jump to navigation

Niciodată nu învinui Iunie 26, 2011

Posted by alaandrei in Poezie.
Tags: , , , , , ,
add a comment

Pe nimeni nu-nvinui niciodat, şi nu te lasa spulberat,

Cînd greul, necazul, durerea te-apasă şi nu-i vezi menirea.

Pe nimeni nu-nvinui niciodat, dacă-n inimă focul a-ncetat,

Dacă florile s-au ofelit sau de frig frunza a-ngălbenit.

Pe nimeni nu-nvinui niciodat dacă cerul s-a întunecat,

Dacă soarele te arde rău sau de frig ‘ngheaţă sufletul tău.

Pe nimeni nu-nvinui niciodat dacă totu-i străin şi ciudat

Dacă nu ai pe a ta cale aşternute de flori moi petale

Dacă toţi te-au lăsat cînd ţi-e rău şi nu ai un prieten al tău

Dacă cel mai drag om te-a trădat nici pe el nu-l blama niciodat

Dacă lacrimi îţi curg pe obraz fericit eşti sau eşti în necaz

Pe nimeni nu-vinui niciodat nu uita ce ţi-am tot repetat

De-au slăbit ale tale puteri nu mai poţi duce-atîtea poveri

Pe nimeni nu-vinui niciodat de sub sarcină te-ai aplecat

Dacă vrei să trăieşti fericit şi-un exemplu să fii strălucit

Ţine-n mintea ta căt vei trăi niciodată nu învinui

Pe acel ce alături îţi stă, dacă vrei vina pe tine-o dă

Pentru că  Domnul a oferit harul vieţii la toţi gratuit

Isus pentru toţi a murit, vina oricui El a ispăşit.

Pe nimeni nu-nvinui niciodat, ci priveşte cît El a răbdat,

Findcă atît de mult El ne-a iubit încăt vina la toţi a plătit!

Căci mai mult face-o zi în curtea Casei Tale decît o mie-n altă parte Iunie 22, 2011

Posted by alaandrei in Poezie.
Tags: , , , , , , , , , ,
add a comment

Cât de plăcute sunt locaşurile Tale,  O Sfinte,  Doamne al oştirilor!

Dup-ale Tale curţi suspină al meu suflet şi după ele eu tînjesc de dor!

Inima mea şi carnea strigă către Acel ce este veşnic viu!

Şi pasărea găseşte casă acolo şi rîndunica–şi pune în cuib puiul!

Ah, Doamne al oştirilor  şi Împărate, ah cît de scumpe-mi sunt altarele

Şi cît de fericiţi îi faci pe cei ce locuiesc în Casa Ta,

Căci ei tot pot să te mai laude şi aceasta-i şi dorinţa mea!

Ferice sunt acei ce-şi pun a lor tărie-n Tine, şi-n cine locuişte încrederea,

Căci dacă trec prin valea plîngerii, în loc plin de izvoare se preface ea.

Şi binecuvîntări acoperă această vale pe care le aduce timpurie ploaia.

Ei merg dintr-o putere în putere şi se înfăţişează înaintea-Ţi în Sion.

Ascultă rugăciunea mea, O Doamne! Şi ia aminte, Dumnezeul lui Iacov!

Tu, care eşti al nostru scut, vezi, Doamne, şi faţa unsului Tău o priveşte!

Căci mai mult face o zi în curtea Casei Tale decât o mie în altă parte, chiar regeşte;

eu vreau să stau în pragul Casei Tale, decât  în corturile răutății

Tu nu lipseşti de niciun bine pe cei ce duc o viaţă  a dreptăţii.

Căci Domnul este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi dă slavă,

Ferice  este  omul care se încrede în Tine şi care numai Ţie îţi dă laudă!

 

Domnul este Păstorul meu! Iunie 22, 2011

Posted by alaandrei in Poezie.
Tags: , , , , , ,
add a comment

Domnul este Păstorul meu

Şi de nimic eu nu voi duce lipsă

În verzi păşuni mă paşte El

Şi lîngă ape limpezi-mi dă odihnă

El îmi înviorează al meu suflet,

Şi mă povăţuieşte drept, în al Său Nume,

Prin valea morţii `n al meu umblet

Încrezător şi sigur eu pot spune

Că nu mă tem de nici un rău

Căci Tu O, Doamne, eşti cu mine

Mă mîngîi cu toiagul şi nuiaua

Şi-n faţa celor răi îmi întinzi masa,

Cu untdelemn mă ungi şi-i plin paharul,

Iar fericirea şi-ndurarea-Ţi `mi umplu casa,

Ele întotdeauna mă vor însoţi,

Şi -n Casa Ta pîn` la sfîrşit voi locui!

