jump to navigation

Trăieşte o viaţă de adevărată închinare! Septembrie 23, 2015

Posted by alaandrei in Anunţuri.
Tags: , , ,
add a comment

„Trăieşte o viaţă de adevărată închinare” astfel se intitulează manualul de studiu biblic pe care ni l-am propus să-l parcurgem împreună cu grupul nostru de studiu. Dorim să facem o invitaţie tuturor celor penTraiesteoviadeadevratnchinaretru care cuvîntul închinare nu este doar în termen bisericesc, auzit rar şi folosit şi mai puţin deatît.

Dacă există în tine o dorinţă de-a te închina lui Dumnzeu dar nu ştii cum să o faci, acest manual te va dirija şi învăţa. Dacă deja slujeşti lui Dumnezeu şi ai o legătură strînsă cu El vei afla şi mai multe amănunte şi lucruri esenţiale care trebuie să facă parte dintr-o închinare plăcută lui Dumnezeu.

Noi toţi ne închinăm cuiva sau, poate în cultura noastră contemporană, la ceva. O facem în felurite forme, după diferite tipare, urmînd anumite exemple, moştenind careva obiceie, căutînd valori şi idealuri care merită închinarea noastră. Dar oare aceasta este adevărata închinare? Oare poţi şti dacă te închini corect sau nu? Cum poţi şti?

Cuvîntul lui Dumnezeu spune că dacă noi întradevăr dorim să trăim o viaţă de adevărată închinare ea trebuie să fie aşa cum ne spune El în Cuvîntul Său – Biblia. Cum? Când? Unde… se închină omul lui Dumnezeu în duh şi în adevăr? Aceste adevăruri le veţi descoperi  personal dacă veţi accepta invitaţia noastră şi veţi studia acest manual extraordinar împreună cu noi.

Întîlnirile au loc în fiecare vinere, ora 19.00. Cartierul Buiucani. Informaţii suplimentare la tel. 069043143. Vă aşteptăm cu mult drag!

Femeia care îşi recunoaşte păcatul primeşte iertare Ianuarie 27, 2012

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , , , , , , ,
add a comment

Dumnezeu în adevăr n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.” Ioan 3:17

Astăzi vom învăţa despre femeia prinsă în preacurvie, o femeie care îşi recunoaşte păcatul şi primeşte iertare. Semnele, minunile şi vindecările din Evanghelia după Ioan au fost scrise ca noi să credem că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi, crezînd în El, să avem viaţa veşnică. Te invit şi pe tine, cea care asculţi această veste bună, să te gîndeşti la Mîntuitorul, să primeşti această veste minunată, că El este Fiul lui Dumnezeu. Dacă încă nu te-ai întîlnit cu El, fie ca astăzi, această veste bună să fie şi pentru tine, ca pentru femeia samariteancă, sau ca pentru femeia prinsă în preacurvie. Iar dacă eşti credincioasă, lasă ca această veste să reîmprospăteze bucuria care ai avut-o atunci cînd te-ai întîlnit pentru prima dată cu Domnul Isus.

Să deschidem Biblia la Evanghelia după Ioan 8:1-5: “Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. Dar dis de dimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos, şi-i învăţa.
Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului,
şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar cînd săvîrşea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici
?”Ca să înţelegem într-adevăr ce a fost scris în Lege, şi ce spune Moise, să deschidem Biblia în Vechiul Testament şi să vedem ce ne învaţă Cuvîntul lui Dumnezeu despre această situaţie în care cărturarii o acuză pe femeia pe care au adus-o înaintea Domnului.

Voi citi din Deuteronom 17:2-7: “Se va găsi poate în mijlocul tău, într-una din cetăţile pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul Tău, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi care să calce legămîntul Lui; care să meargă după alţi dumnezei ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, după soare, luna sau toată oştierea cerurilor, aşa cum Eu n-am poruncit. De îndată ce vei lua cunoştinţă şi vei afla lucrul acesta, să faci cercetări amănunţite. Dacă lucrul acesta este adevărat, dacă faptul este întemeiat, dacă urîciunea aceasta a fost săvîrşită în Israel (deci întîi trebuia cercetat, întemeiat), atunci să aduci la porţile cetăţii tale pe bărbatul sau femeia care va fi vinovat de această faptă rea (Deci pe cine trebuia să aducă? Pe femeia şi pe bărbatul vinovat de această faptă rea,) şi să ucizi cu pietre sau să pedepseşti cu moartea pe bărbatul acela sau pe femeia aceea. Cel vinovat de moarte să fie omorît pe mărturia a doi sau trei martori; să nu fie omorît pe mărturia unui singur martor. Întîi mîna martorilor să se ridice asupra lui ca să-l omoare, şi apoi mîna întregului popor. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.” Deci, ca să înţelegem despre ce este vorba, am citit Deuteronom şi am văzut că dacă un om era prins în păcat, trebuia adus înaintea poporului şi martorul era cel care ridica primul mîna şi dădea cu piatra. Deci aceasta era porunca.

Să vedem ce scrie în Levitic 20:7-9: “Voi, să fiţi sfinţi, şi să fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. Să păziţi legile Mele, şi să le împliniţi, eu sunt Domnul, care vă sfinţesc. Dacă un om oarecare blestemă pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa: sângele lui să cadă asupra lui.” Deci, nu numai curvia sau preacurvia erau pedepsite cu moartea, şi cel care blestema pe tatăl său sau pe mama sa, trebuia adus înaintea poporului şi omorît cu pietre. De asemenea, vedem că cei care se închinau la alţi dumnezei, aşa am citit în Deuteronom, în mod specific, fariseii aduc această femeie. “Dacă un om preacurveşte cu o femeie măritată, dacă preacurveşte cu nevasta aproapelui său, omul acela şi femeia aceea preacurvari să fie pedepseşiţi cu moartea.” (v.10) Ce au făcut cărturarii şi fariseii? Au adus numai femeia prinsă în preacurvie. Ce scrie în Levitic? Să aducă şi bărbatul şi femeia, şi să fie pedepsiţi cu moartea. În versetele 22-23 se spune: “Să păziţi toate legile Mele şi toate poruncile Mele, şi să împliniţi, pentru ca ţara în care vă duc să vă aşez, să nu vă verse din gură ei. Să nu trăiţi după obiceiurile neamurilor, pe care le voi izgoni dinaintea voastră; căci ele au făcut toate aceste lucruri, şi Mi-este scîrbă de ele.”

