jump to navigation

Miturile adolescenţilor cu privire la sex/sexualitate: Martie 9, 2012

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , , ,
add a comment

•Este inacceptabil pentru un bărbat să fie virgin.

•Doar făcând dragoste ne vom dovedi unul altuia cât de mult ne iubim.

•Bărbaţii trebuie să-şi manifeste masculinitatea: fizică şi sexuală.

•Impulsurile sexuale sunt mai puternice la bărbaţi.

•Bărbaţii trebuie să aibă relaţii sexuale cu cât mai multe fete pentru a dobândi experienţă.

•Fetelor le face plăcere la fel de mult ca şi băieţilor să facă SEX, dar ele trebuie să spună NU pentru a-şi menţine reputaţia.

•Când fetele spun NU este de fapt POATE sau DA.

•Bărbaţii nu vorbesc despre SEX, ei îl practică.

•Dacă nu fac dragoste cu el am să îl pierd.

•Fetelor le face plăcere să fie convinse mai mult timp (chiar şi lacrimile fac parte din ritualulfiresc).

•Băieţii trebuie să fie iniţiatorii actului sexual.

•Fetelor le plac băieţii care deţin controlul.

•După ce un băiat se excită, el nu se mai poate controla.

•O fată nu poate rămâne gravidă după primul act sexual.

•Poate am noroc şi nu rămân gravidă.

•Dacă o fată foloseşte metode contraceptive probabil nu este prea “cuminte”.

•Iubirea între doi tineri înseamnă întotdeauna şi relaţii sexuale.

•Contactul fizic trebuie întotdeauna să ducă la sex.

•Bărbaţii trebuie să fie performanţă în domeniul sexual.

•O femeie modernă trebuie să aibă relaţii sexuale premaritale.

•Bărbatul trebuie să aibă controlul în relaţiile sexuale.

•Femeia trebuie să răspundă întotdeauna iniţiativelor sexuale ale bărbatului.

•Bărbaţii doresc întotdeauna să facă sex.

•Este prea jenant să vorbesc cu prietena/prietenul meu despre prezervative.

•Prezervativele diminuează spontaneitatea şi plăcerea actului sexual.

•Cei mai mulţi adolescenţi şi-au început viaţa sexuală

•Viaţa sexuală este o cale de a deveni adult

Dacă acestea sunt mituri, cum să aflu adevărul? Pentru a afla care este adevărul cu privire la sex şi sexualitate trebuie să ne adresăm la sursa primară, la Cel care a creat şi a proiectat trupul bărbatului şi femeii – adică Dumnezeu.  Ce spune Biblia despre sexualitate? este un studiu care te ajută să te debarasezi de toate miturile şi să te bucuri din plin de felul cum te-a creat Dumnezeu,  la timpul potrivit şi în cadrul potrivit. O altă sursă demnă de toată încrederea care vorbeşte despre acest subiect din perspectiva Bibliei este site-ul moldovacrestina.net. Acolo poti găsi răspuns la foarte multe întrebări care te frămîntă.

Anunțuri

De ce a plouat de Sărbătoarea Familiei … Mai 17, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , ,
2 comments

Sărbătoarea Familiei a fost una pe care am aşteptat-o şi pentru care ne-am rugat. Poate tocmai de aceea am fost aşa de nedumeriţi: „Cum de a început să plouă?” Cu siguranţă că Dumnezeu putea să ne dea o zi frumoasă şi însorită fără „lacrimi din cer” şi „dangate de tunet”. Mi-aduc aminte de sărbătoarea familiei de anul trecut, la ne-am bucurat de programul frumos şi de întîlnirea cu mulţi prieteni ai familiei noastre, pe care nu-i mai văzusem de mult timp. Anul acesta însă am avut parte nu doar de programul frumos şi de revederea celor dragi, ci şi de un moment aprate. În timp ce stam în maşină şi ateptam să treacă şuvoiul puternic de ploaie, priveliştea tristă m-a dus cu gîndul la acei copii care de Sărbătoarea Familiei nu au putut să se bucure alăruri de părinţii lor, care în loc de cadouri şi îngheţată cumpărată fie de fratele sau sora mai mare, bunica sau mătuşa, ar fi preferat să fie ţinuţi de mînă de tata pe de o parte şi de mama de cealaltă.

