile pe care le produc divorţul şi avortul! Să sădim în inimile copiilor noştri adevărata valoare a familiei şi a vieţii în sine – unicul cadru în care această viaţă poate să se dezvolte în toată plinătatea şi să aducă cel mai mare randament, atît pentru Cel care a creat-o, cît şi pentru societatea din care face parte. Nu este o altă opţiune! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

„Nu este bine ca să fie singur,”

Aşa Atotputernicul se pronunţă

Şi din acelaşi os şi carne El omului femeie îi creă.

Nu poate omul altfel să trăiască

Decît dacă altături îi va sta

Aceea care-ajutor să-i fie şi care fii şi fiice îi va da.

El va lăsa pe tatăl şi pe mama

Şi de nevasta sa se va lipi

Vor fi un singur trup şi o suflare şi UNA doi vor deveni.

Mai bine doi căci dacă cade unul

Cel de alături îl va ridica

Şi funia împletită-n trei, nu se va rupe,  ci va rezista.

O cîtă-nţelepciune şi iubire

Avu măreţul Creator

De a crea bărbatul şi femeia legîndu-i cu un singur dor.

Să preţuim ce Dumnezeul veşnic

A făurit spre binele suprem

Să protejăm FAMILIA căci asta e cel mai scump ce de la El avem!

Femeia care preţuieşte înţelepciunea (continuare) Martie 9, 2010

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , ,
add a comment

În 2 Cronici capitolul 9 ni se vorbeşte din nou despre  împărăteasa  din Seba. Aici este descrisă din nou faima lui Solomon, care a ajuns pînă la împărăteasa din Seba. Aici ni se spune la specific a folosit Solomon lemnul mirositor: ” a făcut … scări pentru Casa Domnului şi pentru casa împăratului, şi arfe şi alăute pentru cîntăreţi. Nu se mai văzuse aşa ceva în ţara lui Iuda. ” v. 11,12 La rîndul  lui, împăratul Solomon a dat împărătesei tot ce a dorit şi tot ce a cerut ea. Vedem că datorită măreţiei pe care o vede, şi prin felul în care vorbeşte, Solomon, împărăteasa aduce daruri, care sunt folosite în Casa Domnului.

Deci, aici o vedem pe împărăteasa care găseşte timp, care merge cale lungă, care este interesată să cunoască înţelepciunea dată de Dumnezeu, să audă cu urechile ei cum va răspunde  împăratul Solomon la întrebările inimii ei. Această femeie caută înţelepciunea, aleargă după ea. Nu-i ajungeau ei toate bogăţiile pe care le avea, şi să spună: „Sunt mulţumită!”? Nu, ci ea s-a gîndit: „Eu preţuiesc atît de mult această înţelepciune, încît vreau să investesc timp şi să văd cum arată această înţepciune, vreau să o aud cu urechile mele.”

Ce înveţi de la împărăteasa din Seba? Doreşti şi tu înţelepciunea mai mult decît mărgăritarele? Cum se poate găsi această înţelepciune? Ea se găseşte în Cuvîntul lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: „… dar cel ce m’ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău … Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău.” Proverbe 1:33, 2:10 Cînd? Atunci cînd o cauţi, cînd o doreşti şi o ceri de la Dumnezeu. De ce dorim noi înţelepciune? Pentru că vrem să trăim potrivit cu Cuvîntul lui Dumnezeu.

Care este înţelepciunea adevărată? Vedeţi că împărăteasa a venit şi a pus multe întrebări pe care le avea în inima ei, iar Solomon a ştiut să răspundă la toate. Atunci cînd cauţi înţelepciunea lui Dumnezeu, care se găseşte pe paginile Sfintei Scripturi, Dumnezeu îţi va da înţelepciune şi pricepre, în aşa fel întcît să ai cunoştinţă şi desfătare în voia lui Dumnezeu, să ştii cum să citeşti Cuvîntul lui Dumnezeu, şi să-l aplici în viaţa ta, la toate nevoile tale.  Această este înţelepciunea adevărată şi o poţi găsi, o poţi avea, dacă o ceri de la Dumnezeu.

În Noul Testament, Domnul Isus o menţionează pe această împărăteasă. Matei 12:38-41 ne arată contextul în care Domnul Isus foloseşte acest exemplu. „Atunci unii din cărturari şi din Farisei au luat cuvîntul, şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn dela Tine!” Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decît semnul proorocului Iona.  Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pîntecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pămîntului. Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l vor osîndi, pentru că ei s’au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decît Iona.”

Astfel, Domnul Isus se prezintă ca fiind Cel mai mare. Ei nu cred în El, Îl tot ispitesc, şi apoi Isus dă exemplul cu împărăteasa de la miazazi, care este împărăteasa din Seba. Aceasta se va scula alături de bărbaţii din Ninive, care s-au pocăit, atunci cînd Iona le-a propovăduit Evanghelia, această împărăteasă „se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l va osîndi, pentru că ea a venit dela marginile pămîntului, ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decît Solomon.” v.42 Acest Unul, care este Domnul Isus,  El, Dumnezeirea întrupată, El este Cel care dă înţelepciune, El este înţelepciunea.

În Luca 11:31, Domnul Isus vorbeşte din nou despre împărăteasa de la miazăzi, după ce, în versetul 28, Isus spune celor de Îl ascultau: „Ferice mai degrabă de ceice ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi-l păzesc!” Care este adevărata fericire? Care este adevărata înţelepciune? Este să asculţi de Cuvîntul lui Dumnezeu: nu numai să-l asculţi, dar să-l şi împlineşti.

