jump to navigation

Credinţa face totul cu putinţă Decembrie 6, 2015

Posted by alaandrei in Poezie.
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
1 comment so far

Credinţa este încrederea de neclintit,

În lucrul care l-ai nădăjduit,

Ea este o puternică încredinţare,

În ceea ce nu poţi vedea.
Prin ea pricepem că Pămîntul,

Cu tot ce este azi pe el,

A fost făcut doar prin Cuvîntul,

Plin de putere a lui Dumnezeu.
Prin ea adus-a Abel jertfă,

Şi-a fost primit şi socotit

neprihănit, şi azi vorbeşte

Chiar dacă trupul i-a murit.
Tot prin credinţă şi Enoh,

A fost mutat de pe pămînt,

Căci însuşi Dumnul îl luase,

Că-I e plăcut mărturisind.
Şi făra ea-i cu neputinţă,

Să fim plăcuţi lui Dumnezeu,

Tu trebuie să ai credinţă,

Şi-atunci te răsplăteşte El.
Prin ea şi Noie şi-a salvat,

Întreaga casa de pierzare,

Făcînd un chivot şi-osîndind,

O lume rea nepăsătoare.
Avraam a fost chemat să iasă,

Fără să ştie un se duce,

Şi-a locuit în cort, nu-n casă,

Moştenitor făcîndu-se al crucii,
Tot prin credinţă el a locuit,

În ţara care nu-i aparţinea,

Ca şi Isaac şi Iacov care au trebuit,

Să creadă că va fi a lor cîndva.
Şi Sara tot doar prin credinţă,

Putere a primit să zămislească,

Căci ce la oameni e cu neputinţă,

Doar Dumnezeu poate să-nfăptuiască.
Toţi cei ce prin credinţă au trăit,

Erau în căutarea unei Patrii,

Nu cea din care-odată au ieşit,

Ci una veşnică – a Domnului cetate.

Avraam crezînd că Domnul poate,

Din morţi s-aducă fiul înapoi,

Adus-a jerftfă unica iubire,

Sămînţa-n care mîntuiţi suntem şi noi.

