jump to navigation

Cînd începe copilul să deosebească binele de rău? mai 14, 2010

Posted by alaandrei in Instructiv-educativă.
Tags: , , , ,
add a comment

În urma efectuării unor teste savanţii au ajuns la concluzia că începînd cu vîrsta de şase luni bebeluşii care abia de pot sta bine pe şezute, deja pot face deosebirea între bine şi rău. Experimentele au ajuns să fie o adevărată provocare pentru savanţii care sunt de părere că copilul de naşte „tabula rasa” şi că moralitatea este conturată şi  formată de părinţi.

Într-unul din experimente cu păpuşi, sub forma unei piese de teatru, bebeluşii şi-au arătat preferinţele pentru păpuşa „bună” care a avut  rolul  pozitiv de  ajuta o altă păpuşă să urce un deal, şi  au respins pe cea care a „jucat ” rolul negativ de încurca personajul principal de a escalada urcuşul.

Alt test în care au participat copii de 2 ani  chiar a implicat şi remunerarea personajului pozitiv şi pedepsirea celui negativ,  lipsindu-l de dulciuri.

Profesorul Paul Bloom care s-a ocupat cu cercetarea moralităţii la copiii mai mulţi ani la rînd  a afirmat, „Tot mai multe dovezi ne arată că moralitatea este prezentă în viaţa noastră încă de la început.  Undeva simţul binelui şi răului parcă ar fi crescut în oase. Alegerea pe care au făcut-o copii nu a fost întîmplătoare deoarece mai toţi copiii au ales jucăria a cărei rol a fost pozitiv.”

Cu toate că studiile par să  arate că moralitatea este prezentă în viaţa bebeluşilor totuşi unii savanţi şi-au exprimat neîncrederea în rezultatele obţinute. Ei afirmă că bebeluşii au putut învăţa să deosebească binele de rău de la naştere.

Alţii afirmă că aceste teste ar putea comunica un mesaj greşit şi bebeluşii au ales jucăria „pozitivă” doar pentru că lor le-a plăcut că aceasta se mişca în sus şi nu pentru că ar fi ajutat „prietenul” său. (DailyMail)

Cred că important  este nu doar să îi învăţăm pe copiii noştri să deosebească binele de rău, cei care au copiii nu o dată s-au convins că micuţii ştiu foarte bine cînd „au călcat strîmb”, dar să-i ajutăm întotdeauna să procedeze corect, să-i ajutăm să aleagă binele şi pe cei ce îl fac.  În  zilele noastre sunt atîtea pericole şi atîţia care înceară să numească binele -rău iar răul- bine încît doar avînd un fundament stabil şi care nu se schimbă de la o zi la alta, putem să ne protejăm copiii. Această bază solidă este Cuvîntul lui  Dumnezeu – adevărul suprem – care rămîne actual şi serveşte drept un ghid ce are răspuns pentru toate situaţiile şi problemele vieţii şi care este unicul „barometru” a cărui date sunt întotdeauna corecte. „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi cînd va îmbătrîni nu se va abate de la ea.” Proverbe   22:6

Reclame

Dumnezeu Fiul s-a întrupat decembrie 8, 2009

Posted by alaandrei in Felicitări.
Tags: , , , , , , , , ,
add a comment

Tot binele care există are o cauză, după cum tot răul care există are o cauză.

Cauza tuturor binecuvîntărilor este  Domnul Isus Hristos.

Fiul lui Dumnezeu a devenit Fiul omului, ca fiii oamenilor să devină fiii lui Dumnezeu.

El s-a făcut părtaş firiii noastre pămînteşti ca noi să devenim părtaşi firii Dumnezeieşti.

El a îmbrăcat sărăcia noastră, ca noi să obţinem bogăţia Lui.

El s-a făcut rob ca noi să domnim în slavă.

El a fost despărţit de Dumnezeu din pricina păcatului ca noi să nu mai fim despărţiţi niciodată.

El care era Duh s-a născut din sînge şi din carne, ca noi care eram sînge şi carne să ne naştem din Duh.

El a venit dar oamenii n-au avut loc pentru El, El în schimb are loc pentru toţi oamenii, „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.”

Ela a venit în cel mai umil dintre locuri, ca să ne ducă pe noi în cel mai strălucit dintre locuri.

El a venit în lumea morţii ca să ne ducă pe noi în lumea vieţii.

Oamenii L-au condamnat la moarte, El dăruieşte viaţa.

Oamenii I-au luat viaţa, El le-a dăruit viaţă veşnică.