„Pe cînd noroadele se strîngeau cu grămada, El a început să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn; dar nu i se va da alt semn decît semnul proorocului Iona. Căci după cum Iona a fost un semn pentru Niniviteni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta. Împărăteasa de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam, şi-i va osîndi; pentrucă ea a venit dela capătul pămîntului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decît Solomon.” v.29-31 Deci, vedem că Domnul  Isus o foloseşte pe împărăteasa de la miazăzi ca exemplu: ea a fost o femeie care a dorit, care a căutat, care a vrut să audă înţelepciunea lui Solomon.

Înţelepciunea se caută, se doreşte, şi se cere; Dumnezeu spune că El o dă cu mînă largă tuturor celor care o cer. În Proverbe 8:11 citim: „Înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemăna cu ea.”

Vedem că această împărăteasă, deşi a avut tot ce i-a trebuit, a înţeles că înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele, şi că nici un lucru de preţ nu este asemenea ei, nu are o valoare atît de mare ca înţelepciunea. „Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.” v.12 Observăm că înţelepciunea locuieşte în minte, acolo ea chibzuieşte  planuri. Acestea sunt planuri care duc la viaţa, planuri după sfatul şi voia lui Dumnezeu, care se găsesc în Cuvîntul lui Dumnezeu. Domnul spune: „De la mine vine sfatul şi izbînda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.” v.14

Nu vrei şi tu să cauţi înţelepciunea ca împărăteasa  de la miazăzi, care a avut tot ce i-a trebuit, şi totuşi s-a deranjat, a umblat, a căutat, pentru că a înţeles că înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele, că ea vine de la Dumnezeu. El este Cel care îţi dă priceperea, sfatul, şi izbînda. Numai cere-o, caut-o, şi El ţi-o va da. Doreşti tu acest lucru? Atunci vei avea bogăţie, slavă, şi Dumnezeu îţi va da înţelepciunea în vorbire, pentru că tot Dumnezeu spune: „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea. Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.” Proverbe 9:10-11  Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept, de aceea alege să fii înţelept pentru tine, pentru cei din jurul tău şi pentru slava lui Dumnezeu.

Mia Oglice, Femeile Bibliei, Un studiu Biblic despre „Femeile fără Nume”

Reprodus cu permisiunea autoarei

Femeia înţeleaptă scapă viaţa cetăţi Februarie 3, 2010

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , , , , ,
add a comment

„Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii, oricine o iubeşte îi va mînca roadele” Proverbe 18:21

Femeile, prin acţiunile lor, pot fi cunoscute ca femei care intervin la momentul oportun, care ştiu să dea direcţii specifice, care caută binele altora folosind înţelepciunea primită de sus şi, pentru biruinţa lor în Domnul, oamenii Îl slăvesc pe Dumnezeu.

Astăzi vom învăţa despre o femeie înţeleaptă, care prin înţelepciunea ei a scăpat viaţa cetăţii în care locuia. În Proverbe 19:23 ni se spune: „Frica de Domnul duce la viaţa,” iar Proverbe 1:7: „Frica de Domnul este începutul înţeleciunii.”

În 2 Samuel 19 ni se spune ce s-a întîmplat. În timp ce David îşi ia oamenii şi trece Iordanul, –„tot poporul lui Iuda şi jumătate din poporul lui Israel petrecuse pe împărat dincolo de Iordan. Dar toţi bărbaţii lui Israel au venit la împărat, şi i-au zis: „Pentruce te-au furat fraţii noştri, bărbaţii lui Iuda, şi au trecut pe împărat peste Iordan, împreună cu casa lui, şi cu toţi oamenii lui David?” Toţi bărbaţii lui Iuda au răspuns bărbaţilor lui Israel: „Fiindcă împăratul ne este rudă; şi ce aţi găsit aici, ca să vă mîniaţi? Am trăit noi pe cheltuiala împăratului? Ne-a făcut el daruri?” Şi bărbaţii lui Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda: „Împăratul este de zece ori mai mult al nostru, şi chiar la David avem mai mult drept decît voi. Pentruce ne-aţi nesocotit? N’am fost noi cei dintîi cari am spus să se întoarcă împăratul nostru?” Şi bărbaţii lui Iuda au vorbit cu mai multă asprime decît bărbaţii lui Israel. (v.40-43)

Deci, vedem că bărbaţii lui Iuda şi cei ai lui Israel au o vorbire aspră, iar bărbaţii lui Iuda au o vorbire şi mai aspră decît bărbaţii lui Israel. De ce am accentuat acest lucru? Pentru că vorbirea aspră poate duce la luptă şi vorbirea necugetatp a unui om de nimic, şi anume Şeva, care spune: „Noi n-avem nici o parte cu David, nici o moşternire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său, Israele!” (2 Samuel 20:1) Din cauză că acest om de nimic ştie să vorbească, vedem cum se creează o tensiune în popor, între bărbaţii lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda. Ca urmare a cuvintelor „Ce avem noi de a face cu David?” spuse de Şeba: „Toţi bărbaţii lui Israel s-au depărtat de David, şi au urmat pe Şeba, fiul lui Bicri. Dar bărbaţii lui Iuda au rămas credincioşi împăraturului lor, şi l-au înspţit de la Iordan pînă la Ierusalim.” (v.2)