Am înţeles atunci că această ploaie nu a fost doar o încercare pentru cei care au ieşit să se pronunţe în spriginul familiei în Piaţa Marii Adunări Naţinale, dar, cred eu, a fost un act de solidaritate din partea lui Dumnezeu cu acei copii ale căror zîmbete sunt „scăldate” de lacrimi… lacrimi de dor, de durere, de disperare, de tristeţe, de aşteptare, de deznădejde. Nimeni nu poate şti ce este în inima unui copil, cu atît mai greu pătrunzi în inima care simţindu-se rănită şi abandonată se închide faţă de lumea din jur. Numai Dumnezeu este Cel ce poate privi înlăuntrul inimilor noastre şi numai El e Cel care o poate mîngîia. El spune în Cuvîtul Său că este cu cel cu inima zdrobită, cu cel smerit, şi sunt convinsă că El vede şi aceste inimi îndurerate care aşteaptă mîngîierea şi alinarea mamei şi a tatălui.

Şi inima mea se umple de durere mai ales la gîndul că azi mai multe familii ajung să aleagă divorţul ca soluţie la problemele în care s-au  trezit, în loc să încerce, de dragul copiilor, dar şi spre binele lor, să facă tot posibilul şi imposibilul pentru ca să-şi salveze ceea ce au mai scump – FAMILIA. Încă mai grea este situaţia acelor copii ale căror mame sau taţi nici nu mai doresc să ştie sau să aibă grijă de cei pe care i-au adus pe lume. Cred că această traumă cu care se alege copilul, nu trece fără ca să lase urme adînci în personalitatea în devenire, care nu vor putea fi şterse vreodată, şi care vor împiedica dezvoltarea armonioasă a acesteia.

Dar şi pentru aceşti copiii este o SPERANŢĂ. Dumnezeu spune: „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n’aibă milă de rodul pîntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuş Eu nu te voi uita cu niciun chip: Iată că te-am săpat pe mînile Mele.” Isaia 49:15 Da este greu să crezi că o femeie care a adus pe lume un copil şi pe care l-a alăptat la sînul ei, poate să-l uite. Şi totuşi astăzi aceasta este o realitate tristă în familia contemporană. Dar Dumnezeu spune că El nu poate uita pe copilul său, poporul lui Israel, dar cred eu, nici pe acei pe care El îi ţese în pîntecele mamei şi participă la minunea conceperii fiecărei vieţi, în parte! El iubeşte şi preţuieşte pe fiecare din aceste capodopere ale Sale!

Nu vreau prin aceste gînduri să rănesc pe cineva sau să condamn, nu am această intenţie sau drept . Doresc însă, încă o dată, să conştientizăm cît de valoros este fiecare copil în ochii lui Dumnezeu şi aşa trebuie să fie în ochii noştri. Să ne rugăm dar şi să cercetăm pe orfanii, cu părinţii în viaţă, şi să nu fim indiferenţi faţă de situaţia din ţara noastră. Să ajutăm şi să ne pronunţăm cu privire la pericolele şi daunele ireversibile pe care le produc divorţul şi avortul! Să sădim în inimile copiilor noştri adevărata valoare a familiei şi a vieţii în sine – unicul cadru în care această viaţă poate să se dezvolte în toată plinătatea şi să aducă cel mai mare randament, atît pentru Cel care a creat-o, cît şi pentru societatea din care face parte. Nu este o altă opţiune! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

„Nu este bine ca să fie singur,”

Aşa Atotputernicul se pronunţă

Şi din acelaşi os şi carne El omului femeie îi creă.