Oamenii L-au socotit vinovat şi L-au condamnat, El ne socoteşte fără vină şi ne-a graţiat.

El a dat oamenilor ce a avut mai bun.

Trecutul îl recomandă pe El, prezentul nu are nimic mai bun, decît El, viitorul nu este de dorit fără El.

Primeşte azi darul fără plată a lui Dumnezeu şi te vei putea bucura de cel mai frumos şi binecuvîntat Crăciun!

CRĂCIUN FERICIT LA TOŢI!

Femeia care a intervenit la momentul oportun noiembrie 28, 2009

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , ,
add a comment

” Spuneţi sănătate Priscilei şi lui Acuila, tovarăşii mei de lucru în Hristos Isus, ”  cari şi-au pus capul în joc, ca să-mi scape viaţa. Le mulţămesc nu numai eu, dar şi toate Bisericile ieşite dintre Neamuri.Rom 16:4

Femeile prin acţiunile lor, pot fi cunoscute ca femei care intervin la momentul oportun.  Ea este o binecuvîntare şi o femeie iscusită.

Femeia din Tecoa a intervenit ca să facă pace între David şi fiul său, Absalom. Astfel, Absalom vine să-l vadă pe David. În 2 Samuel 14 citim că Ioab s-a dus la împărat, şi i-a spus despre Absalom, care dorea ca să vadă faţa împăratului. „Şi împăratul a chemat pe Absalom, care a venit la el şi s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui. Împăratul a sărutat pe Absalom. ” (v.33)

„După aceea, Absalom şi-a pregătit care şi cai, şi cinci zeci de oameni cari alergau înaintea lui. ” (1 Samuel 15:1) aici vedem că între David şi Absalom există deja o ruptură, prin atitudinea lui Absalom, care a luat o hotărîre, fără să-l întrebe pe David. Absalom l-a omorît pe Amnon, fratele lui vitreg, pentru că acesta o necinstise pe Tamar, sora lui Absalom.

Apoi Absalom continuă să-l atragă pe poporul lui Israel de partea lui.  2 Samuel 15: 13-14 ” Cineva a venit şi a dat de ştire lui David, şi a zis: „Inima oamenilor lui Israel s’a întors spre Absalom.”  Şi David a zis tuturor slujitorilor lui cari erau cu el la Ierusalim: „Sculaţi-vă să fugim, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiţi-vă de plecare; altfel, nu va întîrzia să ne ajungă, şi va arunca nenorocirea peste noi, şi va trece cetatea prin ascuţişul săbiei.”

David se găseşte într-o poziţie foarte tristă, şi anume, să fugă de fiul său Absalom, care doreşte poziţia lui, doreşte să fie el împărat. Împăratul, împreună cu slujitorii lui care îi sunt credincioşi, pleacă şi fuge. Acesta este contextul în care se află împăratul David, care ne ajută mai bine să înţelegem importanţa intervenţiei femeii de lîngă fîntîna Roguel. De aici începe urmărirea lui David, şi în această urmărire, Absalom caută sfatul conducătorilor lui, ca să vadă, cum să lupte împotriva tatălui său. 2 Samuel 16:15-18 „Absalom şi tot poporul, bărbaţii lui Israel, intraseră în Ierusalim. Ahitofel era şi el cu Absalom.  Cînd a ajuns Huşai, Architul, prietenul lui David, la Absalom, i-a zis: „Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!”  Şi Absalom a zis lui Huşai: „Iată cît de mult ţii tu la prietenul tău! Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tău?” Huşai a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul şi tot poporul acesta şi toţi bărbaţii lui Israel, şi cu el vreau să rămîn.”

Deci, vedem că Huşai se duce la Absalom, dar o să înţelegem mai tîrziu că, de fapt, el comunică cu David, era prietenul lui David, dar vine la Absalom ca să urmărească  ce se întîmplă. Absalom se duce şi cere sfatul lui Ahitofel, şi acesta îi spune să aleagă douăsprezece mii de oameni, să se scoale, şi să-l urmăreaacă pe David noaptea, şi astfel să-l ia prin surprindere, să-l înspăimînte, şi tot poporul care este cu el va fugi, şi ei vor putea să-l lovească pe împărat: „ … moartea omului pe care-l urmăreşti va face ca toţi să se întoarcă, şi tot poporul va fi în pace.”  Cuvintele acestea au plăcut lui Absalom şi tuturor bătrînilor lui Israel. Dar Absalom a zis: „Chemaţi şi pe Huşai, Architul, şi să auzim şi ce va zice el.”(17:3-5)

