jump to navigation

Credinţa face totul cu putinţă Decembrie 6, 2015

Posted by alaandrei in Poezie.
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
1 comment so far

Credinţa este încrederea de neclintit,

În lucrul care l-ai nădăjduit,

Ea este o puternică încredinţare,

În ceea ce nu poţi vedea.
Prin ea pricepem că Pămîntul,

Cu tot ce este azi pe el,

A fost făcut doar prin Cuvîntul,

Plin de putere a lui Dumnezeu.
Prin ea adus-a Abel jertfă,

Şi-a fost primit şi socotit

neprihănit, şi azi vorbeşte

Chiar dacă trupul i-a murit.
Tot prin credinţă şi Enoh,

A fost mutat de pe pămînt,

Căci însuşi Dumnul îl luase,

Că-I e plăcut mărturisind.
Şi făra ea-i cu neputinţă,

Să fim plăcuţi lui Dumnezeu,

Tu trebuie să ai credinţă,

Şi-atunci te răsplăteşte El.
Prin ea şi Noie şi-a salvat,

Întreaga casa de pierzare,

Făcînd un chivot şi-osîndind,

O lume rea nepăsătoare.
Avraam a fost chemat să iasă,

Fără să ştie un se duce,

Şi-a locuit în cort, nu-n casă,

Moştenitor făcîndu-se al crucii,
Tot prin credinţă el a locuit,

În ţara care nu-i aparţinea,

Ca şi Isaac şi Iacov care au trebuit,

Să creadă că va fi a lor cîndva.
Şi Sara tot doar prin credinţă,

Putere a primit să zămislească,

Căci ce la oameni e cu neputinţă,

Doar Dumnezeu poate să-nfăptuiască.
Toţi cei ce prin credinţă au trăit,

Erau în căutarea unei Patrii,

Nu cea din care-odată au ieşit,

Ci una veşnică – a Domnului cetate.

Avraam crezînd că Domnul poate,

Din morţi s-aducă fiul înapoi,

Adus-a jerftfă unica iubire,

Sămînţa-n care mîntuiţi suntem şi noi.