Şi Moise prin credinţ-a fost ascuns,

Căci nu i s-au înfricoşat părinţii,

Iar el atunci cînd mare a ajuns,

Să sufere-ales, pe calea umilinţei.
El socotea ocara lui Hristos,

Ca o mai mare bogăţie,

Căci nu privea la ce e jos,

Ci avea ochii pironiţi spre răsplătire.
El prin credinţ-a părăsit Egiptul,

Fără să-i fie frică de necunoscut,

Încrederea şi-a pus-o-n Domnul,

De parcă Îl văzu pe Cel, ce-I nevăzut.
El Paştele a prăznuit şi a făcut,

Cu sîngele de miel stropirea,

Ştiind că n-o să moară cel întîi-născut,

Ci îi va ocoli pe-alături nimicirea.
El marea a trecut-o prin credinţă,

Ca pe uscat, iar egiptenii

În valuri se zbăteau, în neputinţă,

Şi au murit şi-ostaşi şi căpetenii.
A Ierihonului înalte ziduri,

Tot prin credinţă au căzut,

Iar de Rahav care iscoade găzdui,

Domnul văzînd credinţa-i milă a avut,
Şi de am vrea nu ne-ar ajuge vreme,

Să ne-amintim de toţi aceşti eroi,

De Ghedeon, Barac, Samson, Ieftaie,

De David, Samuel şi de proroci!
Ei prin credinţa-au cucerit împărăţii,

Dreptate au făcut şi-au căpătat făgăduinţe,

Şi gurile-au astupat la lei,

Şi focu-au stins tot prin credinţă.
Cu ea de ascuţişul sabiei-au scăpat,

S-au vindecat de boli, au cîştigat războaie,

Şi oştile vrăjmaşe ei le-au alungat,

Cine-ar putea pe ei să îi doboare?
Femeile înapoi primitau morţii,

Iar unii vrînd mai bună înviere,

Au preferat să moară chinuiţi,

Ca să se întîlească cu-al lor Mire.
Alţii au suferit batjocui şi bătăi,

Şi lanţuri grele şi-închisoare,

Au fost ucişi cu pietre de ai săi,

Tăiaţi au fost în două ca să moară.
Au pribejit lipsiţi de toate,

Ei, cei de care lumea vrednică nu este,

Prin munţi, şi prin pustii, şi peşteri,

Făr să primească ce se promisese.
Pentru că Dumnezeu avea-n vedere,

Ceva mai bun şi pentru noi,

Ca ei să nu ajungă la desăvîrşire,

ci nouă să ne fie martori!!!
Acum fiind înconjuraţi de norul,

Aşa de mare de martiri,

Să-nlăturăm şi piedici şi păcatul,

Şi s-alergăm spre veşnicii!!!
Să ne uităm dar ţintă la Isus,

Căpetenia şi Desvîrşirea,

Cel care pentru slava cea de sus,

A suferit şi a dispreţuit ruşinea!

 

 

Anunțuri

Soarta celor două categorii de oameni! Martie 21, 2010

Posted by alaandrei in Mesaj.
Tags: , , , , , , , , , , ,
add a comment

Maleahi 4:1-3 „Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură. Dar pentru voi, cari vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi supt aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd.   Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa supt talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor.

Pentru fiecare va veni ziua in care sau vor sări ca viţeii din grajd sau vor fi arşi ca miriştea. În întreaga carte Maleahi sunt arătate două categorii de oameni şi soarta lor: o zi care pentru unii va fi binecuvîntare iar pentru alţii – blestem.

În capitolul 1 avem pe Iacov şi Esau, avem Israelul şi Edomul. Unul din aceştea va ajunge ca stelele cerului şi nisipul mării iar altul din munte se va preface în pustie şi după ce va fi dărîmată nu va mai fi zidită niciodată – va fi numit ţara răutăţii şi poporul pe care s-a mîniat Domnul pentru totdeauna. Acest lucru va fi văzut chiar de ochii lor.

Tot în acest capitol ne este prezentată o imagine a relaţiei fiului cu tătăl său şi a slugii cu stăpînul său în contrast cu străinul. Fiul şi sluga aduc bucate necurate, jertfe betegi şi schioape, furate, daruri de mîncare de dispreţuit – pretinzînd că aduc cinste tatălui şi arătînd teamă faţă de stăpîn. Străinul – adică neamurile – de la răsărit şi pînă la asfinţit măresc Numele lui Dumnezeu şi pretutindeni ard tămîie în cinstea Numelui Său, aduc daruri de mîncare curate, pentru că cinstesc Numele Domnului.

Dumnezeu întreabă oare nu ar trebui să fie blestemat cel ce înşală atunci cînd juruieşte o vită beteagă deşi are în turma lui una sănătoasă?! Căci El este un Împărat Mare şi Numele lui Înfricoşat printre Neamuri!

În capitolul 2 avem imaginea preoţilor care deşi trebuiau să înveţe poporul cum să se închine şi să-i slujească lui Dumnezeu ei înşişi nu păzeau căile Domnului v.9, ba mai mult căutau la faţa oamenilor cînd tîlmăceau Legea. Pe cînd în v.7 se spune că buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa, şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor. Ei s-a abătut, au făcut din Lege un prilej de cădere pentru mulţi şi au călcat Legămîntul de viaţă şi de pace dat de Dumnezeu, pentru ca ei să se teamă şi să tremure înaintea Numelui Lui.

Tot aici avem exemplul soţului care este credincios nevestei lui în contrast cu cel necredincios, care a pîngărit legămîntul părinţilor săi. Domnul promite să nimicească pe cel ce a făcut acest lucru – pe preoţi pentru că nu au învăţat poporul, iar pe cei din popor pentru că nu au ţinut legîmîntul părinţilor lor.

În capitolul 3 ne este prezentată imaginea celor ce s-au abătut de la porunci din cauza părinţilor lor. Ei căutau să-L înşele pe Dumnezeu cu zeciuielile lor şi darurile lor. Dumnezeu le spune: ”Sunteţi blestemaţi cîtă vreme căutaţi să mă înşelaţi, tot poporul în întregime.”