Într-o astfel de situaţie vedem ce efecte are o vorbire aspră: vorbirea unui om de nimic, îi desparte pe bărbaţii lui Israel de bărbaţii lui Iuda. Împăratul ajunge la Ierusalim şi-l cheamă pe Amasa şi-i spune: „Cheamă-mi peste trei zile pe bărbaţii lui Iuda şi tu să fii de faţă aici.” ( v. 4) Amasa a plecat dar nu s-a întros în timpul hotărît de David. Atunci David îl cheamă pe Abişai şi-i spune: „Şeba, ne va face acum mai mult rău decît Absalom. Ia tu însuţi pe slujitorii stăpînului tău, şi urmăreşte-l, ca nu cumva să găsească cetăţi întărite, şi să se ascundă dinaintea noastră.” (v.6) Şeba era periculos deoarece, prin vorbirea lui, putea să cîştige pe toţi bărbaţii lui Israel împotriva lui David.

Abişai a ascultat şi apleca urmat de oamenii lui Ioab, şi de toţi vitejii, ca să-l urmărească pe Şeba. Cînd au ajuns lîngă piatra cea mare, Amasa a ajuns înaintea lor. Ioab îl ucide pe Amasa, şi îşi continuă urmărirea lui Şeva. În această urmărire oamenii lui David ajung în faţa cetăţii Abel-Bet-Maaca, unde se ascundea Şeba.

„Ioab a străbătut toate seminţiile lui Israel înspre Abel-Bet-Maaca, şi toţi bărbaţii de seamă s’au strîns şi l-au urmat. Au venit şi au împresurat pe Şeba în Abel-Bet-Maaca, şi au ridicat  împotriva cetăţii un val care atingea întăritura. Tot poporul care era cu Ioab săpau zidul ca să-l facă  să cadă.” (v.14-15)

Acesta este contextul istoric în care apare femeia înţeleaptă care scapă cetatea Abel-Bet-Maaca. Acestei femei nu i se dă numele, ci ea este descrisă. Noi învăţăm despre această femeie din caracterul ei, din acţiunile ei, dorim să vedem cum putem fi şi noi ca ea, femei înţelepte. De ce este numită îneţeleaptă această femeie? Pentru că atunci cînd vede că Ioab şi vitejii înconjoară cetatea , şi că toată cetatea  este în primejdie, începe să strige din cetate: „Ascultaţi, asclultaţi! Spuneţi, vă rog lui Ioab: „Apropie-te pînă aici, căci vreau să-ţi vorbesc!” (v.16)

Deci, într-o situaţie în care, probabil toţi ceilalţi au intrat în panică, în care fiecare fugea, şi nu ştiau ce să facă, această femeie înţeleaptă, cum o numeşte Scriptura, strigă: „Am ceva de spus, ascultaţi vreau să vorbesc cu conducătorul vostru, cu Ioab. Ea îi roagă pe cei care o aud să-i spună lui Ioab din partea ei: „Apropie-te pînă aici, căci vreau să-ţi vorbesc!” El s’a apropiat de ea, şi femeia a zis: „Tu eşti Ioab?” El a răspuns: „Eu sînt.” Şi ea i-a zis: „Ascultă vorbele roabei tale.” El i-a răspuns: „Ascult.”

Observaţi ce  înţelepciune, care ascultă, şi a zis: „Odinioară era obiceiul să se spună: „Să întrebăm în Abel!” Şi totul se isprăvea astfel. Eu sînt una din cetăţile liniştite şi credincioase din Israel… „ Deci, cetatea aceasta avea un renume bun, şi anume, că în ea erau oameni care puteau să răspundă cu înţelepciune. Deci, această  cetate, era cunoscută ca o cetate liniştită şi credincioasă în Israel.

Femeia continuă: „… şi tu cauţi să pierzi o cetate care este o mamă în Israel! Pentruce ai nimici tu moştenirea Domnului?” (v.19) Deci, femeia îl linişteşte pe Ioab, care îl caută pe Şeba, şi spune: „Şeba a păcătuit, dar cetatea este liniştită, credincioasă, este ca o mamă în Israel, şi este moştenirea Domnului.” Ioab pus faţă în faţă cu aceste cuvinte, îşi dă seama şi spune: „Departe de mine gîndul să nimicesc sau să dărîm! Nu este aşa! Dar un om din muntele Efraim, numit Şeba, fiul lui Bicri, a ridicat mîna împotriva împăratului David; daţi-l încoace numai pe el, şi mă voi depărta de cetate.”

De fapt, ce avrut ea să-i arate? Că nu cetatea este de vină, ci un om numit Şeba, şi el este cel care trebuie să primească pedeapsa, nu toată cetatea. Ioab recunoaşte acest lucru şi spune: „Daţi-mi-l pe cel care este ascuns în mijlocul vostru.” Femeia a zis lui Ioab: „Iată, capul lui îţi va fi aruncat peste zid.” (v.21) Ce curaj extraordinar are această femeie: să spună că ea va da capul lui Şeba, peste zid!