Şi Moise prin credinţ-a fost ascuns,

Căci nu i s-au înfricoşat părinţii,

Iar el atunci cînd mare a ajuns,

Să sufere-ales, pe calea umilinţei.
El socotea ocara lui Hristos,

Ca o mai mare bogăţie,

Căci nu privea la ce e jos,

Ci avea ochii pironiţi spre răsplătire.
El prin credinţ-a părăsit Egiptul,

Fără să-i fie frică de necunoscut,

Încrederea şi-a pus-o-n Domnul,

De parcă Îl văzu pe Cel, ce-I nevăzut.
El Paştele a prăznuit şi a făcut,

Cu sîngele de miel stropirea,

Ştiind că n-o să moară cel întîi-născut,

Ci îi va ocoli pe-alături nimicirea.
El marea a trecut-o prin credinţă,

Ca pe uscat, iar egiptenii

În valuri se zbăteau, în neputinţă,

Şi au murit şi-ostaşi şi căpetenii.
A Ierihonului înalte ziduri,

Tot prin credinţă au căzut,

Iar de Rahav care iscoade găzdui,

Domnul văzînd credinţa-i milă a avut,
Şi de am vrea nu ne-ar ajuge vreme,

Să ne-amintim de toţi aceşti eroi,

De Ghedeon, Barac, Samson, Ieftaie,

De David, Samuel şi de proroci!
Ei prin credinţa-au cucerit împărăţii,

Dreptate au făcut şi-au căpătat făgăduinţe,

Şi gurile-au astupat la lei,

Şi focu-au stins tot prin credinţă.
Cu ea de ascuţişul sabiei-au scăpat,

S-au vindecat de boli, au cîştigat războaie,

Şi oştile vrăjmaşe ei le-au alungat,

Cine-ar putea pe ei să îi doboare?
Femeile înapoi primitau morţii,

Iar unii vrînd mai bună înviere,

Au preferat să moară chinuiţi,

Ca să se întîlească cu-al lor Mire.
Alţii au suferit batjocui şi bătăi,

Şi lanţuri grele şi-închisoare,

Au fost ucişi cu pietre de ai săi,

Tăiaţi au fost în două ca să moară.
Au pribejit lipsiţi de toate,

Ei, cei de care lumea vrednică nu este,

Prin munţi, şi prin pustii, şi peşteri,

Făr să primească ce se promisese.
Pentru că Dumnezeu avea-n vedere,

Ceva mai bun şi pentru noi,

Ca ei să nu ajungă la desăvîrşire,

ci nouă să ne fie martori!!!
Acum fiind înconjuraţi de norul,

Aşa de mare de martiri,

Să-nlăturăm şi piedici şi păcatul,

Şi s-alergăm spre veşnicii!!!
Să ne uităm dar ţintă la Isus,

Căpetenia şi Desvîrşirea,

Cel care pentru slava cea de sus,

A suferit şi a dispreţuit ruşinea!

 

 

Femeia cu „credinţă mare” este ascultată (continuare) August 18, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , , ,
add a comment

„Atunci Isus i-a zis: „O femeie, mare este credinţa ta: facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.” (v.28) Ce a vrut această femeie? Ce a vrut această mamă? A vrut un singur lucru, ca fiica ei să fie tămăduită. Şi  pentru că ea a auzit  de Domnul Isus, de Fiul lui David, de Fiul lui Dumnezeu, de Cel care poate face minuni, care poate să vindece, ea a alergat să-L întîlnească, s-a dus la El: „Ai milă de mine, Doamne, ajută-mă, da, Doamne!” Aceasta arată credinţa ei, o dependenţă totală de Dumnezeu, şi deoarece credinţa ei este o credinţă mare, aşa cum spune Domnul Isus, şi cum mărturiseşte El despre ea, Isus o ascultă şi-i spune: „Făcă-ţi-se cum voieşti!”

Ce fel de credinţă ai tu? Doreşti într-adevăr ca Dumnezeu să fie împlinirea nevoilor tale, El să fie Cel care să te ajute în toate lucrurile? Dacă este aşa, atunci El spune: „Făcă-ţi-se cum voieşti!”

În Matei 10:1 se spune: „Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.” Aşa cum Domnul Isus a avut putere să vindece şi să tămăduiască, El a dat şi ucenicilor această putere, şi apoi  i-a trimis: „Aceştia sînt cei doisprezece, pe cari i-a trimes Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare.” (v.5)

Am citit că Domnul Isus a spus: „Eu  am venit la oile pierdute ale casei lui Israel, şi nu vreau să arunc mîncarea la căţei.”  Vedem cum femeia se poate mulţumi şi cu fărîmiturile. Aici vedem ce le spune Domnul Isus ucenicilor Săi  cînd îi trimite: „Să nu mergeţi pe calea păgînilor şi să nu intraţi în vreo cetate a Samaritenilor;  ci să mergeţi mai de grabă la oile pierdute ale casei lui Israel. Şi pe drum, propovăduiţi, şi ziceţi: „Împărăţia cerurilor este aproape!” (v.6-7) Domnul Isus le spune ucenicilor să meargă mai departe să vestească Evanghelia, să-i înveţe pe oameni învăţăturile pe care ei le-au auzit de la El, dar le spune să meargă mai degrabă, mai întîi, la oile pierdute ale casei lui Israel. Ce să le propovăduiască? Să le propovăduiască Evanghelia. Deci, atunci cînd Isus spune că a venit pentru oile pierdute ale lui Israel, femeia nu se împotriveşte, ci acceptă planul lui Dumnezeu.

Să citim la Romani 15:8: „Hristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu, şi să întărească făgăduinţele date părinţilor.” De ce a venit Domnul Isus? Pentru oile pierdute ale lui Israel, pentru că Dumnezeu le făgăduise părinţilor lor acest lucru. El a făcut un legămînt cu Avraam, Isaac şi Iacov şi Domnul este Cel care împlineşte făgăduineţele date părinţilor poporului lui Israel: „…Ca Neamurile să slăvească pe Dumnezeu, pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea Te voi lăuda printre Neamuri, şi voi cînta Numelui Tău.” (v.9) Da, Domnul a venit să întărească făgăduinţele faţă de poporul Său, dar El vrea ca neamurile să slăvească pe Dumnezeu, pentru îndurarea Lui, pentru ca Domnul se îndură şi de neamuri şi spune: „Veseliţi-vă neamuri, împreună cu poporul Lui.” (v.10)

Vedem că această femeie se veseleşte împreună cu poporul Lui şi spune: „Doamne mie îmi ajung fărîmiturile, am credinţa că dacă  Tu vrei să o vindeci pe fata mea, ea va fi vindecată. Eu mă bucur că Tu ai venit la oile pierdute ale lui Israel, dar vreau să am parte şi eu de fărîmiturile, de binecuvîntările, care vin de la Tine.”