În Algeria vor să închidă bisericile creştine Iunie 17, 2011

Posted by alaandrei in Ştiri.
Tags: , , , , ,
add a comment

 Creştinii din Algeria experimentează un nou val de persecuţii. Guvernatorul provinciei Bejaia, din Algeria a emis un decret prin care “toate cladirile destinate închinării religioase – în afara celor musulmane – vor fi închise definitiv”. Au trecut cîţiva ani de cînd ei au închis 12 biserici, acum creştinii sunt îngrijoaraţi de cele 7 biserici rămase şi încă cîteva case, în care creştinii se adună la închinare, care se spune că trebuie închise. Aproximativ 97% din Algeria e islamică cu o minoritate mică de creştini. Recent, un soţ şi tată tînăr a fost condamnat la 5 ani de închisoare pentru că a încălcat legea cu privire la blasfemie. I-a dat vecinului său un CD despre creştinism. (Voice of the Martyrs, Open Doors. June 2011)

Rugaţi-vă pentru creştinii care sunt persecutaţi ca ei să rămînă statornici în credinţă şi pentru ca legile care cer încearcă să închidă bisericile să nu treacă, dar să li se redea libertatea si dreptul de a se închina în clădirile care le-au slujit în calitate de biserici pînă a fi închise.

Manifestarea Duhului Sfînt în cei credincioşi Iunie 12, 2011

Posted by alaandrei in Felicitări.
Tags: , , , , , , ,
2 comments

Astăzi sărbătorim un eveniment important pentru toţi creştinii şi anume – coborîrea Duhului Sfînt, care a avut loc la Ziua Cincizecimii.  Cu ocazia acestei sărbători le dorim  tuturor vizitatorilor blogului o viaţă călăuzită de puterea Duhului Sfînt, prin care să fie slăvit şi glorificat Numele lui Dumnezeu!

Te-ai întebat vreodată care a fost cauza transformării radicale care avut loc în viaţa ucenicilor, care s-au ascuns în odaia de sus şi nu îndrăzneau să se arate.  Ce l-a făcut pe Petru, care a cedat în faţa unei slujnice şi l-a trădat pe Mîntuitorul, să vorbească cu îndrăzneală în faţa mulţimii chiar dacă i s-a interzis categoric să mai facă aceasta. Ce s-a întîmplat de a putut dormi liniştit în închisoare  chiar dacă ziua următoare trebuia să fie judecat? Ce s-a întîmplat cu toţi aceşti oameni simpli fără stofă de teolog şi fără carte de au ajuns să adune mulţimi de mii de oameni şi să le vorbească cu îndrăzneală despre nădejdea pe care o au şi despre împlinirea Scripturii!

Nu este un alt secret decît cel prin care s-a împlinit făgăduinţa scrisă în Faptele Apostolilor 1:8, „Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului.”

Duhul Sfînt care s-a pogorît la Cincizecime peste ei a fost şi este sursa puterii şi îndrăznelii cu care apostolii au putut să-şi biruie propriile temeri şi frica. Ai îndrăzneala să vesteşti Cuvîntul, ai curajul să mărturiseşti lucrările şi minunile pe care Dumnezeul la face în viaţa ta?

Atunci cînd au fost prinşi şi li s-a interzis să mai vestească Cuvîntul apostolii au înălţat o  rugăciune lui  Dumnezeu cerînd: „Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvîntul Tău cu toată îndrăzneala,   şi întinde-Ţi mîna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui Sfînt, Isus.” Fapte Apostolilor 4:28-30
Care a fost răspunsul lui Dumnezeu la această rugăciune?  „După ce s’au rugat ei, s’a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s’au umplut de Duhul Sfînt, şi vesteau Cuvîntul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. „ Fapte 4:31

Dumnezeu să ne ajute să ne lăsăm conduşi întotdeauna de Duhul Sfînt pe care El ni l-a dat ca să avem îndrăzneala pe care au avut-o şi apostolii de a duce Evanghelia pînă la marginile lumii.

Samariteanca s-a închinat „în duh şi adevăr” Mai 20, 2011

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume, Social.
Tags: , , , , , , , ,
add a comment

„Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi adevăr.” Ioan 4:24

Astăzi vom învăţa despre femeia samariteancă. În Proverbe 1:33 ni se spune: „Dar cel ce mă ascultă, va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.”  Femeia samariteancă a găsit această linişte, pentru că s-a întîlnit cu Cel ce dă liniştea, apa vie, viaţa, care poate s-o ajute, să fie liniştită, fără să se teamă de vreun rău. Această femeie samariteancă spune că ea este curioasă, dornică să înţeleagă ce este apa vie.