Ce a făcut în continuare această femeie înţeleaptă? A convins pe Ioab că nu cetatea este de vină, ci numai Şeba. Acum ea trebuie să convingă cetatea să facă acest lucru. „Femeia s’a dus şi a înduplecat pe tot poporul cu înţelepciunea ei.” Cum o descrie Scriptura? Ca o femeie înţeleaptă care a ştiut să înduplece pe Ioab, a ştiut să înduplece poporul, cu înţelepciunea ei. (va urma)

Femeile ajută alte femei din Nigeria Octombrie 15, 2009

Posted by alaandrei in Ştiri.
Tags: , , , , ,
add a comment

O misiune de-la-femeie-la-femeie a luat naştere anul acesta în timpul unei conferinţe din Nigeria. Proiectul a fost numit „Găleata”. Conferinţa a fost organizată de SIM Internaţional, cu scopul de a se concentra asupra efectelor şi prevenii HIV/SIDA. În multe cazuri cel mai des se îmbolnăvesc femeile şi copiii care sunt lăsaţi să lupte  singuri pentru viaţa lor.
Proiectul „Găleata” este o introducere a ideii „Irina Kauna”. Fiecare femeie care participă are un găleată de 5 litri în casa ei. De fiecare dată cînd pregăteşte o mîncare ea pune în găleată o mînă plină de grîne. La o dată stabilită, toţi participanţii se adună la biserica evanghelică  din vestul Africii, unde a fost organizată conferinţa. Apoi adună toată cantitatea de grîne şi o distribuie femeilor şi copiilor care trăiesc singuri, pentru că din cauza boliii, au pierdut pe cel care cîştiga pînea. Ardill are planificat alte trei proiecte de acest fel pentru 2010. Impresiile femeilor care participă la proiect sunt foarte pozitive şi Adrill continuă să primească cereri şi de la alte conferinţe. SIM va organiza încă 15 conferinţe, dar sunt necesare fonduri.

Am fost impresionată de acest proiect şi m-am gîndit că de multe ori ne pare că suntem săraci şi aşteptăm ca alţii să se implice şi să ne ajute. Dar aceste femei din sărăcia lor au ales să dea o mînă de grîne care apoi slujeşte pentru a ajuta pe cei în nevoie. De fapt, cei săraci sunt cei mai darnici dătători, poate pentru că ei ştiu ce înseamnă să duci lipsă sau să nu ai ce pune copiilor pe masă, deaceea atunci cînd pot, se grăbesc să ajute celor care sunt într-o situaţie şi mai grea!  Epistola lui Iacov  1:27  spune că  „Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”

Femeia iscusită caută binele altora Octombrie 13, 2009

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , , ,
add a comment

„Dumnezeu nu ia viaţa, ci doreşte ca fugarul să nu rămînă izgonit dinaintea lui.” 2 Samuel 14:14

Vom discuta despre femeia iscusită, care caută binele altora. Să deschidem Biblia la 2 Samuel 14, şi să vedem ce învăţăm despre femeia din Tecoa, care sunt rezultatele  intervenţiei ei înaintea împăratului David şi să învăţăm despre iscusinţa ei de a vorbi cu împăratul. Apoi, o vom compara pe această femeie cu Abigail, şi vom vedea ce au ele în comun, ca astfel  să învăţăm şi noi să fim femei iscusite, care caută binele altora, femei de acţiune. Nu aţi dori să fiţi o astfel de femeie?

Dumnezeu este cel care ne dă înţelepciune, dacă noi o căutăm, dacă o cerem. Dar care este secretul? Ce ini mă trebuie să avem? O inimă care se îndreaptă spre Dumnezeu, care doreşte înţelepciunea care vine de la Dumnezeu.

În ce împrejurări se află David cînd apare această femeie din Tecoa, care îşi foloseşte iscusinţa ei ca să caute binele altora.  În 2 Samuel 13, se vorbeşte despre Tamar şi Amnon, fratele lui Absalom, fiul lui David. Amnon, în dorinţa lui necontrolată o doreşte pe Tamar, nu ca pe sora lui, ci ca pe soţie, ba mai mult, nu ca pe o soţie, ci el o doreşte ca pe amantă, o doreşte într-un fel pe care Dumnezeu îl condamnă. Nimic nu-l poate opri pe Amnon şi el o necinsteşte pe sora sa Tamar.

Tamar este soră bună cu Absalom. În urma necinstirii Tamarei, Absalom începe  să-l  urască  pe fratele său Amnon, şi pune la cale  un plan ca să-l  omoare: „Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luaţi seama cînd se va veseli inima lui Amnon de vin, şi cînd vă voi zice: „Loviţi pe Amnon!” atunci să-l omorîţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari, şi arătaţi-vă oameni de inimă!” Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s’au sculat, au încălecat fiecare pe catîrul lui, şi au fugit. Pe cînd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toţii fiii împăratului, şi că n’a mai rămas niciunul din ei.  Împăratul s’a sculat, şi-a rupt hainele, şi s’a culcat pe pămînt, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfîşiate.” (2 Samuel 13:28-31)

Deci, vedem cum acest conflict îi produce o durere extraordinară împăratului David. Vedem că Absalom se răzbună pentru faptul că Amnon a necinstit-o pe sora sa, Tamar, şi pune la cale omorîrea lui Amnon. Între timp, David află că, de fapt, numai Amnon a murit şi aceata era urmarea unei hotărîri  a lui Absalom din ziua în care Amnon a necinstit-o pe sora, Tamar.