„Veseliţi-vă neamuri, împreună cu poporul Lui.”Şi iarăş: „Lăudaţi pe Domnul, toate Neamurile; slăviţi-l, toate noroadele.” Tot astfel şi Isaia zice: „Din Iese va ieşi o Rădăcină, care se va scula să domnească peste Neamuri; şi Neamurile vor nădăjdui în El.” Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentruca, prin puterea Duhului Sfînt, să fiţi tari în nădejde!” (v. 11-13)

Această femeie, pentru că are o credinţă mare, este plină de bucurie şi pace. Şi Domnul îi spune: „Facă-se după voinţa ta, pentru că ai crezut, Eu am vindecat-o pe fiica ta.” Şi chiar în clipa aceea fetiţa s-a vindecat şi a ieşit duhul cel rău din ea. Ce nădejde, ce bucurie este să ai o credinţă în Atotputernicul Dumnezeu, care poate să vindece. El poate să rezolve toate problemele noastre, şi El doreşte ca noi împreună să ne veselim de binecuvîntările Lui, să-I slăvim Numele.

Totul depinde de felul cum ne încredem în El, de felul cum venim cu inima noastră deschisă, ca să-I slujim. Atitudinea noastră trebuie să fie aceasta: „Doamne despărţiţi de Tine nu putem face nimic, noi depindem de Tine, Te rugăm ca tu să rezolvi problemele noastre.” Vedem că Domnul Isus a venit la oile Sale, El a venit să împlinească Cuvîntul, care a fost un legămînt între Dumnezeu şi Avraam. Dumnezeu îşi ţine Cuvîntul şi făgăduinţele Sale, şi astfel popoarele ajung să-L laude şi să-L cinstească.

În Faptele Apostolilor vedem din nou că, atunci cînd Petru vorbeşte poporului, el aminteşte de felul în care ei L-au omorît pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi, şi spune: „Prin credinţa în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii. „ (Fapte 3:16) Petru şi Ioan, cînd l-au vindecat pe ologul din naştere, ei Îi dau cinstea şi lauda lui Dumnezeu şi spun: „El este întărit în Numele lui Isus, şi nu al nostru, şi el este vindecat pe deplin, pentru că a avut credinţă mare, în Domnul Isus.”   „Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor proorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.  Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu.” (v.18-19)

Prin credinţă L-am primit pe Isus Hristos, prin credinţă ne trăim viaţa de zi cu zi. De la această femeie, care are credinţă mare Domnul vrea ca noi să învăţăm, să avem aceeaşi atitudine ca şi ea, şi anume, să spunem: „Ai milă de mine, Doamne, Tu eşti totul, eu sunt nimic.” Atunci bucuria, veselia vor fi partea noastră, pentru că noi nu ne încredem în noi, ci ne încredem în El, care poate să vindece, să rezolve toate problemele noastre. Rămîne ca noi să credem, să ne încredem în El din toată inima. Doamne, ajută-ne la aceasta!

Mia Oglice, Femeile Bibliei fără nume

Reprodus cu permisiunea autoarei

Soarta celor două categorii de oameni! Martie 21, 2010

Posted by alaandrei in Mesaj.
Tags: , , , , , , , , , , ,
add a comment

Maleahi 4:1-3 „Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură. Dar pentru voi, cari vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi supt aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd.   Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa supt talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor.

Pentru fiecare va veni ziua in care sau vor sări ca viţeii din grajd sau vor fi arşi ca miriştea. În întreaga carte Maleahi sunt arătate două categorii de oameni şi soarta lor: o zi care pentru unii va fi binecuvîntare iar pentru alţii – blestem.