Deci, toate aceste păcate, pe care le-am menţionat, arată că lui Dumnezeu Îi este scîrbă, şi toate acestea aduc mînia lui Dumnezeu, pentru că El a scos pe poporul Lui din Egipt, ca să fie un popor sfînt, care să I se închine numai Lui. “V-am spus: “Voi le veţi stăpîni ţara; Eu vă voi da-o în stăpînire: este o ţară în care curge lapte şi miere.” (Dar ei trebuiau să-şi aducă aminte!), Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am pus deoparte dintre popoare.” (v.24) În ce constă această punere deoparte? Voi să vă păstraţi curaţi, păzind poruncile şi legile Mele.

Să vedem ce scrie şi în Exodul 10, unde ne vorbeşte din nou despre felul cum i-a scos Domnul din ţara Egiptului, şi cum Dumnezeu este împotriva păcatului: “Faraon a chemat îndată pe Moise şi pe Aaron, şi a zis:”Am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, şi împotriva voastră. Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; şi rugaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să depărteze de la mine şi urgia aceasta de moarte!” (v.16-17)

Vedem aici, cum poporul este ocrotit de Dumnezeu, cum El trimite pedepsele asupra poporului egiptean, şi astfel Faraon, căruia i se împietrise inima de fiecare dată cînd vedem mîna lui Dumnezeu, îşi cere iertare, cere să ia de la el pedeapsa lui Dumnezeu. Deci, Domnul a fost totdeauna cu poporul Său, l-a ocrotit, l-a păzit, şi a vrut să fie un popor pus deoparte, iar ei trebuiau să îndeplinească această poruncă, şi anume să se păstreze curaţi, şi să păzească toate legile pe care El le dăduse.

În Ioan 8 vedem că fariseii şi cărturarii, care cunoşteau Legea lui Moise, au venit, dar numai cu jumătate din ceea ce scria acolo, şi anume au adus numai femeia, nu au adus şi bărbatul. Deci, dintr-o dată vedem că sunt parţiali şi vedem că martorul trebuia să ridice primul piatra. Să vedem ce se spune în continuare în Ioan: “Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească. (Deci, motivaţia lor era să ispitească pe Domnul Isus.) Dar Isus s-a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pămînt.”(v.6) Nu ne spune ce a scris, dar ştim, că din cauza că ei nu încetau să-L întrebe, “El S-a ridica în sus şi le-a zis: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.” (v.7) Vă aduceţi aminte, că în Deuteronom am citit că mîna martorilor trebuia să se ridice asupra celui acuzat. Deci, cei care au venit şi au adus-o, ei trebuiau să fie primii care să ridice mîna şi s-o omoare. Interesant ce spune Domnul Isus. Cunoscînd că ei sunt vinovaţi, El spune: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.” Martorii care au spus că sunt martori şi au adus femeia, au ridicat ei mîna? Nu.

În versetul 9 ni se spune: “Cînd au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor (Mustraţi de ce?) Pentru că Domnul Isus spune: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce … ) şi au ieşti afară unul cîte unul, începînd de la cei mai bătrîni, pînă la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.” Vedem că acum femeia care nu L-a căutat pe Isus, nu a alergat la El, ci a fost prinsă în preacurvie, fiind vinovată de păcat, a fost adusă de alţii la Domnul Isus, să fie condamnată la moarte. Dintr-o dată, această femeie care se recunoaşte, că este asa cum e, nu se apără, nu spune nu-i adevărat, nu spune nimic, vedem că ea se întîlneşte personal cu Domnul Isus. Într-o astfel de situaţie, Isus, pe care ea Îl întîlneşte, o apără de moarte confruntîndu-i direct pe duşmanii ei, spunînd: “Cel care se simte nevinovat, să arunce cu piatra.”

Îmi imaginez ce era în inima acestei femei, care îşi aştepta moartea, şi nimeni nu aruncă nici o piatră. Ce emoţii, ce sentimente credeţi că au trecut prin inima acestei femei. Apoi, Isus a rămas singur cu femeia. “Atunci S-a ridicat în sus; şi cînd n-a mai văzut pe nimeni decît pe femeie, Isus i-a zis: “Femeie, unde sunt pîrîşii tăi? Nimeni nu te-a osîndit? (v.10) “Nimeni, Doamne.” Şi Isus i-a zis: “Nici eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti. (v.11) Cîtă dragoste, cîte înţelegere din partea Domnului Isus, pentru această femeie, o femeie păcătoasă, o femeie acuzată, o femeie care merită moartea, pentru că a săvîrşit preacurvia. Domnul Isus a venit şi a murit pe cruce, pentru ca oamenii caru au păcătuit, ca şi această femeie, sau au făcut orice alt păcat, pentru că în Romani 3:23 spune: “Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”, să poată fi împăcaţi cu Dumnezeu. Toţi avem nevoie de mîntuire, toţi avem nevoie de Domnul Isus.

Această femeie s-a întîlnit cu Domnul Isus, pentru că Domnul Isus a venti la cei pierduţi, şi, în loc să fie omorîtă, în loc să fie condamnată, este eliberată de Domnul Isus. Şi tu poţi fi eliberat, dacă recunoşti că Isus este Fiul lui Dumnezeu, şi crezînd în El, poţi avea viaţă veşnică. Fariseii şi cărturarii au venit cu o motivaţie greşită, ei au vrut doar să-L ispitească pe Isus, ei n-au crezut în Dumnezeu, n-au crezut că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Da, El era Învăţător, proroc, iar ei au vrut să-I găsească o pricină pentru a-L acuza. Isus foloseşte acest prilej, cînd ei o condamnau pe această femeie, ca să-i mustre spunîndu-le: “Cine este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.” De fapt, ei trebuiau să-l aducă şi pe bărbat. Cine nu ştie dacă nu unul dintre ei a fost acela care s-a culcat cu această femeie! “Cine dintre voi este fără păcat, să i-a primul piatra şi s-o arunce,” le spune Domnul Isus fariseilor, iar femeii îi spune; “Nu te condamn, dar îţi spun un lucru: nu mai păcătui.”

În Iacov 4:4-10 spune: “Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.” (Aici nu este vorba de o preacurvie, ca aceea în care a fost prinsă femeia aceasta. Dar despre ce este vorba?) Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: “Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.”

Credeţi că această femeie s-a smerit? Cînd s-a văzut singură, ea poate s-a aplecat, gândindu-se: “Acum va veni piatra.” Imaginaţi-vă cum aştepta ea osînda, piatra, moartea, şi dintr-o dată, se vede numai ea cu Domnul Isus. Şi Domnul îi spune: “De acum încolo să nu mai păcătuieşti.” … Iar în schimb ne dă un har şi mai mare… De aceea zice Scriptura: “El este împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.” “Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu, împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi.” Ce trebuia să facă de acum încolo? Să nu mai păcătuiască. De acum încolo această femeie trebuia să se supună lui Dumnezeu, să se împotrivească diavolului, ca astfel acesta să fugă de la ea.

Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mîinile păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită. Simţiţi-vă ticăloşia.”(Ea a recunoscut în inima ei, că ea a păcătuit, ea nu s-a apărat, ci şi-a recunoscut păcatul.) Tînguiţi-vă şi plîngeţi! Femeii acesteia îi pare rău, şi astfel ea se smereşte înaintea lui Dumnezeu şi Domnul Isus îi zice: “Te-am iertat; du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”

Indiferent care este starea ta, atunci cînd îţi recunoşti păcatul, Domnul Isus te primeşte şi te iartă. De aceea a venit El în lumea aceasta, să aducă izbăvirea şi iertarea. În Ioan 3:17 ni se spune; “Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.” Femeia prinsă în preacurvie s-a întîlnit cu Cel care a venit, nu ca să judece, ci ca să aducă mîntuire. De ce? Pentru că lumea deja era condamnată la moarte, din cauza păcatului: “Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decît lumina, pentru că faptele lor erau rele.” (v.18-19) Faptele ei erau rele, dar acum ea se întîlneşte cu Domnul, şi El îi spune: “Nu te osîndesc, du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”

Domnul Isus ne invită şi pe noi, pe tine şi pe mine, să continuăm în aceată neprihănire pe care El a dat-o. Iar dacă nu te-ai întîlnit cu El, astăzi El vrea să-ţi spună: “Du-te şi să nu mai păcătuieşti.” Pentru că Domnul Isus n-a venit să judece lumea, ci a venit ca lumea să găsească mîntuirea prin credinţa în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

Mia Oglice, Femeile Bibliei, Un stiudiu biblic despre „Femeile fără Nume”

Reprodus cu permisiunea autoarei

BunaVestire – Domnul este cu noi! Martie 25, 2011

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , ,
2 comments

E-o zi cînd îngerul aducea, Fecioarei vestea cea mai bună

O zi cînd el veni să-i spună, Că ea va naşte pe MESIA

„Eşti binecuvîntată-ntre femei, Şi har ţi s-a făcut azi ţie mare

Să nu te temi căci Dumnezeu, Revarsă peste tine îndurare

Vei naşte-un fiu care va fi chemat, Domnul este cu noi – Emanuel

El va fi Fiul celui prea Înalt, Şi El va mîntui poporul Său.

Domnul-I va da un scaun de domnie, Şi-împărăţia-I nu se va sfîrşi”.

„Cum se va face?” întrebă Maria.

„Duhul cel sfînt pogoară peste tine, Puterea Celui Prea Înalt te va umbri.

Al Domnului cuvînt se împlineşte, Şi de putere nu este lipsit.”

„Sunt roaba Domnului”, încet şopteşte, „Facă-mi-se cum ai vorbit!”

„Sufletul meu măreşte azi pe Domnul, Şi duhul mi se bucură în mine!

Spre mine a privit Mîntuitorul, Spre curăţia mea si starea de smerire!”

De-acum încolo îmi vor zice fericită, Căci Cel Atot Puternic a făcut

Lurări măreţe pentru roaba sa smerită, Şi îndurarea Lui e pentru noi un scut!”

Să ducem dar şi astăzi Vestea Bună, La orice suflet care zace,

În întunericul din lume, Ca toţi cu Dumnezeu să facă pace!

Adevărata independenţă August 27, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , ,
add a comment

DEXOnline dă următoarea definiţie pentru cuvîntul
INDEPENDÉNŢĂ :
1.
Situaţie a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate naţională; stare de neatârnare şi drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state şi a principiilor dreptului internaţional) problemele sale interne şi externe, fără amestec din afară; autonomie.
2. Situaţie a unei persoane care judecă lucrurile şi acţionează în mod independent, neinflueţată de alţii.

Prima Independenţă

După ce Revoluţia rusă din 1917 şi Declaţia Drepturilor Popoarelor din Rusia au încurajat diverse naţionalităţi din Imperiul Rus să-şi câştige suveranitatea, Moldova a devenit o republică independentă la 2 decembrie 1917. La 27 martie 1918, Sfatul Ţării a votat unirea cu România. Cele 12 ocoluri au fost atunci contopite şi reorganizate în 9 judeţe ale provinciei Basarabia: Hotin, Soroca, Bălţi, Orhei, Lăpuşna (capitala Chişinău), Cahul, Tighina, Cetatea-Albă şi Chilia (capitala Ismail).

A doua Independenţă

În timpul loviturii de stat de la Moscova din august 1991, comandanţii Comandamentului de sud-vest au încercat să impună starea de urgenţă în Moldova, dar au fost învinşi de guvernul moldovenesc, care şi-a declarat sprijinul faţă de preşedintele rus Boris Elţîn. Pe 27 august 1991, după eşuarea loviturii de stat, Moldova şi-a declarat independenţa faţă de Uniunea Sovietică. Republica Moldova, după obţinerea independenţei, devine un stat suveran şi independent. Odată cu obţinerea independenţei din 1991 apar şi o mulţime de probleme şi conflicte soldate cu pierderi de vieţi omeneşti şi vărsări de sânge. (Wikipedia, enciclopedia liberă)

Se pare că această stare de autonomie este dorită de foarte mulţi oameni, clase sociale, state. Ţările în general şi oamenii în particular luptă pentru independenţă, dar cînd ajung s-o obţină nu totdeauna ştiu ce să facă cu ea. Copiii vor să fie independenţi de părinţi, adulţii vor să fie independenţi unii faţă de alţii… ş.a Faţă de cine sau faţă de ce ne zbatem să fim independenţi? Cum să ajungem cu adevărat la libertatea mult rîvnită?

Incontestabil, căpătarea independenţei este unul din lucrurile cele mai importante pentru un stat. Deaorece ţara în care locuiesc este declarată drept stat independent, un singur lucru îmi doresc fierbinte pentru ea şi toţi cetăţenii ei – să fie totdeauna dependenţi de Dumnezeu. El este unicul faţă de care nu trebuie să ne căpătăm independenţa, pentru că numai în El este adevărata libertate!

Dacă îmi place trebuie să mă căsătoresc cu ea? Mai 31, 2010

Posted by alaandrei in Copil fiind....
Tags: , , , ,
2 comments

Dacă la patru ani pe Adriel-Benedict îl preocupa mai mult sensul vieţii şi pentru ce ne-a creat Dumnezeu atunci la cinci ani, s-a pus serios pe căutarea viitoarei partenere de viaţa.