Ioan 4 vorbeşte despre această întîmplare, întîlnirea Domnului Isus cu femeia samariteancă. Dar ca să înţelegem mai bine această istorisire, şi despre această femeie, trebuie să înţelegem care este contextul Evangheliei după Ioan, cu ce scop scrie Ioan această Evanghelie. În Ioan 20 ne spune că: „Lucrurile acestea au fost scrise, „pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezînd, să aveţi viaţă în Numele Lui.” Deci, toate semnele, minunile, şi evenimentele care sunt scrise în această carte au ca scop să-L prezinte pe Domnul Isus ca Fiul lui Dumnezeu, iar noi crezînd acest lucru, să avem viaţă veşnică. Această viaţă veşnică, această viaţă în Numele Lui, primeşte această femeie samariteancă.  Deci aceasta istorisire este scrisă pentru noi, ca toţi cei care citesc această carte, Biblia şi Evanghelia după Ioan, să înţeleagă că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

În Ioan 4 citim: „Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decît Ioan. Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui. Atunci a părăsit Iudea, şi S-a întors în Galilea. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. „

De ce? Se pune întrebarea cine erau samaritenii. Este greu de definit precis rasa samaritenilor. Se crede că după ce asirienii au cucerit Împărăţia de Nord, sau Israelul, ei au strămutat oamenii din Imperiul Asirian în Samaria. Unii evrei din Samaria s-au căsătorit cu cei mutaţi în ţara lor. Cînd evreii s-au întors din cptivitate, samaritenii au dorit să ajute şi ei la zidirea Templului, dar au fost respinşi, deoarece ei adoptaseră practicile păgîne ale oamenilor cu care se amestecaseră. Duşmănia dintre evrei şi samariteni a continuat pînă în vremea lui Isus. Acest lucru îl vedem în 2 Împăraţi şi în lecţia de astăzi. Aţi avut de citit din 2 Împăraţi 17:20-29 şi, înainte de a învăţa despre femeia samariteancă, este bine să înţelegem de ce a spus ea: „Cum tu, iudeu, ceri apă de la mine?” Să vedem în ce societate trăia această femeie samariteancă, cine erau samaritenii şi de ce samariteanca pune întrebarea: Tu, iudeu, îmi ceri mie apă?”

Deci era duşmănite între iudei şi samariteni. De ce? În 2 Împăraţi 17:20-23 ni se spune: „Domnul a lepădat tot neamul lui Israel; i-a smerit, i-a dat în mâinile jefuitorilor şi a sfârşit prin a-i izgoni dinaintea feţei Lui. Căci Israel se dezlipise de casa lui David (Deci vedem dintr-o dată conflict între casa lui Israel şi a lui Iuda) şi făcuseră împărat pe Ieroboam, fiul lui Nebat, care-i abătuse de la Domnul şi făcuse pe Israel să săvârşească un mare păcat. Copiii lui Israel se dăduseră la toate păcatele pe care le făcuse Ieroboam; nu s-au abătut de la ele, până ce Domnul a izgonit pe Israel dinaintea Lui, cum vestise prin toţi slujitorii Săi proroci. Şi Israel a fost dus în robie, departe de ţara lui, în Asiria, unde a rămas până în ziua de azi. Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim şi i-a aşezat în cetăţile Samariei în locul copiilor lui Israel. Au pus stăpânire pe Samaria şi au locuit în cetăţile ei. Când au început să locuiască aici, nu se temeau de Domnul, şi Domnul a trimis împotriva lor nişte lei care-i omorau. Atunci au spus împăratului Asiriei: „Neamurile pe care le-ai strămutat şi le-ai aşezat în cetăţile Samariei nu cunosc felul în care să slujească Dumnezeului ţării, şi El a trimis împotriva lor nişte lei care le omoară, pentru că nu cunosc felul în care trebuie să slujească Dumnezeului ţării.” Împăratul Asiriei a dat următoarea poruncă: „Trimiteţi pe unul din preoţii pe care i-aţi luat de acolo în robie; să plece să se aşeze acolo şi să le înveţe felul în care să slujească Dumnezeului ţării.”(v.25-27) Deci poporul Israel s-a abătut de la Dumnezeu, a urmat păcatele lui Ieroboam, în aşa fel încît nu mai ştiau cum să slujească  lui Dumnezeu. Acum le se trimite un preot, ca să-i înveţe cum să slujească.

Unul din preoţii care fuseseră luaţi robi din Samaria a venit de s-a aşezat la Betel şi le-a învăţat cum să se teamă de Domnul. Dar neamurile şi-au făcut fiecare dumnezeii săi în cetăţile pe care le locuiau şi i-au aşezat în templele idoleşti din înălţimile zidite de samariteni. (v. 28-29) Deci samaritenii se închinau idolilor, altor dumnezei. Ei şi-au făcut dumnezei după exemplul pe care l-au avut de la coloniştii strămutaţi aici de către asirieni. Vedem că samaritenii au avut o influenţă neagativă asupra poporului Israel şi, de aceea, exista acest conflict între iudei şi samariteni.

Să reluăm relatarea prezentată în capitolul 4 din Evanghelia după Ioan: „Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”„Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie?” (v.9-11) Deci, femeia este mirată de răspunsul pe care Domnul Isus i-l dă, şi nu vede omeneşte, de unde ar putea avea această apă vie.


„Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”
(Vedem că ştie istoria, ştie despre Iacov, deci cunoaşte religia.) Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.” 

De ce scrie Ioan această Evanghelie? Pentru ca să-L arate pe Isus, şi crezînd că El este Fiul lui Dumnezeu, să avem viaţă veşnică. Ce-i oferă Domnul Isus femeii samaritence? Apă, pe care dacă o va bea, va ţîşni în ea viaţa veşnică. „Doamne,” i-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, şi să nu mai vin pînă aici să scot.” (v.15) Domnul Isus îi vorbeşte despre viaţa veşnică, iar ea se gîndeşte la viaţa de aici.

De cîte ori ţi se întîmplă să vorbeşti cu oameni, să le spui despre Isus, că El este apa vie, că, dacă vin la El, dacă cred că El, vor avea viaţa veşnică, iar întrebările lor sunt ca ale femeii samaritence, dar cum să fac eu că vreau să nu-mi fie sete, cum să fac să nu mai vin pînă aici, să nu mai scot apă? S-a putea să mă ajuţi în treburile de acum?

Vedem că ea încă nu a priceput ce i-a spus Domnul, dar Dumnezeu, în persoana Domnului Isus, îi spune: „Du-te de cheamă pe bărbatul tău, şi vino aici.” Femeia i-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” (v.16-18)

Din răspunsul pe care îl dă Domnul Isus acestei femei, aflăm ce fel de femeie era samariteanca. Este o femeie care a avut unul, doi, trei, … Cîţi? Cinci bărbaţi, şi de fapt, acela pe care-l ai nu-ţi este bărbat. Eşti cu el dar nu-ţi este bărbat. „Doamne, i-a zis femeia, „văd că eşti un proroc.” Ea ştiind că este pentru prima oară cînd se întîlneşte cu El, se miră de unde o cunoaşte, de unde ştie totul despre ea.

„Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Iersalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.” (v.20) Vă aduceţi aminte de conflictul despre care am citit, relatat în 2 Împăraţi: „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul cînd nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mîntuirea vine de la iudei.” (v.21-22) Ce a înţeles femeia? Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mîntuirea vine de la iudei, îi spune Domnul Isus femeii. Deci, ea încă nu înţelege ce înseamnă a te închina, pentru că ea spune despre părinţii care s-au închinat pe muntele acesta, dar oare ce înseamnă această închinare.  Ce am văzut? Că samaritenii aveau idoli la care se închinau, dar Domnul Isus vorbeşte despre El, spunînd că numai Lui trebuie să ne închinăm. „Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, cînde închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.” (v.23) Închinarea este în duh, Tatălui. De ce a venit Domnul Isus pe pămînt? Ca să facă voia Tatălui. Care este voia Tatălui? Ca închinătorii Lui să I se închine în duh şi în adevăr. Cui? Tatălui, lui Dumnezeu.

„Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adervăr.” „Ştiu,” i-a zis femeia, „că are să vină Mesia.” (Ce ştia femeia? Ştia despre venirea lui Mesia, despre venirea Domnului Isus Hristos.) „Cînd va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” (v.24-25) Domnul Isus S-a întîlnit cu ea, şi a început să-i spună despre o închinare adevărată, o închinare în duh şi în adevăr, nu înaintea idolilor, făcuţi de mîini omeneşti, ci înaintea Tatălui. „Ştiu”, a zis femeia. Ce ştia? Că va veni Mesia. Ce mai ştia? Că părinţii lor s-au închinat pe munte.

Deci, o femeie care cunoaşte religie, dar care nu cunoaşte persoana Domnului Isus, nu-L cunoaşte pe Dumnezeu, pentru că ea are cunoştinţă, dar n-are o întîlnire personală. Aici ea se întîlneşte cu Domnul Isus şi încă nu-L cunoaşte.  Dar să vedem ce se întîmplă atunci cînd El spune:„Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” (v.26) Mesia, care are să vină, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ne va spune toate lucrurile, este aici: „Eu sunt Cel despre care tu ai auzit, şi ştii că trebuie să vină!”

„Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul nu i-a zis: „Ce cauţi?” sau: „Despre ce vorbeşti cu ea.” (v.27) Atunci, după ce Isus i-a spus că El este Acela, Mesia care avea să vină şi să le spună toate lucrurile, atunci, femeia a înţeles cu cine stătea de vorbă, a înţeles că ea s-a întîlnit personal cu Mesia, căruia trebuie să I te închini în duh şi în adevăr, pentru că El este Fiul lui Dumnezeu, şi crezînd în El ai viaţă veşnică.  Ea Îl auzise şi vorbise cu Însuşi Mîntuitorul.

„Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:„Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?”(v.28-29) Da, El era Hristosul, Mesia pe care ei Îl aşteptau. „Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.” (v.30) Aceşti oameni dispreţuiţi de iudei, pentru că se închinau idolilor, atunci cînd femeia le-a spus că a găsit un om, şi credea că acest om este Hristos, au lăsat toate, aşa cum şi ea a lăsat găleata, şi preocupările lor omeneşti şi au mers să se întîlnească cu Domnul Isus Hristos.

„Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.” Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”(v. 32-33) Din nou ucenicii se gîndesc la lucrurile de pe pămînt. „Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.”(v.34) Care este voia lui Dumnezeu în contextul discuţiei dintre Domnul Isus şi femeia samariteancă? Voia lui Dumnezeu este ca El să fie cunoscut de cei care nu-L cunosc şi ca Isus să-i îndrume pe oameni spre Dumnezeu, care este Tatăl, şi care este Duh şi oricine I se închină, trebuie să I se închine în duh şi adevăr.

„Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriş. Cine seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.” (v.35-36) Ce a făcut Domnul Isus? El a cules roadele, şi Domnul Isus vorbeşte cu această femeie, ea se duce în cetate, strînge toată cetatea, şi roadele sunt gata: „Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”(v. 30, 41-42)

Nu vrei şi tu să ai pace şi linişte, să-L primeşti pe Domnul Isus, ca într-adevăr să poţi lăsa toate pentru că ai găsit pacea, liniştea, bucuria, ca şi femeia samariteancă. Da, era păcătoasă, a avut cinci bărbaţi, şi cel cu care trăia nu era bărbatul ei, dar atunci cînd L-a auzit pe Mesia, cînd s-a întîlnit personal cu El, nu cu o religie, întîlnirea cu Ela făcut-o să lase tot, să uite de lucrurile acestea, pentru că L-a primit pe Domnul Isus, pentru că a crezut că El este Mesia cel aşteptat. Astfel ea s-a închinat în duh şi în adevăr, şi ea a primit viaţă veşnică, viaţă de care toţi avem nevoie, viaţă care ne dă pace, bucurie şi linişte.

Mia Oglice,  Femeile Bibliei, Un studiu Biblic despre „Femeile fără Nume”

Folosit cu permisiunea autoarei


Desene de-a războiul Mai 17, 2011

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , ,
add a comment

Războiul

Victor pictor de război

Desenează de la noi

Un război periculos

Dar foarte avantajos

Desenează făr oprire

Mergînd spre oprire

Se opreşte, se gîndeşte

Şi iar încercuieşte

Foarte tare s-a speriat

Dar cu timpu-a cîştigat!

Autor: Andrieş Junior

În pat cu … viermele Mai 15, 2011

Posted by alaandrei in Copil fiind....
Tags: , ,
add a comment

Ca şi orice mamă mă străduiesc din răsputeri să le creez copiilor mei un mediu de trai cît mai sănătos. Cu doi băieţi iubitori de animale şi foarte activi acest lucru uneori devine o adevărată provocare. Am fost foarte îngrijorată cînd unul din copii m-a chemat spunînd că în patul lui a găsit … un vierme. Mi s-a întîmplat să  fiu chemată de multe ori dar niciodată pentru un aşa motiv! Am alergat în grabă, gata să văd un tablou dezgustător, dar spre surprinderea mea, viermele s-a dovedit a fi … foarte drăguţ. Cu toate acestea, viermele ramîne vierme! Aşa că am început să ne frămîntăm toţi minţile cum putea această creatură să se urce la al doilea nivel al patului şi mai interesant ne era  ce anume căuta el în patul băiatului! Cu toate că acum îmi vine a rîde, cand am găsit viermele nu prea mă umfla răsul! Eram îngrijorată nu şagă. În timp ce viermele devenise „distracţia” celor doi haiduci ai noştri, eu încercam să caut „mijlocul de transport” cu care sosise oaspetele nedorit.  Pentru că operaţiunea mea nu s-a încununat cu succes, am hotărît că o voi continua a doua zi. Ce credeţi, seara următoare băiatul meu a mai găsit un intrus, la fel de dragălaş ca şi primul, alb şi dolofan. Aceasta m-a indispus întra-atît că şi soţul a hotărît să participe la operaţiunea de cercetare şi identificare a cauzei invaziei viermilor. Anume el a fost cel care a dezlegat enigma! Uitîndu-se mai atent în unul din dulapurile copiilor a observat acolo cîteva ghinde uscate. Băieţii le străng cănd mergem la „Dendrariu”. Cel mai mare băiat al nostru a hotărît să depoziteze cîteva ghinde în dulapul său. Ceea ce nu ştia nici el şi nici eu, pentru că venim mai rar în contact cu natura decît cei care au crescut la ţară, e că şi ghindele fac viermi. Nu doar atît cînd aceştea mănîncă tot miezul nu le rămîne decăt să pornească în căutare hranei. Aşa am aflat ce căutau „musafirii nepoftiţi” în patul lui Andrieş Junior! Acum chiar dacă mai mergem la „Dendrariu” preferăm să ne întoarcem acasă cu mîinile goale.