În capitolul 1 avem pe Iacov şi Esau, avem Israelul şi Edomul. Unul din aceştea va ajunge ca stelele cerului şi nisipul mării iar altul din munte se va preface în pustie şi după ce va fi dărîmată nu va mai fi zidită niciodată – va fi numit ţara răutăţii şi poporul pe care s-a mîniat Domnul pentru totdeauna. Acest lucru va fi văzut chiar de ochii lor.

Tot în acest capitol ne este prezentată o imagine a relaţiei fiului cu tătăl său şi a slugii cu stăpînul său în contrast cu străinul. Fiul şi sluga aduc bucate necurate, jertfe betegi şi schioape, furate, daruri de mîncare de dispreţuit – pretinzînd că aduc cinste tatălui şi arătînd teamă faţă de stăpîn. Străinul – adică neamurile – de la răsărit şi pînă la asfinţit măresc Numele lui Dumnezeu şi pretutindeni ard tămîie în cinstea Numelui Său, aduc daruri de mîncare curate, pentru că cinstesc Numele Domnului.

Dumnezeu întreabă oare nu ar trebui să fie blestemat cel ce înşală atunci cînd juruieşte o vită beteagă deşi are în turma lui una sănătoasă?! Căci El este un Împărat Mare şi Numele lui Înfricoşat printre Neamuri!

În capitolul 2 avem imaginea preoţilor care deşi trebuiau să înveţe poporul cum să se închine şi să-i slujească lui Dumnezeu ei înşişi nu păzeau căile Domnului v.9, ba mai mult căutau la faţa oamenilor cînd tîlmăceau Legea. Pe cînd în v.7 se spune că buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa, şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor. Ei s-a abătut, au făcut din Lege un prilej de cădere pentru mulţi şi au călcat Legămîntul de viaţă şi de pace dat de Dumnezeu, pentru ca ei să se teamă şi să tremure înaintea Numelui Lui.

Tot aici avem exemplul soţului care este credincios nevestei lui în contrast cu cel necredincios, care a pîngărit legămîntul părinţilor săi. Domnul promite să nimicească pe cel ce a făcut acest lucru – pe preoţi pentru că nu au învăţat poporul, iar pe cei din popor pentru că nu au ţinut legîmîntul părinţilor lor.

În capitolul 3 ne este prezentată imaginea celor ce s-au abătut de la porunci din cauza părinţilor lor. Ei căutau să-L înşele pe Dumnezeu cu zeciuielile lor şi darurile lor. Dumnezeu le spune: ”Sunteţi blestemaţi cîtă vreme căutaţi să mă înşelaţi, tot poporul în întregime.”

Cei care  vor aduce  toate zeciuielile Dumnezeu le va deschide zăgazurile cerurilor şi le va turnă belşug de binecuvîntare  încît toate neamurile îi vor ferici.

Mal 3:18 Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-i slujeşte.”

Si iarasi veti vedea  ca si in cap.1 veti vedea cu ochii vostri nu auzi,se va confirma Cuvintul rostit de Mine si chiar voi imi veti fi martori oculari ca sa serviti ca marturie pentru cei ce nu cred.

Esau si Iacov erau frati si totusi care era diferenta dintre cei doi? Unul a ajuns sa fie blestemat iar altul binecuvintat? Cine a pus preţ pe Cuvînt şi cine pe plăcere? Diferenţa dintre fiu, sluga şi neamuri,vorbe si fapte? Preoţi care pazeau Cuvîntul şi care căutau la filosofiile lumii la faţa omului, la toleranţă? Cei ce aduc zeciuiala şi cei ce cred în înţelepciunea părinţilor şi tradiţiei? Cel neprihănit şi cel rău? Cel ce slujeşte si cel ce nu slujeşte?

Cum sa trecem din categoria celor ce au sa arda in categoria celor ce se vor bucura?