La început el era în totală ignoranţă cu privire la cum capătă cineva o soţie, aşa că într-una din zile mă dar jos cu fraza, „Mami la mine parcă se mişcă ceva în burtică, cred că am să cresc o fetiţă şi o să mă însor cu ea.” Fără a intra în detalii inutile şi încă greu de înţeles pentru el i-am explicat că băieţii nu cresc în burtica lor pe nimeni şi nu pot să nască. Tot la moment a fost explicată şi faza cu soţia cînd creşti mai mare şi găseşti o persoană de care îţi place şi fără care nu-ţi închipui viaţa în continuare te căsătoreşti. Mi s-a părut că am fost destul de accesibilă cu explicaţiile dar cred că doar m-am înşelat eu pe mine însămi.

Ieri ne întorceam acasă după ce am vizitat nişte prieteni care au şi ei copii de toate vîrstele aşa că s-au jucat şi au alergat în voie. În drum spre casă Beni veni cu o întrebare capcană, „Mămico, dar Anişoarei nu-i place de mine?” „De ce crezi tu că nu-i place de tine, sunt convinsă că îi place,” am căutat să-l liniştesc eu, dar asta de fapt a fost începutul unei lungi conversaţii. „Atunci dacă ei îi place de mine şi mie îmi place de ea trebuie să mă căsătoresc cu ea?” l-am auzit spunînd. „Păi…” m-am cam bîlbîit eu, „nu aşa stau lucrurile. Te căsătoreşti cînd eşti deja mare şi poţi lucra şi întreţine soţia şi familia. Pe voi cine o să vă întreţină?” „Tăticul”, urmă răspunsul prompt. „Vezi tu că dacă te căsătoreşti întemeiezi o familie aparte şi devii chiar tu tătic şi trebuie să ai grijă de copilaşii tăi. Pînă atunci însă trebuie să mergi la şcoală, facultate să capeţi o profesie şi să poţi asigura familia pe care ai întemeiat-o. Ce zici eşti de acord să mai creşti puţin?” Nu ştiu cît din ceea ce am încercat să-i explic a fost perceput de micul său  „computer” dar el căzu de acord să mai aştepte şi căzu pe gînduri…

Îmi vine zimbetul pe buze cînd mă gîndesc la micuţul meu băiat, dar apoi şi gînduri care se grăbesc să-l alunge. O cît de mult îmi doresc ca căsătoria băieţilor mei să fie din dragoste şi în Domnul. În cartea Proverbe 19:14 este scris,„Casa şi averea le moştenim dela părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar dela Domnul.” Mă rog, Doamne, în îndurarea Ta cea mare să le faci şi fiilor mei parte de acest dar extraordinar!

The Messengers – Ai valoare în ochii lui Dumnezeu Martie 26, 2010

Posted by alaandrei in Video.
Tags: , , , ,
add a comment

Nu renunţa … la viaţă Martie 17, 2010

Posted by alaandrei in Gîndul zilei.
Tags: , , , , , , ,
3 comments

„Căci noi sîntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” Efeseni 2:10

Ştiiai că Dumnezeu are pregătite fapte bune mai dinainte pe care anume tu poţi să le faci şi să aduci prin această laudă lui Dumnezeu? Cum îşi trăieşti viaţa? Recent am citit o mărturisire a unei persoane, care în rezultatul modului imoral de viaţă pe care îl ducea, era total nefericită şi de cîteva ori a încercat să se sinucidă, spunînd că viaţa nu mai are rost. Da posibil dacă te concentrezi la propria persoană şi nu urmăreşti nimic în afară de satisfacerea propriilor plăceri, care în final îţi lasă acest sentiment amar de nemulţumire.  Dar dacă ai avea şansa să vezi lacrimile de recunoştinţă în ochii unei bătrînele căreia i-ai ajutat să iasă, poate după săptămîni întregi de singurătate, şi să se bucure şi ea de soarele primăverii, sau dacă ai observa privirea plină de admiraţie şi respect a unui copilaş căruia tocmai i-ai oferit din timpul tău şi l-ai făcut să se simtă important şi iubit, pentru că părinţii îi sunt plecaţi şi nu are cine să-i acorde atenţie, şi sunt încă atîtea lucruri necesare şi utile pe care le poţi face…  Te-ai întrebat care sunt faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru tine azi? Viaţa este plină de sens!

„Nu uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se adună în  ani… Dar ce e mai important, se conservă; forţa şi determinarea ta nu au vîrstă. Spiritul tău e cel care îndepărtează pînzele de păianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reuşită e o altă încercare. Cît timp trăieşti, simte-te vie! Dacă ţi-e dor de ce făceai, fă-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp… Mergi mai departe! Atunci cînd toţi se aşteaptă să renunţi, nu lăsa să se tocească  tăria pe care o ai în tine. Fă astfel loc de milă, să impui respect. Cînd nu mai poţi să alergi, ia-o la trap. Cînd nu poţi să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri … niciodată…!” Maica Teresa de Calcutta

Fa această primăvară deosebită! Martie 1, 2010

Posted by alaandrei in Felicitări.
Tags: , ,
add a comment

Femeia care a intervenit la momentul oportun(continuare) Decembrie 28, 2009

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume, Social.
Tags: , , , , , , , , , ,
add a comment

După ce Absalom ia această hotărîre, şi anume  că toţi copiii lui Israel să urmeze sfatul lui Huşai, Huşai le spune preoţilor  că Ahitofel a dat cutare sfat lui Absalom… El spune tot ce se întîmplă şi trimite această ştire prietenului său, David, sfătuindu-l: „Nu sta noaptea în cîmpiile pustiei, ci du-te mai departe, ca nu cumva împăratul şi tot poporul  care este cu el să fie în primejdie  să piară. Ionatan şi Ahimaaţ stăteau lîngă fîntîna Roguel. Slujnica  venea şi le aducea ştiri. (v.16-17)

Aici întîlnim o slujnică, care se afla lîngă fîntîna Roguel (En-rogel) care venea şi aducea ştirile, spunea ce se întîmplă, ca să fie duse mai departe la îmăratul David, „… căci nu îndrăzneaz să se arate şi să intre în cetate.” (v.17b) Cine? Existau doi slujitori, care stăteau acolo lîngă fîntînă ca să primească veşti de la Huşai să le ducă  lui David.