Ionadab spune, „Să nu se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gîndul că toţi fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.” (v.33) La început  David a fost străpuns în inima lui, şi-a sfîşiat hainele, crezînd că toţi fiii lui au murit. Apoi, el află că numai Amnon a murit, şi totuşi, îl jeleşte, îl plînge mult de tot, iar Absalom fuge şi se ascunde de David. David l-a jelit în fiecare zi pe fiul său, dar după trei ani  de zile a încetat să-l mai urmărească pe Absalom, căci se mîngîiase de moartea lui Amnon.

În această situaţie, „Ioab, fiul Ţeruiei, a băgat de seamă că inima împăratului era aprinsă de dor după Absalom.”(14:1) De aceea, robul lui, Ioab a trimis să aducă din Tecoa o femeie iscusită.

Pînă aici, am văzut contextul istoric în care intervine acestă femeie. Înţelegem acum ce face această femeie, şi vom vedea cît de important este să cauţi binele altuia, să poţi fi o femeie iscusită, să ai înţelepciune, să ştii cum să vorbeşti şi ce efect are acest lucru.

„A trimes să aducă din Tecoa o femeie iscusită, şi i-a zis: „Fă-te că plîngi, şi îmbracă-te în haine de jale; nu te unge cu untdelemn, şi fii ca o femeie care de multă vreme plînge după un mort.(v.2) Deci Ioab vrea să-i prezinte lui David situaţia  în care se afla el, să-şi dea seama el însuşi de ceea ce făcea şi să judece dacă este bine ce face, şi anume, dacă este bună hotărîrea de a-l ţine pe Absalom departe de el.

„Să te duci astfel la împărat, şi să-i vorbeşti aşa şi aşa.” Şi Ioab i-a spus ce trebuia să zică. Femeia aceea din Tecoa s’a dus să vorbească împăratului. A căzut cu faţa la pămînt, s’a închinat, şi a zis: „Împărate, scapă-mă!” Împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Da, sînt văduvă, bărbatul mi-a murit!  Roaba ta avea doi fii; amîndoi s’au certat pe cîmp, şi n’a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celalt, şi l-a omorît.  Şi iată că toată familia s’a ridicat împotriva roabei tale, zicînd: „Scoate încoace pe ucigaşul fratelui său! Vrem să-l omorîm, pentru viaţa fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar şi pe moştenitor!” Ei ar stinge astfel şi tăciunele care-mi mai rămîne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume nici urmaş viu pe faţa pămîntului.”  Împăratul a zis femeii: „Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.”  Femeia din Tecoa a zis împăratului: „Asupra mea, împărate, domnul meu, şi asupra casei tatălui meu să cadă pedeapsa; împăratul şi scaunul lui de domnie să nu aibă nimic de suferit”.  Împăratul a zis: „Dacă va vorbi cineva împotriva ta, să-l aduci la mine, şi nu se va mai atinge de tine.”  Ea a zis: „Să-şi aducă aminte împăratul de Domnul, Dumnezeul tău, pentruca răzbunătorul sîngelui să nu mărească prăpădul, şi să nu mi se nimicească fiul!” Şi el a zis: „Viu este Domnul, că un păr din capul fiului tău nu va cădea la pămînt!”  Femeia a zis: „Dă voie roabei tale să spună o vorbă domnului meu, împăratul.” Şi el a zis: „Vorbeşte!”  Femeia a zis: „Pentruce gîndeşti tu astfel cu privire la poporul lui Dumnezeu, căci nu iese chiar din cuvintele împăratului că împăratul este ca şi vinovat cînd nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a gonit? Trebuie negreşit să murim, şi vom fi ca nişte ape vărsate pe pămînt, cari nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viaţa, ci doreşte ca fugarul să nu rămînă izgonit dinaintea Lui.”(v.4-14)

Vedem iscusinţa cu care ea îi prezintă lui David situaţia în care se afla el însuşi, şi Cuvîntul continuă: „Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri împăratului, domnului meu, am venit pentrucă poporul m’a înspăimîntat. Şi roaba ta a zis: „Vreau să vorbesc împăratului; poate că împăratul va face ce va zice roaba sa.  Da, împăratul va asculta pe roaba sa, ca să scape din mîna celor ce caută să ne nimicească, pe mine şi pe fiul meu, din moştenirea lui Dumnezeu.”  Roaba ta a zis: „Cuvîntul domnului meu împăratul să-mi dea odihnă. Căci domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu, gata să audă binele şi răul. Şi Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine.”

Împăratul a răspuns, şi a zis femeii: „Nu-mi ascunde ce te voi întreba.” Şi femeia a zis: „Să vorbească domnul meu împăratul!”  Împăratul a zis atunci: „Oare mîna lui Ioab nu este ea cu tine în toată treaba aceasta?” Şi femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, împărate, domnul meu, că nu este cu putinţă nici o abatere nici la dreapta nici la stînga dela tot ce a zis domnul meu împăratul. În adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit, şi a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte. Ca să dea o altă înfăţişare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atît de înţelept ca şi un înger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pămînt.”(v.15-20)

Deci observaţi  contextul: David se află întristat, are un dor nemaipomenit după Absalom. Absalom este departe de David; pe de altă parte  Amnon a murit, deci David l-a pierdut pe fiul său Amnon şi într-un fel îl pierde şi pe Absalom, ţinîndu-l departe.  Prin cuvintele ei, această femeie iscusită, care ştie să repete, şi să vorbească frumos, cu iscusinţă, tot ce o învăţă  robul lui David, Ioab, reuşeşte să-l facă pe David să ia o decizie înţeleaptă.    Însă
Ioab putea să nu aibă succes, dacă această femeie n-ar fi ştiut să vorbească, cum să prezinte situaţia, şi nu era gata să asculte de Ioab, să primească această însărcinare. Ba mai mult ea nu ştia ce răspuns va da împăratul, care va fi sfîrşitul acestei prezentări.