Cea mai bună unealtă de evanghelizare în Grecia Mai 5, 2011

Posted by alaandrei in Ştiri.
add a comment

Grecii, de cele mai multe ori, nu sunt interesaţi de Evanghelie. Dar mulţi oameni sunt interesaţi de cărţi. Biserica Evanghelică a observat că mult mai mulţi oameni vizitează librăriile creştine decît bisericile evanghelice. “O librărie creştină este cea mai bună unealtă pentru evanghelizarea Greciei,” spune pastorul Meletiadis,  preşedintele Uniunii Evanghelice din Grecia. Librăriile LOGOS au fost o mărturie în Grecia timp de peste 50 de ani. Oamenii vin la librărie să xeroxeze sau să cumpere rechizite şcolare, şi apoi discută cu vînzătorii. Librăriile au devenit centre de evanghelizare pentru comunitate – ei direcţionează oamenii la bisericile locale şi deasemenea furnizează literatură creştină bună pentu credincioşii greci. [Stirile MNN, Aprilie 2011]
Lăudaţi-L pe Dumnezeu pentru această misiune eficientă în Grecia.
Rugaţi-vă pentru finanţarea mai multor librării – ortanizaţia Logos doreşte să deschidă cîte o librărie în fiecare oraş mare din Grecia.

Cînd avortul este îndreptăţit? Mai 4, 2011

Posted by alaandrei in Social.
Tags: ,
add a comment

Se discută şi se vorbeşte mult despre dreptul femeii de a decide dacă să lasă copilul nenăscut în viaţă sau nu. Cei mai mulţi sunt de părerea că femeia are acest drept şi dacă dintr-un motiv sau altul ea decide să facă avort nimeni nu ar trebui să o oprească. Alţii sunt de părerea că un avort este îndreptăţit doar în cazul cînd sarcina prezintă un pericol pentru viaţa mamei. În acest caz femeia este liberă să avorteze pentru aşi salva propria viaţa. Mai este o altă categorie de oameni care consideră că avortul nu este nici într-un caz o opţiune. Pentru aceşti oameni viaţa este dăruită de Dumnezeu şi doar El hotărăşte cînd ea poate fi întreruptă.

Anul trecut , Jessica Council – o mămică tînără şi frumoasă de doar 30 de ani – a fost diagnosticată cu cancer, în timp ce era însărcinată cu al doilea copil. Din cauza locului în care era situat cancerul operaţia era exclusă. Medicii au propus cuplului opţiunea de a avorta dar pentru ei aceasta nu prezenta deloc soluţia, acesta era clar cum este alb şi negru. Mai puţin clar era faptul dacă să accepte sau nu tratamentul medicamentos şi chimeoterapia. Unii medici susţineau că copilul va supravieţui dar că aceasta va afecta creierul copilului.  Aceasta întrebare a apărut din nou în al treilea trimestru de sarcină cînd confrom medicilor efectele negative asupra copilului trebuiau să fie minime deoarece fătul aproape că se formase. Refuzul Jessicăi şi de data aceasta de a primi orice fel de tratament i-a nedumerit nespus pe medici.

Deşi cuplul a avut succes cu unele metode alternative respectînd o dietă ce includea sucuri din legume si vitamine organice era doar o chestiune de timp pîna ce cancerul avea să progreseze şi mai mult.

În seara de 5 ferbruarie Jessica s-a dus la culcare cu dureri de cap şi greaţă. „Ea nu s-a mai trezit”, spune soţul Jessicăi, Clint. Ziua următoare medicii au declarat că creerul Jessicăi este mort. Clint a dat permisiunea de a se scoate copilul prin cezariană. La data de 6 ferbruarie micuţul „Jessi” a fost „născut” cîntărind mai puţin de 1kg. Medicii au crezut că Jessica era în a 25 săptămînă de sarcină, însă pînă la urmă au constatat că fătul avea doar 23 de săptămîni şi jumătate. Acesta fiind pragul cel mai de jos la care un copil poate supravieţui. „Pot doar să mărturisesc harul lui Dumnezeu în această situaţie, pentru ca Jessica  a murit exact cînd copilul putea să supravieţuiască în afara uterului.”

„Necătînd la faptul că sunt creştin şi că sunt pro-viaţă,” mărturiseşte Clint, „aceasta a fost cea mai grea decizie pe care am luat-o vreodată! Cînd trebuie să renunţi la cea pe care o iubeşti mai mult decît pe tine însuţi.” Clint a mai mărturisit şi faptul că timp de o lună nu a putut citi Cuvîntul lui Dumnezeu sau ruga, deşi era împăcat cu gîndul că ei au făcut ceea ce era corect. Acum el a trecut de această etapă şi şi-a reluat viaţa de rugăciune, la doar două luni după moartea soţiei el este ocupat cu munca şi grija pentru cei doi copii ai săi, dar spune el, va veni probabil timpul cănd el va trebui să se oprească şi să plîngă acea grea despărţire.