Această femei este o femeia curajoasă, care crede în planul lui Dumnezeu. Ea a auzit că Dumnezeu l-a ales pe David ca împărat, nu pe Absalom, de aceea, ea îşi pune viaţa în pericol, îşi foloseşte dibăcia, îsteţimea, şi înţelepciunea ei, ca să intervină şi să-i ajute pe aceşti doi slujitori, exact în momnetul în care ei au nevoie. De ce?  Pentru că ea crede Cuvîntul lui Dumnezeu şi promisiunea că David va fi împărat.

„Dar odată, i-a zărit un tînăr…” (Pe cine? Pe aceşti doi slujitori.) …Ei au plecat amîndoi în grabă… la casa unui om, care avea o fîntînă, în curte, şi s-au pogorît în ea.” (v.18) Acest tînăr îi dă de ştire lui Absalom că i-a văzut pe cei doi slujitori ai lui David. Atunci Absalom îşi trimite slujitorii săi ca să cerceteze. Femeia îşi dă seama, şi ce face? „A luat o învelitoare, a întins-o peste gura fîntînii, şi a împrăştiat urluiala pe ea.” (v.19) Deci, ea procedează ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic, ca să nu dea nimic de bănuit: „Slujitorii lui Absalom au intrat în casă la femeia aceasta au zis: „Unde sunt Ahimaaţ şi Ionatan?” (v.20)

Este interesant de observat că numele acestei femei nu este menţionat. Ea este descrisă ca o slujnică  ce aducea ştiri, ca o femeie care este de partea împăratului, o femeie îndrăzneaţă, care are inscusinţă în a face această învelitoare, care are înţelepciune şi nu se pierde cu firea; în momentul în care intervine ceva neprevăzut ştie cum să intervină. Observăm că ea a făcut ţesătura învelitorii astfel încît oameniii lui Absalom să nu bănuiască nimic. Deci vedem că această femeie este iscusită şi intervine la momentul oportun. Ea ştie cum să rezolve problema, atunci cînd oamenii trimişi de Absalom vin în casă ei şi o cercetează.

Femeia le-a răspuns: „Au trecut pîrîul”. Au căutat, şi negăsindu-i, s’au întors la Ierusalim. După plecarea lor, Ahimaaţ şi Ionatan au ieşit din fîntînă, şi s’au dus să dea de ştire împăratului David. Au zis lui David: „Sculaţi-vă şi grăbiţi-vă de treceţi apa, căci Ahitofel a plănuit cutare şi cutare lucru împotriva voastră.” David şi tot poporul care era cu el s’au sculat şi au trecut Iordanul; cînd se lumina de ziuă, nu rămăsese nici unul care să nu fi trecut Iordanul”. (2 Samuel 17:21-22)

Deci, această femeie înţeleaptă face o lucrare de intermediere: ea află, prin Huşai, ce se întîmplă la curtea lui Absalom, spune cele aflate slujitorilor pe care îi ascundea în fîntîna Roguel, şi aceştia mergeau mai departe, şi transmiteau veştile împăratului David. Astfel, împăratul David este salvat împreună cu tot poporul şi slujitorii lui. Vedem că această femeie are curaj, inscusinţă, înţelepciune şi, prin ceea ce face, ea dovedeşte cît de mult crede în Cuvîntul lui Dumnezeu, prin faptul că îşi pune viaţa în pericol, pentru a apăra pe împăratul David, care este urmărit de fiul său Absalom.

Putem compara această femeie cu Rahav. Pentru aceasta să privim în cartea Iosua, să vedem ce au în comun aceste două femei. Prin faptul că îi ascunde pe cei doi slujitori ai lui David, vedem că ea se aseamănă cu Rahav, care ascunde şi ea doi bărbaţi. Cu ce scop? Aceşti oameni au venit ca să iscodească Ierihonul, şi să ducă vestea bună, că într-adevăr ei pot să cucerească ţara, poporul Israel poate să intre în Ierihon.

Rahav ascunde iscoadele, şi care este secretul? Ea îl spune în Iosua 2:9-12: „Ştiu că Domnul v-a dat ţara aceasta, căci ne-a apucat groază de voi, şi toţi locuitorii ţării tremurau înaitea voastră. (De ce?) Fiindcă am auzit cum, la ieşirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele mării Roşii, şi am auzit ce aţi făcut celor doi împăraţi ai Amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon şi Og, pe cari i-aţi nimicit cu desăvîrşire.  De cînd am auzit lucrul acesta, ni s’a tăiat inima, şi toţi ne-am pierdut nădejdea înaintea voastră;(De ce?) căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri şi jos pe pămînt.  Şi acum, vă rog, juraţi-mi pe Domnul că veţi avea faţă de casa tatălui meu aceeaş bunăvoinţă pe care am avut-o eu faţă de voi.

Vedem că Rahav le ascunde pe cele două iscoade, pentru că ea are credinţă, aşa cum citim şi în Iacov. Rahav crede că Dumnezeu a hotărît că Ierihonul să cadă în mîinile poporului Israel, pentru că Dumnezeu în planul Lui este de partea poporului Israel, şi vrea să-i  dea biruinţă. Rahav a auzit cine este acest Dumnezeu, că El „este Dumnezeu sus în cer şi jos pe pămînt” şi, din această cauză, ea ascunde iscoadele prin credinţă, şi arată bunăvoinţă acestpr iscoade, ca să le scape viaţă.

Vedem ce asemănătoare este istoria lui Rahav cu istoria acestei femei care slujea lîngă fîntîna Roguel, şi care îi protejează pe doi dintre slujitorii lui David. De ce? Pentru că ea crede că Domnul Dumnezeul lui Israel, a hotărît ca David să fie împărat, şi nu Absalom. Ea îşi pune viaţa în pericol, pentru că ştie că acesta este planul lui Dumnezeu.

Atunci înţelegi care este planul lui Dumnezeu cu privire la viaţa ta, cu privire la cei din jurul tău, atunci ai un cuvînt potrivit, ştii să intervii la momentul oportun, în aşa fel încît să fii o femeie înţeleaptă, care slujeşte oamenilor, şi prin aceasta slujeşte lui Dumnezeu. Prin intervenţiile noastre înţelepte, noi facem ca planul lui Dumnezeu să se împlinească, aşa cum a făcut Rahav şi femeia de lîngă fîntîna Roguel. Dumnezeu, cu siguranţă, putea să folosească pe altcineva, dacă nu era Rahav, sau femeia de lîngă fîntîna de Roguel, dar eu aş vrea ca, în planurile lui măreţe, Dumnezeu să mă aleacă pe mine, să intervin în situaţii ca acestea. Eu doresc ca, la momentul potrivit, să ştiu cum să-mi  folosesc iscusinţa, în aşa fel încît să scap viaţa celor pe care Dumnezeu vrea să-i folosească. Aş vrea să disting voia lui Dumnezeu.