Luca 23:39-43 Unul din tîlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? MîntuieşteTe pe Tine însuţi, şi mîntuieşte-ne şi pe noi!” Dar celalalt l-a înfruntat, şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti supt aceeaş osîndă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n’a făcut nici un rău.” Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, cînd vei veni în Împărăţia Ta!”  Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”

Semnul de pe crucea ortodoxă arată unde au plecat cei doi tîlhari, răstigniţi pe cruce împreună cu Domnul Isus. De obicei răstigniţi nu mureau în aceeaşi zi, ci peste citeva zile, deci tîlharul trebuia şi acest lucru să-l primească prin credinţă.

Aici vedem cel mai bine harul lui Dumnezeu! Ce a făcut tîlharul cît a trăit pe pămînt???? Nimic care ar putea fi calificat ca neprinhănire în afară de faptul că a crezut  că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi cuvintele pe care le-a rostit El.

Şi aici vedem acele două categorii de oameni, cei care cred şi care batjocoresc pe Dumnezeu. Cei care aleg viaţa veşnică şi cei care aleg plăcerile de o clipă ale păcatului.

Am văzut mai multe feluri de oameni de diferite ranguri şi vremuri. Mai este înca un exemplul pe care vreau să-l vedem. David şi Solomon – tatăl şi fiul. Solomon – cel mai înţelept om de pe pămînt, care a cunoscut toate tainele şi a cărui bogăţii nu puteau fi numărate. Cum a aplicat el ceea ce a învăţat şi i-a fost descoperit de Dumnezeu? El a lăsat în inima lui loc pentru femei din popoarele păgîne care l-au îndepărtat de Dumnezeu.

Şi David – pe care Dumnezeu l-a numit om după inima Lui? De ce Dumnezeu l-a numit aşa?În ce împrejurări a dat dovadă David de calităţi plăcute lui Dumnezeu?

Cînd a fost prigonit şi în încercări sau şi atunci cînd a păcătuit cu Batşeba?

Care a fost diferenţa dintre tată şi fiu? Fiul, Solomon, cînd a fost mustrat nu a recunoscut vina, nu s-a pocăit şi n-a dorit să suporte consecinţele păcatului, ci a căutat să schimbe hotărîrea şi planul lui Dumnezeu.

David cînd a fost mustrat – a recunoscut, s-a pocăit şi s-a  smerit suportînd consecinţele păcatului în viaţa sa, după hotărîrea lui Dumnezeu.

Din ce categorie faci parte?

Slujeşti sau nu lui Dumnezeu?

Cum răspunzi tu la mustările Domnului?

Ce alegi: să fii după inima lui Dumnezeu sau să mergi împotriva Cuvîntului Lui?

Tu eşti cel care faci alegerea!

Găseşte putere în vreme de durere Septembrie 9, 2009

Posted by alaandrei in Gîndul zilei.
Tags: , , , ,
add a comment

Viaţa e prea scurtă ca să treci prin ea deprimat şi învins. Indiferent de lucrurile care vin împotriva ta sau care te fac să luneci şi să cazi, indiferent de cine sau ce încearcă să te doboare, trebuie să te ridici din nou şi din nou, în lăuntrul tău. Învaţă să păstrezi o atitudine de credinţă şi speranţă chiar cînd nu mai este nici o scăpare. Învăţă să fii fericit, chiar dacă lucrurile nu se întîmplă după cum doreşti.

„Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie, şi planurile inimii Lui, din neam în neam.” Psalmul 33:11

Un nume bun – mai de dorit decît o bogăţie mare… Iunie 13, 2009

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , , , , , , , ,
add a comment

„Un nume bun este mai de dorit decît o bogăţie mare, şi a fi iubit preţuieşte mai mult decît argintul şi aurul.” Proverbe 22:1

Vom începe un studiu biblic despre femei din Biblie, avînd titlu „Un nume bune este mai de dorit decît o bogăţie mare„. Anul acesta vTreasureChestNewsmallerom studia viaţa unor femei din Biblie al căror nume nu-l cunoaştem, dar care, prin caracterul lor, pot să ne ofere o bogăţie  mare. În studiul nostru vom descoperi felul în care ne vede Dumnezeu; aceasta este bogăţia nostră, importanţa noastră constă în relaţia pe care o avem cu Dumnezeu.