Huşai îi răspunde lui Absalom astfel: „Îmi pare rău, dar sfatul nu este bun.” El îi oferă un alt sfat, şi spune, lăudîndu-l pe David: „Tu cunoşti vitejia tatălui tău şi a oamenilor lui; sînt înfuriaţi ca o ursoaică de pe cîmp, căreia i s’au răpit puii. Tatăl tău este un om de război, şi nu va petrece noaptea cu poporul.” 2Sa 17:9. Huşai continuă să spună de ce nu este bun celălalt sfat, şi cît de bun este sfatul lui: …căci tot Israelul ştie că tatăl tău este un viteaz, şi că are nişte viteji cu el.
2Sa 17:11  Sfatul meu este dar ca tot Israelul să se strîngă la tine, dela Dan pînă la Beer-Şeba, o mulţime ca nisipul de pe marginea mării. Şi tu însuţi să mergi la luptă.” 2Sa 17:10-11

Sfatul acesta îi place lui Absalom, şi nu ascultă sfatul lui Ahitofel, ci acceptă sfatul lui Huşai. Cuvîntul spune prin Absalom: „Sfatul lui Huşai, Architul, este mai bun decît sfatul lui Ahitofel.” Dar Domnul hotărîse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom.” (v.14)

Vedem că deasupra tuturor lucrurilor, deasupra oricărei conduceri se află Dumnezeu. El a promis că David va fi cel care va domni pe scaunul de domnie, că David va fi împărat, şi nu Absalom. Dumnezeu chiar prin încercarea aceasta, chiar prin frămîntările prin care trece David, nu-l părăseşte, ci Dumnezeu are în vedere planul Lui, şi El îşi ţine promisiunea. De aceea, El schimbă evenimentele, împrejurările, potrivit cu planul Său. Cît de minunat este că avem un Dumnezeu care împlineşte ceea ce a hotărît pentru noi, aşa cum ne spune în Romani 8: 28 „…. toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi după planul Său.” … şi anume, să fim transformaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Încercările, frămîntările  vieţii nu lucrează împotriva noastră, ci ele lucrează spre binele nostru suprem, să ne transforme, să dobîndim o inimă răbdătoare, plină de dragoste, care să fie  caracterul Domnului

Isus. Vedem că, prin toate frămîntările prin care trece David, Dumnezeu lucrează la inima lui, şi de aceea Dumnezeu spune despre David: „Am găsit un om după inima Mea.” Toată viaţa lui David a fost o frămîntare: mai înainte Absalom l-a omorît pe Amnon, acum Absalom îl umrăreşte  şi mai tîrziu vedem cum moare Absalom. În toate acestea, inima lui David se apropie tot mai mult de Dumnezeu şi doreşte  să împlinească  voia lui Dumnezeu. Deci, Dumnezeu hotărăşte ce să se întîmple. (va urma)

Mia Oglice, Femeile Bibliei, Un studiu biblic despre „Femeile fără Nume”

Reprodus cu permisiunea autoarei


Femeia iscusită caută binele altora octombrie 13, 2009

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , , ,
add a comment

„Dumnezeu nu ia viaţa, ci doreşte ca fugarul să nu rămînă izgonit dinaintea lui.” 2 Samuel 14:14

Vom discuta despre femeia iscusită, care caută binele altora. Să deschidem Biblia la 2 Samuel 14, şi să vedem ce învăţăm despre femeia din Tecoa, care sunt rezultatele  intervenţiei ei înaintea împăratului David şi să învăţăm despre iscusinţa ei de a vorbi cu împăratul. Apoi, o vom compara pe această femeie cu Abigail, şi vom vedea ce au ele în comun, ca astfel  să învăţăm şi noi să fim femei iscusite, care caută binele altora, femei de acţiune. Nu aţi dori să fiţi o astfel de femeie?

Dumnezeu este cel care ne dă înţelepciune, dacă noi o căutăm, dacă o cerem. Dar care este secretul? Ce ini mă trebuie să avem? O inimă care se îndreaptă spre Dumnezeu, care doreşte înţelepciunea care vine de la Dumnezeu.

În ce împrejurări se află David cînd apare această femeie din Tecoa, care îşi foloseşte iscusinţa ei ca să caute binele altora.  În 2 Samuel 13, se vorbeşte despre Tamar şi Amnon, fratele lui Absalom, fiul lui David. Amnon, în dorinţa lui necontrolată o doreşte pe Tamar, nu ca pe sora lui, ci ca pe soţie, ba mai mult, nu ca pe o soţie, ci el o doreşte ca pe amantă, o doreşte într-un fel pe care Dumnezeu îl condamnă. Nimic nu-l poate opri pe Amnon şi el o necinsteşte pe sora sa Tamar.