O altă femeie înţeleaptă pe care o putem compara cu aceste două femei, este Priscila, care împreună cu bărbatul ei ştiu să aleagă pe Apolo, să-l facă ucenic, să-i arate învăţăturile lui Dumnezeu, pentru că ei au înţeles că Dumnezeu a ales să-l folosească pe acest om în lucrarea Sa.

Ori de cîte ori rămînem în Cuvîntul lui Dumnezeu, cînd dorim înţelepciunea care vine de la Dumnezeu, cînd punem la dispoziţia Lui, vom face o distincţie clară între planul lui Dumnezeu, cu privire la viaţa noastră, şi mijlocirea noastră pentru cei din jur. Dumnezeu vrea binele nostru şi tot El ne dă înţelepciune să ştim şi noi la rîndul nostru, cum să intervenim în viaţă celor din jurul nostru, în aşa fel încît slava să fie a lui Dumnezeu, pentru că avem o inimă pricepută şi dorim să facem voia lui Dumnezeu.

Mia Oglice, Femeile Bibliei, Un studiu Biblic despre „Femeile Bibliei fără Nume”

Reprodus cu permisiunea autoarei.

Arca lui Noe … în Olanda Decembrie 10, 2009

Posted by alaandrei in Ştiri.
Tags: , , , , , , ,
1 comment so far

În Shagen, Olanda, s-a deschis pentru vizitatori replica corabiei care a fost construită de Noe şi fiii săi. Sigur că este doar o replică, dar şi aceasta a impresionat foarte mult vizitatorii din prima zi. Creaţionistul olandez, Johan Huibers, a costruit-o ca un testament al credinţei sale în adevărul literal al Bibliei. Arca are mărimile exacte ca şi cea pe care Dumnezeu i-a poruncit lui Noe s-o construiacă, adică cam 2/3 dintr-un teren de fotbal şi înălţimea unei case cu trei etaje. În cala principală, vizitatorii sunt întîmpinaţi de – girafe, elefanţi, crocodili, zebre, bizoni – modele de animale în mărimea lor naturală.

El a început construcţia în anul 2005 în luna mai şi a lucrat în mare parte singur, fiind ajutat ocazional de fiul său, Roy. Huibers speră că acest proiect va contribui la creşterea interesului faţă de creştinism în Olanda, unde mersul la biserică a scăzut dramatic în ultimii 50 de ani.

Au fost mulţi din acei care susţineau că în arca lui Noe n-ar fi încăput toate animalele care erau pe atunci pe pamînt. Mă bucur că acum ei au ocazia să mearga şi să facă măsurări pe loc.

Lumînările magice … Septembrie 5, 2009

Posted by alaandrei in Copil fiind....
Tags: , , , , , , ,
2 comments

P8110021Obişnuim în fiecare an, la aniversările zilelor de naştere să facem ceva deosebit pentru copiii noştri, şi anul acesta n-a fost o excepţie. La rînd era cel mai mic membru al familiei, Adriel-Benedict. Am cumpărat baloane şi cu ele am scris un colorat „La mulţi ani!”. N-a fost uşor şi mi-a luat cam jumătate de zi, dar a meritat tot efortul, cînd am văzut uimirea şi bucuria de pe faţa micului omagiat.

Cînd am mers să facem cumpărăturile, în rînd cu celelalte produse am căutat şi lumînări, pentru tortul de sărbătoare. De fapt, doream una în forma cifrei 5. Cînd am ajuns la raftul cu pricina, ghiciţi ce cifră-lumînare lipsea? Da, chiar cifra cinci. Poate că sună banal, dar chiar m-am întristat şi mă gîndeam, de ce oare lipsea anume cifră de carea aveam nevoie. Aveam atîtea motive pentru care era mai bine să fi cumpărat acest fel de lumînare: îmi părea mai intereasntă şi deosebită de cele care se folosesc de obicei, apoi copilul ar fi memorizat mai bine cîţi ani a împlinit, ş.a. Necătînd la toate motivele, cifra cinci n-a apărut nici după a doua căutare  şi nici după a treia. Am luat deci un set de lumănări, pe care era scris „magice”, m-am gîndit la moment: ce mai vor să spună şi cu asta?”, şi m-am grăbit spre casă, unde soţul deja achita celelalte cumpărături.

Numai cînd veni timpul să servim tortul am înţeles ce anume vroia să spună cuvîntul „magice”. Trebuie să menţionez că Benedict, cred că la fel ca alţi copii, are o deosebită plăcere să sufle lumînări. În anii precedenţi eram nevoiţi să aprindem de cîteva ori lumînările, ca să se simtă împlinit copilul.  Anul acesta, n-a fost nevoie să facem acest lucru, tocmai pentru ca cumpărasem lumînările … magice. Adriel a tot suflat, iar ele se tot reaprindeau, apoi în ajutor a sărit fratele mai mare, Andrieş, dar nici aceasta nu a dat rezulate dorite… Lumînările se aprindeau din nou şi din nou, iar băieţii se distrau şi rîdeau în hohote, aşa ceva nu mai văzuseră. Lucru care m-a întristat cel mai mult de fapt s-a dovedit  a fi surpriza zilei şi  l-a bucurat nespus pe Adriel.

Mă gîndesc că „copilul”, în acest caz am fost eu, şi încă unul răsfăţat care, dacă nu-i dai ce vrea, aici şi acum, se şi supără. Cred că aşa arătam eu în ochii lui Dumnezeu. Aveam atătea lucruri pentru care trebuia să-i fiu mulţumitoare şi totuş, mă întrista un lucru de nimic.  De fapt, de multe ori în viaţă noi în loc să lăsăm pe Dumnezeu să-şi realizeze planul său în viaţa noastră, să numărăm binecuvîntările, ne împiedicăm de nişte lucruri nesemnificative, sau care nouă ne par importante. Aceste păreri ale noastre ne fac să nu vedem, puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. El este Cel care poate face ca toate lucrurile să lucreze spre binele celor cel iubesc pe El, trebuie doar să nu ne îndoim de aceasta, NICIODATĂ!