Femeia de astăzi nu s-a schimbat; ea este aceeaşi cu imaginea femeilor din Biblie. În Cuvîntul Său, Dumnezeu ne vorbeşte prin exemplele biblice despre problemele, frămîntările, dilema femeii de azi – care este aceeaşi cu femeia din Genesa. Studiind ce spune Cuvîntul despre femeile din Biblie, noi învăţăm despre relaţiile lor cu soţul, cu copiii, cu rudele, cu prietenii etc. Este important să înţelegem scopul femeii creştine, care-L cunoaste pe Domnul Isus Hristos, este să devină asemenea chipului Lui, găsindu-şi identitatea în Isus Hristos. Numai aşa poţi să fii fiica, sora, soţia, mama sau bunica  pe care o cere Cuvîntul Său.

În Psalmul 119:18, Cuvîntul lui Dumnezeu ne spune:”Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale.” Aceasta este dorinţa noastră: împreună, prin citirea Cuvîntului lui Dumnezeu, punînd întrebări referitoare la acest Cuvînt al lui Dumnezeu, el să ne răspundă şi astfel să ni se deschidă ochii ca să vedem lucrurile Lui minunate, şi să stim cum să ne purtăm.

Această cunoaştere te va face fericită şi te ajuta să-ţi găseşti identitate în Dumnezeu, prin Persoana Domnului Isus Hristos, Mîntuitorul tău şi al meu; atunci vom înţelege ceea ce ne spune Pavel în Romani 8:29-29: „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi după planul Său. Căci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărît mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentruca El să fie cel întîi născut dintre mai mulţi fraţi.” Deci, Dumnezeu are un plan pentru mien ca femeie, să înţeleg că tot ceea ce se întîmplă în viaţa mea are un scop, şi anume, să devin asemenea Fiului Său.

Desigur, este foarte greu să înţelegi aceasta atunci cînd treci prin suferinţă, prin încercări. Chiar săptămîna aceasta vorbeam cu o femeie care plîngea, îmi povestea suferinţele din familia ei şi, la urmă, m-a întrebat: „Oare de ce mă pedepseşte Dumnezeu?” Am încercat să-i explic că Dumnezeu este de partea ei, pentru că ştiu că ea Îl iubeşte pe Dumnezeu, şi că suferinţa, toate încercările vieţii acesteia sunt de partea noastră, nu împotriva noastră. Prin acestea suferinţe, Dumnezeu vrea să zidească în noi răbdare, dragoste, întregul caracter frumos al Domnului Isus, pentru că aceasta este caracterul cu care mergem în cer şi vom trăi veşnic cu el.

Să vedeţi cît de frumos Cuvîntul lui Dumnezeu, care ne răspunde la toate întrebările vieţii noastre, motivîndu-ne astfel să ducem şi altora această veste bună. Dacă L-am primit pe Domnul Isus în inima noastră, dacă dorim să-L ascultăm, Dumnezeu nu este împotriva noastră, ci este călăuza noastră. El ne învaţă, şi toate lucrurile lucrează spre binele nostru. Studiind Cuvîntul lui Dumnezeu, învăţînd cum să punem întrebări Scripturii, care ne răspunde, vom învăţa cum să aplicăm Scriptura la nevoile noastre, de zi cu zi. Vom învăţa, de asemenea, nu numai să privim la nevoile noastre, ci vom deveni sensibile şi vom învăţa să cunoaştem şi nevoile femeilor din jurul nostru şi să trăim, nu prin vedere, ci prin crediţă.

Mia Olgice,  ” Femeile Bibliei”, un studiu biblic despre „Femeile fără Nume”

Publicat cu permisiunea autoarei.

Dezvoltă o imagine sănătoasă despre sine Mai 20, 2009

Posted by alaandrei in Gîndul zilei.
Tags: , , , , , , ,
add a comment

şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru,aşa încît Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă;” Efeseni 3:16-17

sine_textFără îndoială că o imagine de sine sănătoasă este unul din factorii cheie spre succes şi împlinire a omului. Motivul pentru care este atît de important felul în care te concepi este: tu vei vorbi, acţiona şi reacţiona, ca persoana, care crezi tu că eşti. Psihologii au dovedit că tu, cel mai des, acţionezi într-un mod, care este în armonie cu imaginea pe care  o ai, despre sine. Mintea ta va completa tabloul, pe care tu i-l sugerezi despre tine.