Ca rezultat al intervenţiei aceistei femei iscusite, îi spune lui Ioab: „Bien, fac lucrul acesta, du-te şi adu-l înapoi pe Absalom.” Ca urmare Absalom se întoarce la Ierusalim, dar nu poate  să-i vadă faţa lui David. Din nou Ioab trebuie să intervină. Vedem că prim iscusinţa acestei femei, ea vrea să-i arate lui David starea în care se află şi să caute binele altora, binele poporului, pentru că starea împăratului afecta întregul popor. Sigur  că poporul era împărţit, şi David trebuia să ia o hotărîre. Vedem importanţa  acestei femei iscusite, o femeie care a ştiut să vorbească cu înţelepciune.

Comparînd această situaţie cu Iacov 3:17, descoperim rezultatul cuvintelor unei femei înţelepte: „Înţelepciune care vine de sus este întîi, curată, apoi paşnică, blîndă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.” Rezultatul unei astfel de înţelepciuni este pacea şi liniştea. Deci, ce doreşte să realizeze prin intervenţia ei această femeie iscusită, care se lasă călăuzită de cuvintele lui Ioab? Ea vrea să aducă pace între David şi Absalom.

Ce fel de femeie eşti tu? Ce faci tu în familia ta? Foloseşti tu iscusinţa ca să aduci pace? Cauţi binele altora? Doresc ca eu şi tu să fim femei iscusite care caută binele altora.

Mia Oglice, Femeile Bibliei, „Un studiu Biblic despre „Femeile fără nume”

Folosit cu permisunea autoarei.


Mai de preţ decît mărgăritarele(continuare) Iunie 22, 2009

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , , , , ,
add a comment

bible-1În Proverbe 19:14 ni se spune: „Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul.” Deci, o femeie cinstită, o femeie care are discernămînt, are un caracter frumos, care are un plan, ştie ce vrea, este cumpătată, nu se îngrijorează pentru că ea se încrede în Domnul, această femeie este un dar de la Domnul, şi acest dar este preţuit de copii şi de bărbat.

În Proverbe 11:16a se spune: „O femei plăcută capătă cinste.” Deci, cum este o femeie plăcută? Ea este tocmai această femeie care are o înţelepciune venită de la Dumnezeu şi astfel, pe buzele ei sunt învăţături plăcute. Citim din nou în Proverbe, să vedem de unde vine această înţelepciune, 2:2-4 spune: „Dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară…” Unde-i argintul? Unde sunt comorile? În adîncime! „…Atunci vei înţelege frica de Domnul.”(v.5a)

Ce am spus noi despre această femeie cinstită şi de mare preţ? Această femeie are teamă, frică de Domnul, pentru că ea vrea să aibă o înţelepciune care vine de la Dumnezeu, pentru că ia aminte, îşi pleacă inima la pricepere, o cere de la Dumnezeu, se roagă pentru această înţelepciune. Această femeie caută înţelepciunea cu tot dinadinsul, şi Dumnezeu i-o dă: „şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” v. 5b În Iacov 1:5 ni se spune: „Dacă vreunuia din voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu” pentru că El o dă… Cum? „Cu mînă largă…” Dumnezeu abia aşteaptă ca să te duci la El şi să-I spui: „Doamne, Dumnezeule, doresc înţelpciune, o înţelepciune care să se vadă în vorbirea mea şi în comportarea mea!”

De ce să ne rugăm astfel? Pentru că: „Domnul dă înţelepciune, din Lui iese cunoştinţă şi pricepere.” Proverbe 2:6 Cum comunicăm noi cu Dumnezeu? De unde primim noi această înţelepciune? Noi dobîndim înţelepciune prin citirea Cuvîntului lui Dumnezeu. Cuvîntul lui Dumnezeu este ceea ce Dumnezeu comunică omului, prin care El vrea să-L cunoaştem tot mai mult, şi astfel să căpătăm cunoştinţa şi priceperea despre El.

„El dă izbîndă celor fără prihanăm dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.” (v.7) Dumnezeu eslte Cel care călăuzeşte, care ocroteşte, care păzeşte. Pe cine? Pe cel care caută această înţelepciune.  „Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui. Atunci…vei înţelege” (v.9) Ce vei înţelege? dreptatea, judecata, nepărtinirea, şi toate căile care duc la bine.”

Am spus că secretul acestei femei este faptul că ea face bine şi nu rău. Observaţi? De unde ştii că un anumit lucru, o anumită acţiune duce la bine şi nu la rău? Tocmai din această înţelepciune care se capătă atunci cînd  iei aminte la Cuvîntul lui Dumnezeu, cănd îţi apleci inima la această pricepere, cînd o ceri de la Dumnezeu, cînd o cauţi zilnic. „… Atunci vei îţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine,” atunci vei înţelege cum să faci bine soţului tău, şi nu rău…

„Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău.” (v.10) Nu-i aşa că-i minunat să înţelegem că este posibil să fii, şi să fiu o astfel de femeie, o femeie cinstită, care are discernămînt, un plan, este cumpătată, nu se îngrijorează, o femeie care este de mare preţ. Această femeie se teme de Domnul, caută înţelepciunea, şi Dumnezeu o va învăţa ce este bine şi ce este rău. El îi va deschide şi îi va netezi cărările, pentru că ea are înţelepciunea care vine de la Dumnezeu.