De ce nu mă ia Domnul în cer? August 29, 2009

Posted by alaandrei in Copil fiind....
Tags: , , , ,
6 comments

privire spre cerAceasta este întrebarea pe care  Adriel- Benedict mi-o adresează frecvent, în special, cînd îi vorbesc despre cer. „Dar de ce Domnul nu mă ia în cer acum, eu vreau în cer?!” Poate, veţi spune că în naivitatea  lui de copil, care încă n-a gustat din plăcerile vieţii aici pe pămînt, îşi doreşte el acest lucru! Dar oare este ceva ce poate fi comparat cu ce ne-a pregătit Tatăl nostru, cu cerul? Şi-apoi nu trebuie şi noi să fim la fel de nerăbdători să ajungem acolo. Nu cumva grijile şi problemele pămînteşti ne fac să uităm de frumuseţea cerului şi casa de sus. Oare tînjim noi cu adevărat după cer, aşa cum o face un copilaş naiv şi sincer în dorinţa lui de a fi cu Dumnezeu în cel mai extraordinar loc, creat de EL pentru noi?

Femeile iscusite dau cu tragere de inimă Iunie 27, 2009

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , , , , ,
add a comment

„Vorbeşte copiilor lui Israel: Să-Mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă.” Exod 25:2

lectie_de_iubireÎn Biblie ori de cîte ori întîlnim cuvînte sau expresii care se repetă, cum ar fi femei iscusite şi cu tragere de inimă înseamnă că autorul vrea să sublinieze adevărurile comunicate şi vrea să ne atragă atenţia asupra elementelor esenţiale din pasajele respective.

Sus, pe muntele Sinai, Dumnezeu vorbeşte cu Moise, şi-i spune să facă Cortul Întîlnirii. Acest cort avea să fie locul în care Dumnezeu Se va întîlni cu el. După ce Moise  primeşte darul de la Dumnezeu toate instrucţiunile pentru facerea cortului, vine în faţa poporului, adună pe toţi copiii lui Israel şi le spune: „Iată ce a poruncit Domnul. Luaţi din ce aveţi şi aduceţi un prinos Domnului” Exod 35:4,5 De unde să luaţi? Din ce aveţi, nu din ce nu aveţi! Fiecare să aducă prinosul acesta – ce are în plus, ce poate să dea – cum îl lăsa inima, şi anume: aur, argint şi aramă şi apoi alte materiale, materii vopsite în albastru, în purpuriu şi în cărămiziu, in subţire şi păr de capră. Deci Moise le spune despre tot ce este nevoie pentru construirea Cortului întîlnirii.

În Exod 35:10, Moise continuă: „Toţi cei iscusiţi dintre voi să vină să facă ce a poruncit Domnul”. Se pune întrebarea: „Cine este iscusit?”, pentru că eu vreau să fiu o femeie iscusită şi cunoscută sub acest nume. Toţi cei iscusiţi dintre voi să vină şi să facă tot ce a poruncit Domnul, şi anume: locaşul, cortul, acoperişul, capacele, scîndurile ş.a arătînd tot ce trebuie făcut. La această adunare este chemată adunarea poporului lui Israel: bărbaţi, femei – toţi sunt chemaţi – toată adunarea copiilor lui Israel. Ei sunt chemaţi să participe  prin darurile lor, prin ceea ce au, dar şi prin talentele lor, prin ceea ce ştiu să facă.

În Exod 35:21-22, ni se spune:„Toţi cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus un prinos Domnului…” Deci Moise, îi cheamă şi le spune: „Aduceţi Domnului… Cum? Cum vă lasă inima! Ce anume? Moise le-a spus ce anume să aducă. Acum, vedem că „toţi cu tragere de inimă au venit şi au adus…” Cum au adus? Cu bunăvoinţă, exact cum i-a îndemnat. Pentru ce? În mod specific, „pentru lucrarea cortului întîlnirii, pentru toată slujba lui, şi pentru veşmintele sfinte.” Cine au fost cei cu tragere de inimă? Au venit îndată… Cine? Bărbaţi şi femei…

Toţi veneau cu tragere de inimă şi au adus… Ce? „Belciuge  de nas, inele, cercrei, brăţări şi tot felul  de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur pe care îl închinase Domnului.” Toţi au adus daruri potrivit cu ce aveau. ” Toţi cei ce aveau ştofe (materii) văpsite în albastru, în purpuriu, în cărmiziu, in subţire şi păr de capră, piei de berbeci văpsite în roş, şi piei de viţel de mare, le-au adus. Toţi cei ce puteau aduce prin ridicare un prinos de argint şi de aramă, au adus prinosul Domnului. Toţi cei ce aveau lemn de salcîm bun pentru lucrările rînduite pentru slujbă, l-au adus.”
Exod 35:24
Vom vedea cît de important este să înţelegem că Dumnezeu nu ne cere ceea ce nu avem, ci ne cere ce avem, iar din ceea ce avem noi trebuie să dăm… Cum? Cu tragere de inimă. Cui? Lui Dumnezeu.

În Exod 35:25 ni se spune:  „Toate femeile iscusite au tors cu mînile lor, şi au adus lucrul lor… ” Aici vedem  ce au făcut ele – au tors, iar în v. 26 se spune din nou. „Toate femeile cu tragere de inimă şi iscusite au tors păr de capră.” Vedem că aceste femei sunt nu numai iscusite, ci şi cu tragere de inimă.

„Fruntaşii poporului au adus…”  Ce au adus? Pietre scumpe şi mirodenii şi untdelemn… Deci potrivit cu ceea ce au. ” Toţi copiii lui Israel, bărbaţi şi femei, pe cari-i trăgea inima să ajute…” La ce? „…la lucrul poruncit de Domnul prin Moise, au adus Domnului daruri de bună voie.” (v.29)

În continuare, Cuvîntul ne spune pe cine îl umple Dumnezeu cu un duh de înţelepciune, de pricepere şi de ştiinţă  pentru tot felul de lucrări. Dumnezeu i-a chemat  pe copiii lui Israel…  Dumnezeu în mod specific, cheamă anumiţi bărbaţi pe care îi umple cu Duhul Său, duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă. De unde vine înţelepciunea, priceperea şi ştiinţa? Din cărţi? Nu. Cuvîntul lui Dumnezeu spune că ne putem  îmbogăţi cunoştinţa, dat tot Cuvîntul lui Dumnezeu ne spune că înţelepciunea, priceprea şi ştiinţa vin … de la Dumnezeu. Pentru ce? Pentru tot felul de lucrări.