Tamar este soră bună cu Absalom. În urma necinstirii Tamarei, Absalom începe  să-l  urască  pe fratele său Amnon, şi pune la cale  un plan ca să-l  omoare: „Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luaţi seama cînd se va veseli inima lui Amnon de vin, şi cînd vă voi zice: „Loviţi pe Amnon!” atunci să-l omorîţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari, şi arătaţi-vă oameni de inimă!” Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s’au sculat, au încălecat fiecare pe catîrul lui, şi au fugit. Pe cînd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toţii fiii împăratului, şi că n’a mai rămas niciunul din ei.  Împăratul s’a sculat, şi-a rupt hainele, şi s’a culcat pe pămînt, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfîşiate.” (2 Samuel 13:28-31)

Deci, vedem cum acest conflict îi produce o durere extraordinară împăratului David. Vedem că Absalom se răzbună pentru faptul că Amnon a necinstit-o pe sora sa, Tamar, şi pune la cale omorîrea lui Amnon. Între timp, David află că, de fapt, numai Amnon a murit şi aceata era urmarea unei hotărîri  a lui Absalom din ziua în care Amnon a necinstit-o pe sora, Tamar.

Ionadab spune, „Să nu se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gîndul că toţi fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.” (v.33) La început  David a fost străpuns în inima lui, şi-a sfîşiat hainele, crezînd că toţi fiii lui au murit. Apoi, el află că numai Amnon a murit, şi totuşi, îl jeleşte, îl plînge mult de tot, iar Absalom fuge şi se ascunde de David. David l-a jelit în fiecare zi pe fiul său, dar după trei ani  de zile a încetat să-l mai urmărească pe Absalom, căci se mîngîiase de moartea lui Amnon.

În această situaţie, „Ioab, fiul Ţeruiei, a băgat de seamă că inima împăratului era aprinsă de dor după Absalom.”(14:1) De aceea, robul lui, Ioab a trimis să aducă din Tecoa o femeie iscusită.

Pînă aici, am văzut contextul istoric în care intervine acestă femeie. Înţelegem acum ce face această femeie, şi vom vedea cît de important este să cauţi binele altuia, să poţi fi o femeie iscusită, să ai înţelepciune, să ştii cum să vorbeşti şi ce efect are acest lucru.

„A trimes să aducă din Tecoa o femeie iscusită, şi i-a zis: „Fă-te că plîngi, şi îmbracă-te în haine de jale; nu te unge cu untdelemn, şi fii ca o femeie care de multă vreme plînge după un mort.(v.2) Deci Ioab vrea să-i prezinte lui David situaţia  în care se afla el, să-şi dea seama el însuşi de ceea ce făcea şi să judece dacă este bine ce face, şi anume, dacă este bună hotărîrea de a-l ţine pe Absalom departe de el.

„Să te duci astfel la împărat, şi să-i vorbeşti aşa şi aşa.” Şi Ioab i-a spus ce trebuia să zică. Femeia aceea din Tecoa s’a dus să vorbească împăratului. A căzut cu faţa la pămînt, s’a închinat, şi a zis: „Împărate, scapă-mă!” Împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Da, sînt văduvă, bărbatul mi-a murit!  Roaba ta avea doi fii; amîndoi s’au certat pe cîmp, şi n’a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celalt, şi l-a omorît.  Şi iată că toată familia s’a ridicat împotriva roabei tale, zicînd: „Scoate încoace pe ucigaşul fratelui său! Vrem să-l omorîm, pentru viaţa fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar şi pe moştenitor!” Ei ar stinge astfel şi tăciunele care-mi mai rămîne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume nici urmaş viu pe faţa pămîntului.”  Împăratul a zis femeii: „Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.”  Femeia din Tecoa a zis împăratului: „Asupra mea, împărate, domnul meu, şi asupra casei tatălui meu să cadă pedeapsa; împăratul şi scaunul lui de domnie să nu aibă nimic de suferit”.  Împăratul a zis: „Dacă va vorbi cineva împotriva ta, să-l aduci la mine, şi nu se va mai atinge de tine.”  Ea a zis: „Să-şi aducă aminte împăratul de Domnul, Dumnezeul tău, pentruca răzbunătorul sîngelui să nu mărească prăpădul, şi să nu mi se nimicească fiul!” Şi el a zis: „Viu este Domnul, că un păr din capul fiului tău nu va cădea la pămînt!”  Femeia a zis: „Dă voie roabei tale să spună o vorbă domnului meu, împăratul.” Şi el a zis: „Vorbeşte!”  Femeia a zis: „Pentruce gîndeşti tu astfel cu privire la poporul lui Dumnezeu, căci nu iese chiar din cuvintele împăratului că împăratul este ca şi vinovat cînd nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a gonit? Trebuie negreşit să murim, şi vom fi ca nişte ape vărsate pe pămînt, cari nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viaţa, ci doreşte ca fugarul să nu rămînă izgonit dinaintea Lui.”(v.4-14)