„Dumnezeu să fie lăudat, prieteni! Să nu vă îndoinţi de Dumnezeu, să nu fiţi supăraţi pe El pentru ce mi s-a întîmplat. Sunt privilegiat să am Soţie care a fost aşa de plină de dragostea Tatălui. Bucuraţi-vă cu mine, Fraţi şi Surori. Dumnezeu a binecuvîntat-o pe Jessica luînd-o întru-un loc plin de pace şi fără durere. Trebuie să fiu mai degrabă mulţumitor pentru timpul pe care l-am avut cu ea, decît nemulţumit din cauza acelor lucruri pe care nu le vom putea face niciodată. Trebuie să mulţumim pentru toate lucrurile pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu în Hristos Isus Domnul nostru!” acesta a fost mesajul pe care Clin l-a plasat pe blogul său la doar cîteva săptămîni de la moartea Jessicăi.

Este o mărturie extraordinară de credinţă şi renunţare la propria persoană, un adevărat exemplu de altruism şi jertfire de sine şi cînd te gîndeşti că cineva este gata să-şi omoare copilul din cele mai banale motive te cutremuri şi te îngrozeşti. Dar nici nu e de mirare, aşa ne spune Cuvîntul lui Dumnezeu că în vremea din urmă oamenii se vor iubi pe sine mai mult decît orice, deacea sunt gata să sacrifice chiar viaţa proprilor copii doar ca să le fie lor bine. Sper că această faptă săvîrşită de Jessica să fie un exemplu şi o motivaţie pentru toate femeile ca, indiferent de circumstanţe , să protejeze şi să păstreze  miracolul vieţii care le-a fost dat să-l experimenteze de însuşi Dumnezeu.

Dar tu ai mîncat sculptură? Aprilie 28, 2011

Posted by alaandrei in Copil fiind....
1 comment so far

Extraordinară sărbătoare – Învierea Domnului nostru Isus Hristos! Cîtă bucurie, pace şi nădejde aduce ea în inimile copiilor lui Dumnezeu! Cîte putere, încredere şi ce biruinţă asupra morţii şi a păcatului!

După ce am sărbătorit acest măreţ evenimet împreună cu fraţii şi surorile noastre la biserica „BunaVestire” am plecat la ţară unde ne-am întîlnit cu toate rudele mai apropiate şi mai îndepărtate!

Învierea Domnului este un prilej  de a vesti bunătatea şi măreţia lui Dumnezeu! Este un timp în care ne amintim şi înţelegem ce înseamnă iertare. Este un timp în care realizăm mai profund realitatea vieţii veşnice moartea fiind urmată de înviere! Deosebit de apreciat a fost cadoul nostru pentru cei dragi nişte plăcuţe magnetice cu versete biblice pentru fiecare familie în parte – o posibilitate de ne aminti Cuvîntul lui Dumnezeu şi pe parcursul zilei fiind ocupaţi cu pregătirea mesei sau alte activităţi cotidiene.

Un lucru nelipsit de sărbători  este şi masa în jurul căruia ne adunăm toţi. Ce mare este mila şi dragostea lui Dumnezeu care ne binecuvintează din plin şi ne dă mai mult decît cerem sau gîndim. La fel ca şi în ceilalţi ani, masa a fost plină de felurite bucate şi toate au fost deosebit de gustoase dar Benuţ al nostru este foare pretenţios la mîncare şi greu este să-l mulţumeşti sau să-l hrăneşti cu ceva. Bunica a decis că e nevoie de ceva mai simplu şi mai aproape de gusturile nepoţelului şi s-a dus să facă…. pireu din cartofi.

  A doua zi de Paşti mă tot frămîntam cu ce îmi voi hrăni odrasla, cînd el veni în fugă la mine cerînd ceva. Nu puteam să înţeleg la început ce anume vrea el. „Dă-mi sculptură”, zicea el. Vazîndu-mi expresia nedumerită a feţii a încercat să-mi explice, „E cu carne şi e verde”. Nu m-a ajutat prea mult explicaţia lui doar că am înţeles că era un fel de mîncare. L-am urmat curioasă să aflu  ce o fi asta sculputură. Privind bucatele de pe masă am înţeles în sfîrşit despre ce vorbea Benuţ. Era vorba de răcitură. Bucuroasă că s-a găsit şi pe placul lui ceva de mîncare i-am pus răcitură în farfurie, fapt care i-a trezit curiozitatea fratelui mai mare. „Ce mănîncă Beni?” m-a întrebat. „Sculptură!”, i-am răspuns. Dar voi aţi mîncat „sculptură”?