Cine îţi dă puterea? În versetul 32 ni se spune că Dumnezeu: ” I-a dat putere să născocească planuri, să lucreze în aur, în argint şi în aramă,” Cui? Lui Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda. Deci, Dumnezeu are oameni specifici la un loc specific, dintr-un neam anume, şi El este Cel care dă înţelepciune, pricepere şi ştiinţă. El îi dă putere, îi arată cum să facă, îi spune ce să facă: „Să sape în pietre şi să le lege, i-a dat şi darul să înveţe pe alţii, l-a umplut cu pricepere, ca să facă toate lucrările de săpătură în piatră… (v. 33-35)

Cînd Dumnezeu ne cheamă la ceva, El ne dă şi priceperea şi înţelepciunea şi puterea, şi ne umple  cu priceperea cu care putem să terminăm ceea ce El ne-a chemat să facem. El caută bărbaţi şi femei cu tragere de inimă, şi care din prisosul lor, sî închine Domnului. Dumnezeu ne cheamă pe noi, pe mine şi pe tine şi spune că toate femeile iscusite să dea cu tragere de inimă. (va urma)

Mia Oglice, Femeile Biblie, Un studiu biblic despre „Femeile fără Nume”

Reprodus cu permisiunea autoarei.

Mai de preţ decît mărgăritarele(continuare) Iunie 22, 2009

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , , , , ,
add a comment

bible-1În Proverbe 19:14 ni se spune: „Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul.” Deci, o femeie cinstită, o femeie care are discernămînt, are un caracter frumos, care are un plan, ştie ce vrea, este cumpătată, nu se îngrijorează pentru că ea se încrede în Domnul, această femeie este un dar de la Domnul, şi acest dar este preţuit de copii şi de bărbat.

În Proverbe 11:16a se spune: „O femei plăcută capătă cinste.” Deci, cum este o femeie plăcută? Ea este tocmai această femeie care are o înţelepciune venită de la Dumnezeu şi astfel, pe buzele ei sunt învăţături plăcute. Citim din nou în Proverbe, să vedem de unde vine această înţelepciune, 2:2-4 spune: „Dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară…” Unde-i argintul? Unde sunt comorile? În adîncime! „…Atunci vei înţelege frica de Domnul.”(v.5a)

Ce am spus noi despre această femeie cinstită şi de mare preţ? Această femeie are teamă, frică de Domnul, pentru că ea vrea să aibă o înţelepciune care vine de la Dumnezeu, pentru că ia aminte, îşi pleacă inima la pricepere, o cere de la Dumnezeu, se roagă pentru această înţelepciune. Această femeie caută înţelepciunea cu tot dinadinsul, şi Dumnezeu i-o dă: „şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” v. 5b În Iacov 1:5 ni se spune: „Dacă vreunuia din voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu” pentru că El o dă… Cum? „Cu mînă largă…” Dumnezeu abia aşteaptă ca să te duci la El şi să-I spui: „Doamne, Dumnezeule, doresc înţelpciune, o înţelepciune care să se vadă în vorbirea mea şi în comportarea mea!”

De ce să ne rugăm astfel? Pentru că: „Domnul dă înţelepciune, din Lui iese cunoştinţă şi pricepere.” Proverbe 2:6 Cum comunicăm noi cu Dumnezeu? De unde primim noi această înţelepciune? Noi dobîndim înţelepciune prin citirea Cuvîntului lui Dumnezeu. Cuvîntul lui Dumnezeu este ceea ce Dumnezeu comunică omului, prin care El vrea să-L cunoaştem tot mai mult, şi astfel să căpătăm cunoştinţa şi priceperea despre El.

„El dă izbîndă celor fără prihanăm dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.” (v.7) Dumnezeu eslte Cel care călăuzeşte, care ocroteşte, care păzeşte. Pe cine? Pe cel care caută această înţelepciune.  „Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui. Atunci…vei înţelege” (v.9) Ce vei înţelege? dreptatea, judecata, nepărtinirea, şi toate căile care duc la bine.”

Am spus că secretul acestei femei este faptul că ea face bine şi nu rău. Observaţi? De unde ştii că un anumit lucru, o anumită acţiune duce la bine şi nu la rău? Tocmai din această înţelepciune care se capătă atunci cînd  iei aminte la Cuvîntul lui Dumnezeu, cănd îţi apleci inima la această pricepere, cînd o ceri de la Dumnezeu, cînd o cauţi zilnic. „… Atunci vei îţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine,” atunci vei înţelege cum să faci bine soţului tău, şi nu rău…

„Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău.” (v.10) Nu-i aşa că-i minunat să înţelegem că este posibil să fii, şi să fiu o astfel de femeie, o femeie cinstită, care are discernămînt, un plan, este cumpătată, nu se îngrijorează, o femeie care este de mare preţ. Această femeie se teme de Domnul, caută înţelepciunea, şi Dumnezeu o va învăţa ce este bine şi ce este rău. El îi va deschide şi îi va netezi cărările, pentru că ea are înţelepciunea care vine de la Dumnezeu.

Cum se manifestă această înţelepciune? Ce ne spune Cuvîntul? Ea va da învăţături plăcute, pe buzele ei vor fi învăţături înţelepte. În Iacov cap.3, ni se spune cum arată o astfel de înţelepciune care vine de sus, o înţelepciune pe care ai cerut-o  de la Dumnezeu, pe care doreşti pe care o cauţi.  O astfel de înţelepciune este curată, aduce pace, este blîndă, este „uşor de înduplecat, plină de  îndurare şi de roduri bune, fără părtinire şi nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (v.17,18) O femeie înţeleaptă, care cere înţelepciunea de la Dumnezeu, care caută cu toată inima va căpăta o astfel de înţelepciune care vine de sus.

Am văzut înainte, şi ştim că avem o astfel de înţelepciune dacă suntem uşor de înduplecat, nefăţarnice, dacă, în tot ceea ce facem, cuvintele noastre aduc pace şi nu tulburare, aduc blîndeţe şi roade bune, deci o astfel de femeie este o bucurie pentru copiii ei şi pentru bărbatul ei. Ea va fi lăudată, ea are un nume bun, care este mai de dorit decît o bogăţie mare. Vrei şi tu să ai un astfel de nume? Să fii o femeie cinstită şi de mare preţ, depinde de tine şi de mine, ca zilnic să dorim înţelepciunea care vine de la Dumnezeu, să o cerem de la El, să ne adîncim în Cuvîntul lui Dumnezeu. Astfel, prin vorbirea noastră, prin comportarea noastră şi prin felul nostru de a fi, în relaţiile noastre cu soţul nostru şi cu copiii noştri, noi aducem pace, linişte, bucurie în familiile noastre şi în societate.

ÎNTREBĂRI

1. Care este adevărata înţelepciune şi cum putem obţine această înţelepciune?

2. Cum se manifestă această înţelepciune?

3. Vrei şi tu să ai un astfel de nume? Ce trebuie să faci în acest scop?

4. În ce fel poţi urma exemplul acestei femei descrisă în Proverbe 31?

Mia Oglice, „Femeile Bibliei” Un studiu biblic despre „Femeile fără Nume”

Reprodus cu permisunea autoarei.