Cei care  vor aduce  toate zeciuielile Dumnezeu le va deschide zăgazurile cerurilor şi le va turnă belşug de binecuvîntare  încît toate neamurile îi vor ferici.

Mal 3:18 Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-i slujeşte.”

Si iarasi veti vedea  ca si in cap.1 veti vedea cu ochii vostri nu auzi,se va confirma Cuvintul rostit de Mine si chiar voi imi veti fi martori oculari ca sa serviti ca marturie pentru cei ce nu cred.

Esau si Iacov erau frati si totusi care era diferenta dintre cei doi? Unul a ajuns sa fie blestemat iar altul binecuvintat? Cine a pus preţ pe Cuvînt şi cine pe plăcere? Diferenţa dintre fiu, sluga şi neamuri,vorbe si fapte? Preoţi care pazeau Cuvîntul şi care căutau la filosofiile lumii la faţa omului, la toleranţă? Cei ce aduc zeciuiala şi cei ce cred în înţelepciunea părinţilor şi tradiţiei? Cel neprihănit şi cel rău? Cel ce slujeşte si cel ce nu slujeşte?

Cum sa trecem din categoria celor ce au sa arda in categoria celor ce se vor bucura?

Luca 23:39-43 Unul din tîlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? MîntuieşteTe pe Tine însuţi, şi mîntuieşte-ne şi pe noi!” Dar celalalt l-a înfruntat, şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti supt aceeaş osîndă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n’a făcut nici un rău.” Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, cînd vei veni în Împărăţia Ta!”  Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”

Semnul de pe crucea ortodoxă arată unde au plecat cei doi tîlhari, răstigniţi pe cruce împreună cu Domnul Isus. De obicei răstigniţi nu mureau în aceeaşi zi, ci peste citeva zile, deci tîlharul trebuia şi acest lucru să-l primească prin credinţă.

Aici vedem cel mai bine harul lui Dumnezeu! Ce a făcut tîlharul cît a trăit pe pămînt???? Nimic care ar putea fi calificat ca neprinhănire în afară de faptul că a crezut  că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi cuvintele pe care le-a rostit El.

Şi aici vedem acele două categorii de oameni, cei care cred şi care batjocoresc pe Dumnezeu. Cei care aleg viaţa veşnică şi cei care aleg plăcerile de o clipă ale păcatului.

Am văzut mai multe feluri de oameni de diferite ranguri şi vremuri. Mai este înca un exemplul pe care vreau să-l vedem. David şi Solomon – tatăl şi fiul. Solomon – cel mai înţelept om de pe pămînt, care a cunoscut toate tainele şi a cărui bogăţii nu puteau fi numărate. Cum a aplicat el ceea ce a învăţat şi i-a fost descoperit de Dumnezeu? El a lăsat în inima lui loc pentru femei din popoarele păgîne care l-au îndepărtat de Dumnezeu.

Şi David – pe care Dumnezeu l-a numit om după inima Lui? De ce Dumnezeu l-a numit aşa?În ce împrejurări a dat dovadă David de calităţi plăcute lui Dumnezeu?

Cînd a fost prigonit şi în încercări sau şi atunci cînd a păcătuit cu Batşeba?

Care a fost diferenţa dintre tată şi fiu? Fiul, Solomon, cînd a fost mustrat nu a recunoscut vina, nu s-a pocăit şi n-a dorit să suporte consecinţele păcatului, ci a căutat să schimbe hotărîrea şi planul lui Dumnezeu.

David cînd a fost mustrat – a recunoscut, s-a pocăit şi s-a  smerit suportînd consecinţele păcatului în viaţa sa, după hotărîrea lui Dumnezeu.

Din ce categorie faci parte?

Slujeşti sau nu lui Dumnezeu?

Cum răspunzi tu la mustările Domnului?

Ce alegi: să fii după inima lui Dumnezeu sau să mergi împotriva Cuvîntului Lui?

Tu eşti cel care faci alegerea!