Cum se manifestă această înţelepciune? Ce ne spune Cuvîntul? Ea va da învăţături plăcute, pe buzele ei vor fi învăţături înţelepte. În Iacov cap.3, ni se spune cum arată o astfel de înţelepciune care vine de sus, o înţelepciune pe care ai cerut-o  de la Dumnezeu, pe care doreşti pe care o cauţi.  O astfel de înţelepciune este curată, aduce pace, este blîndă, este „uşor de înduplecat, plină de  îndurare şi de roduri bune, fără părtinire şi nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (v.17,18) O femeie înţeleaptă, care cere înţelepciunea de la Dumnezeu, care caută cu toată inima va căpăta o astfel de înţelepciune care vine de sus.

Am văzut înainte, şi ştim că avem o astfel de înţelepciune dacă suntem uşor de înduplecat, nefăţarnice, dacă, în tot ceea ce facem, cuvintele noastre aduc pace şi nu tulburare, aduc blîndeţe şi roade bune, deci o astfel de femeie este o bucurie pentru copiii ei şi pentru bărbatul ei. Ea va fi lăudată, ea are un nume bun, care este mai de dorit decît o bogăţie mare. Vrei şi tu să ai un astfel de nume? Să fii o femeie cinstită şi de mare preţ, depinde de tine şi de mine, ca zilnic să dorim înţelepciunea care vine de la Dumnezeu, să o cerem de la El, să ne adîncim în Cuvîntul lui Dumnezeu. Astfel, prin vorbirea noastră, prin comportarea noastră şi prin felul nostru de a fi, în relaţiile noastre cu soţul nostru şi cu copiii noştri, noi aducem pace, linişte, bucurie în familiile noastre şi în societate.

ÎNTREBĂRI

1. Care este adevărata înţelepciune şi cum putem obţine această înţelepciune?

2. Cum se manifestă această înţelepciune?

3. Vrei şi tu să ai un astfel de nume? Ce trebuie să faci în acest scop?

4. În ce fel poţi urma exemplul acestei femei descrisă în Proverbe 31?

Mia Oglice, „Femeile Bibliei” Un studiu biblic despre „Femeile fără Nume”

Reprodus cu permisunea autoarei.

Un nume bun – mai de dorit decît o bogăţie mare(continuare) Iunie 15, 2009

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , , , , , , , , , ,
add a comment

femeile biblieO altă problemă cu care se confrută femeile est o falsă vinovăţie, o vinovăţie pe care o aruncă asupra noastră pamenii. împrejurările sau păcatul altora. Din Cuvîntul lui Dumnezeu  putem învăţa cum să alungăm frica, vinovăţia falsă, respingerea din partea oamenilor, făcînd toate acestea într-un duh de pocăinţă şi de indentificare cu Hristos.

Ştiu că  unora nu le place cuvîntul pocăinţă, dar acest cuvînt înseamnă o schimbare a direcţie: cînd mă pocăiesc mărturisesc că îmi pare rău de felul cum am fost şi vreau să pornesc într-o nouă direcţie, acea direcţie biblică care mă conduce la Dumnezeu, care mă transformă şi mă face să fiu asemenea chiăului Fiului Său. Astfel, Cuvîntul lui Dumnezeu, adevărurile biblice îmi dau o nădejde, îmi dau o viziune pentru familia mea şi pentru societate şi noi, împreună, arătăm lumii că modelul nostru de viaţă este Isus Hristos. Toate aceste lucruri le-am învăţat citind şi studiind despre Maria, Sara, Rebeca, Eunice, Lidia, şi celelalte femi care sunt menţionate în Biblie.

Femeile din acest studiu, nu ne sunt prezentate în Biblie cu un nume propriu, ci ele sunt indetificate prin ceea ce fac sau prin ceea ce sunt. Astfel, întîlnim expresii de felul: „o femeie cinstită”, „o femeie iscusită”, „femeile darnice”, „femeile aducătoare de veşti bune” etc. În Proverbe 22:1 ni se spune: Un nume bun este mai de dorit decît o bogăţie mare, şi a fi iubit preţuişte mai mult decît argintul şi aurul.” Acestea sunt cuvintele la care dorim să medităm, asupra lor vrem să ne concentrăm atenţia în studiul care urmează; vrem să înţelegem ce înseamnă că „un nume bun este mai de dorit decît o bogăţie mare”, într-o lume în care toţi aleargă după bani, mînaţi de dorinţa de a se îmbogăţi.

Poate că cineva se întreabă: „Cum adică, vrei să spui că un nume bun este mai de dorit decît o bogăţie mare, după care aleargă toată lumea?” Da, şi vom vedea de ce. „Şi vrei să spui că a fi iubit preţuieşte mai mult decît argintul şi aurul?Am crezut că dacă am argint şi aur, nu-mi mai lipseşte nimic.” Dacă înţelegem ce este adevărata iubire, ce este iubire, ce este dragoste, cum putem dovedi această dragoste, cum putem oferi această dragoste, vom înţelege că, într-adevăr, a fi iubit preţuieşte mai mult decît argintul şi aurul.