Nu poate omul altfel să trăiască

Decît dacă altături îi va sta

Aceea care-ajutor să-i fie şi care fii şi fiice îi va da.

El va lăsa pe tatăl şi pe mama

Şi de nevasta sa se va lipi

Vor fi un singur trup şi o suflare şi UNA doi vor deveni.

Mai bine doi căci dacă cade unul

Cel de alături îl va ridica

Şi funia împletită-n trei, nu se va rupe,  ci va rezista.

O cîtă-nţelepciune şi iubire

Avu măreţul Creator

De a crea bărbatul şi femeia legîndu-i cu un singur dor.

Să preţuim ce Dumnezeul veşnic

A făurit spre binele suprem

Să protejăm FAMILIA căci asta e cel mai scump ce de la El avem!

Căruciorul fugar şi … îngerul Mai 18, 2009

Posted by alaandrei in Îngeri şi miracole.
Tags: , , , , , , , ,
add a comment

Kerry şi soţul ei Chris au cumărat un cărucior foarte încăpător, pentru primul lor copil. Kerry făcea cumpărături cu o prietenă şi pentru că în cărucior era destul loc liber, ea a pus cunewborn-baby-girl-three-3-days-old-first-time-in-pram-1-PARmărăturile în capătul neocupat al acestuia. Aceasta a adăugat destul la greutate lui.  Ea a împins căruciorul că să se uite în fereastră unei magatin optic. Acolo era un ecran de testare, care invita la o examinare mai minuţioasă, pentru identificarea problemelor de vedere. Kerry s-a aplecat înainte ca să facă aceasta şi pentru o clipă a slăbit mînerul căruciorului. Căruciorul încărcat fugea repede de la ea, şi adăuga viteză, îndreptîndu-se spre bordura înaltă de trotuar a unui dublu-carosabil, plin de trafic. Cuprinsă de  panică, o luă după cărucior, cu gînd să-l oprească, dar acesta se îndepărta tot mai mult.

Îngrozită, privea cum căruciorului îi mar rămîneau cîţiva centimentri pînă la bordură, gata să-i răstoarne bebeluşul sub roţile maşinilor grăbite. Şi nu era nimeni în apropiere ca să o poată ajuta. În timp ce ea fugea înainte, observă că cineva apăru lîngă cărucior. Era un bărbat de vreo 40 de ani, ce purta  un palton maro, lung. El se oprise în faţa căruciorului. Uşurarea ei era atît de  mare încît un „Salvă Domnului!” îi izbucni de pe buze. Ea privi bărbatul, care spuse, „Da, într-adevăr!” El spuse aceasta cu un ton al vocii care era atît de calm, încît o făcu să creadă că el îl cunoaste pe Domnul, dacă a spus-o astfel.

Ea se întoarse spre prietena sa, care o urmase pe drum în jos, iar apoi se întoarse să-i mulţumească salvatorului binevenit, să-şi exprime uşurarea ei profundă şi gratitudinea, să-i spună, „Aţi fost extraordinar!” … dar nu mai era nimeni acolo.

„Mergeam, redobîndindu-mi calmul,” explica Kerry, „cînd deodată m-a străfulgerat gîndul – era ceva straniu cu privirea la salvarea miraculoasă! Un om obişnuit s-ar fi oprit să vorbească despre incident, şi posibil, să mai sugereze că căruciorul ar fi bine să aibă nişte frîne. Apoi faptul cum a dispărut acel om aşa de brusc, fără un loc evident care să-l ascundă.  Şi apoi mai era şi tonul vocii lui atît de liniştitor, „Da, într-adevăr!” ca răspuns la exclamarea mea, „Slavă Domnului!”

Kerry a simţit sîngele năvălind spre gît şi obrajii îmbujorîndu-se, atunci cînd conştientiză că avuse o întîlnire divină. Ea era încîntată şi mulţumi din toată inima lui Dumnezeu.

Iar pe fetiţa lor au numit-o Ruhama care înseamnă „Cea de care  se va îndura Domnul” Osea 2:1.