Vedem iscusinţa cu care ea îi prezintă lui David situaţia în care se afla el însuşi, şi Cuvîntul continuă: „Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri împăratului, domnului meu, am venit pentrucă poporul m’a înspăimîntat. Şi roaba ta a zis: „Vreau să vorbesc împăratului; poate că împăratul va face ce va zice roaba sa.  Da, împăratul va asculta pe roaba sa, ca să scape din mîna celor ce caută să ne nimicească, pe mine şi pe fiul meu, din moştenirea lui Dumnezeu.”  Roaba ta a zis: „Cuvîntul domnului meu împăratul să-mi dea odihnă. Căci domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu, gata să audă binele şi răul. Şi Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine.”

Împăratul a răspuns, şi a zis femeii: „Nu-mi ascunde ce te voi întreba.” Şi femeia a zis: „Să vorbească domnul meu împăratul!”  Împăratul a zis atunci: „Oare mîna lui Ioab nu este ea cu tine în toată treaba aceasta?” Şi femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, împărate, domnul meu, că nu este cu putinţă nici o abatere nici la dreapta nici la stînga dela tot ce a zis domnul meu împăratul. În adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit, şi a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte. Ca să dea o altă înfăţişare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atît de înţelept ca şi un înger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pămînt.”(v.15-20)

Deci observaţi  contextul: David se află întristat, are un dor nemaipomenit după Absalom. Absalom este departe de David; pe de altă parte  Amnon a murit, deci David l-a pierdut pe fiul său Amnon şi într-un fel îl pierde şi pe Absalom, ţinîndu-l departe.  Prin cuvintele ei, această femeie iscusită, care ştie să repete, şi să vorbească frumos, cu iscusinţă, tot ce o învăţă  robul lui David, Ioab, reuşeşte să-l facă pe David să ia o decizie înţeleaptă.    Însă
Ioab putea să nu aibă succes, dacă această femeie n-ar fi ştiut să vorbească, cum să prezinte situaţia, şi nu era gata să asculte de Ioab, să primească această însărcinare. Ba mai mult ea nu ştia ce răspuns va da împăratul, care va fi sfîrşitul acestei prezentări.

Ca rezultat al intervenţiei aceistei femei iscusite, îi spune lui Ioab: „Bien, fac lucrul acesta, du-te şi adu-l înapoi pe Absalom.” Ca urmare Absalom se întoarce la Ierusalim, dar nu poate  să-i vadă faţa lui David. Din nou Ioab trebuie să intervină. Vedem că prim iscusinţa acestei femei, ea vrea să-i arate lui David starea în care se află şi să caute binele altora, binele poporului, pentru că starea împăratului afecta întregul popor. Sigur  că poporul era împărţit, şi David trebuia să ia o hotărîre. Vedem importanţa  acestei femei iscusite, o femeie care a ştiut să vorbească cu înţelepciune.

Comparînd această situaţie cu Iacov 3:17, descoperim rezultatul cuvintelor unei femei înţelepte: „Înţelepciune care vine de sus este întîi, curată, apoi paşnică, blîndă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.” Rezultatul unei astfel de înţelepciuni este pacea şi liniştea. Deci, ce doreşte să realizeze prin intervenţia ei această femeie iscusită, care se lasă călăuzită de cuvintele lui Ioab? Ea vrea să aducă pace între David şi Absalom.

Ce fel de femeie eşti tu? Ce faci tu în familia ta? Foloseşti tu iscusinţa ca să aduci pace? Cauţi binele altora? Doresc ca eu şi tu să fim femei iscusite care caută binele altora.

Mia Oglice, Femeile Bibliei, „Un studiu Biblic despre „Femeile fără nume”

Folosit cu permisunea autoarei.