Deci în acest studiu vom învăţa despre femei cinstite, iscusite, darnice, aducătoare de veşti bune, etc. Acestea sunt femei de mare preţ în familiile lor, între prieteni, în biserică şi în societate. Caracterul lor, calităţile lor, le fac să aibă un nume bun şi preţuit. Nu ai vrea să fii şi tu să fii o femeie cisntită iscusită, darnică, aducătoare de veşti bune?Nu vrei să te alături şi tu acestei mari oştiri de femei, care aduc veşti bune, nu veşti rele?

Mulţumim lui Dumnezeu pentru Cuvîntul Său care nu ne lasă să fim neroditoare, ci ne învaţă vorbindu-ne prin femeile care sunt menţionate pe paginile Sfintei Scripturi. Eu cred că ele au fost descrise în Biblie pentru învăţătura noastră. Acestea sunt femeile înţelepte care Îl recunosc pe Dumnezeu în căile lor, care recunosc că El este Cel care netezeşte cărările. Nu vrei şi tu ca Dumnezeu să-ţi netezească cărările? Poate că zici în inima ta: „Dacă ai şti în ce situaşie mă aflu, dacă ai şti circumstanţele vieţii mele, n-ai mai spune că-i aşa de uşor.” Nimeni nu spune că-i uşor, dar ce faci în situaţii imposibile din punct de vedere omenesc? Dacă înţelegi ce înseamnă o femeie înţeleaptă, cinstită, liniştită, cu credinţă mare, atunci Îl vei recunoaşte pe Dumnezeu în căile tale şi El îţi va netezi cărările.

Mame, soţii, fiice, surori, bunici, văduve, orfane – toate sunt iubite de Dumnezeu, şi El le-a dat un nume mare şi de preţ. Ştiţi care este acest nume pe care EL ni l-a dat tuturor: noi suntem fiicele Sale dacă credem în El, dacă L-am primit în inima noastră şi vrem ca Isus Hristos să fie Mîntuitorul nostru. Pe cruce, El a plătit  cu sîngele Lui  plata pentru păcatele noastre, pentru ca noi să căpătăm un nume de mare preţ, şi anume, fiicele Sale. Nu-i aşa că aceasta este o bogăţie extraordinară? Domnul te îndeamnă să faci voia Lui, trăind acum prin credinţă, în ascultare de Cuvînt. Cum se poate face acest lucru? Închinîndu-te Lui zilnic, mulţumindu-I pentru bunătatea Lui şi pentru bucuria mîntuirii. Cei care Îl au pe Dumnezeu drept călăuză, Cel care le netezeşte cărările, au pace, au bucurie. Nu vrei tu pace şi bucurie în loc de nelinişte şi îngrijorare?

Sfînta Scriptură ne spune că există nu numai femei cinstite, înţelepte, liniştite, cu credinţă mare, ci şi femei leneşe, bîrfitoare, gîlcevitoare, uşuratice, care nu aduc veşti bune, etc, şi noi nu vrem să fim dintre acestea. Totuşi, dacă una dintre acestea este caracteristica vieţii tale, dacă eşti una dintre aceste femei, pune-ţi întrebarea: „Oare aşa vreau eu să fiu?” Este important să-ţi pui în mod serios această întrebare şi să găseşti răspunsul adevărat, pentru că aşa cum vom învăţa, cărările unei astfel de femei nu sunt netezite de Dumnezeu.

Soţiile şi fiicele pot fi victime ale păcatelor celor din jur; lipsa de cunoastere a caracterului lui Dumnezeu duce la o trăire după placul oamenilor nu al Domnului, lăsînd ca obiceiurile, rudele etc., să ne influiţeze viaţa. „Teme-te de Domnul, abate-te de la rău; aceata va aduce sănătate trupului  tău…” (Proverbe 3:7) Mamele şi fiicele pot avea bucurii şi dezamăgiri în toate încercările vieţii. Dumnezeu vrea să ne încredem în El din toată inima şi să nu ne bizuim pe înţelepciunea noastră. Eu mă rog ca Dumnezeu să mărească numărul femeilor creştine care să doreacă un nume bun şi de mare preţ, dobîndit prin modelul nostru de trăire în Hristos Isus.

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUŢII:

1. Care este scopul femeii creştine, definit în lecţie?

2. Care este rezultatul împlinirii acestui scop?

3. Ce înseamnă cuvîntul pocăinţă?

4. Ce anume le caracterizează pe femeile înţelepte, conform acestei lecţii?

5. Care este numele mare şi de preţ pe care Dumnezeu îl acordă fiecărei femei, indiferent de vîrstă, stare civilă, situaţie socială etc., dacă aceasta îndeplineşte o condiţie biblică specifică?

6. Cum poate trăi cineva prin credinţă?

7. La ce aplicaţii personale te-ai gîndit în urma studierii acestei lecţii? Există în viaţa ta vreo trăsătură de caracter, dintre cele menţionate, de care doreşti să scapi? Există altele bune pe care doreşti să le dobîndeşti sau să ţi le îmbunătăţeşti?

Mia Oglice, „Femeile Biblie”, Un studiu biblic despre „Femeile fără Nume”

Reprodusă cu permisiunea autoarei.