Priveşte la Isus! Aprilie 22, 2011

Posted by alaandrei in Poezie.
Tags: , , , , , , , ,
3 comments

Drag vizitator,

în aceste zile cand ne amintim de moartea şi suferinţele Domnului nostru Isus Hristos, vrem să vă îndemnăm, să ne îndreptăm cu toţii privirile la El!

Oricine-n viaţă a trăit durerea,

Dar parcă nimeni nu te-a înţeles,

Vreau azi să mergem la Golgota,

Să vezi ce din durere s-a ales.

Vom merge cu pas iute-n, grabă,

Iersulalimu-n urmă vom lăsa,

Noi trebuie să urcăm dealul,

mai repede nu-avem cînd sta.

Vom merge după gloata zgomotoasă,

vezi feţe, voci răsună în urechea ta,

nişte femei bocesc iar colo,

Auzi cum rîde cineva.

Iată-n sfărşit şi pe Acel ce crucea duce,

El este condamnat, El va muri pe cruce!

Încearcă să n-asculţi şi să nu vezi decît pe El,

Spre faţa Lui aplecă-te mai tare,

noi am ajuns in dreptul Lui,

a Celui ce cazu sub greutatea mare.

E chiar aici, e-aproape, poti vedea

Şi sîngele uscat în firele de păr,

şi ochii trişti ce te privesc de sub cunună…

dar, cu un şuerat de bici e ridicat din humă,

Priveşte, dragul meu, cum e gonită jertfa,

şi lasă-ţi inima durerea-I s-o pătrundă,

Priveşte faţa-i albă şi schimonosită

Să poţi simţi pentr-o frăntură de secundă

Cum fu nelegiuirea pedepsită.

Priveşte, caci nicicînd ‘nainte

Ochii tăi n-au văzut asa ceva,

o cruce ridicată în vărf de munte,

ca să se împlinească judecata.

Iar condamnatul, plini de răni şi sînge,

Scuipat şi de mulţime înjosit,

Prin har ţi-a cumpărat salvare,

Ţie şi mie şi tuturor care-au greşit.

Priveşte-L, dragul meu, priveşte-L,

Şi dacă tot te crezi nefericit

Să sţii că pentru tine El orice chin a suferit.

El a purtat în rănile Lui sfinte

Toată povara şi durerea ta,

Şi orice suferinţă negrăită El o luă asupra Sa.

Aceasta este Dragostea măreaţa,

Iubirea Lui cu care ne-a iubit,

Adu la crucea Lui amarul şi tristeţea,

Tot greul ce pîn’ azi te-a chinuit.

Nimeni pe lume nu te va-nţelege,

Şi pace-n suflet nimeni nu-ţi va da,

Nimeni doar Fiul Cel de Rege,

Isus Hristos, doar El te v-ajuta.

E gata orice chin cu tine sa împartă,

Deschide-i astăzi larg, inima ta

Să capeţi pace, linişte, iertare,

şi niciodată nu vei regreta!

Via Dolorosa Aprilie 22, 2011

Posted by alaandrei in Social.
Tags: ,
add a comment

Esenţa iertării Aprilie 21, 2011

Posted by alaandrei in Mesaj.
Tags: , , , , ,
add a comment

Exemplul lui Isus:

a renunţat la razbunare dînd oamenilor posibilitate de a se pocai si a primi iertare- Ioan 3:17 „ Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

– a plătit pentru păcatul pe care nu l-a făcut – Isaia 53:5 “Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”

a dispreţuit  ruşinea – Evrei 12:2 „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”

suportă consecinţele păcatului pentru vecie – Evrei 10:5 „De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup.”

Acceptarea iertării:

să recunoşti vina – Luca 15:21 Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”

să – ţi plîngi păcatul – Luca 7:36-49 „Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor şi stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir. Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.” Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.” „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cincizeci. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi, dar, care din ei îl va iubi mai mult? Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.” Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei. Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. De aceea îţi spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.”

să te ierţi pe tine însuţi – Matei 27:4-5 „….şi a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?”, i-au răspuns ei. „Treaba ta. Iuda a aruncat arginţii în Templu şi s-a dus de s-a spânzurat.”

să ierţi pe Dumnezeu – Isaia 29:16 „Oare olarul trebuie privit ca lutul sau poate lucrarea să zică despre lucrător: „Nu m-a făcut el”? Sau poate vasul să zică despre olar: „El nu se pricepe”?”

Necesitatea iertării

– ca să fim iertaţi de Tatăl nostru cel ceresc – Matei 6:14-15 Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”

să fim fericiţi – Psalmul 32:1-2 „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea.”

că să nu lăsăm vreo rădăcină de amărăciune – Evrei12:15 „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.”

astfel îngrămădim cărbuni apinşi pe capul vrăjmaşilor – Rom 12:20 „Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.”

 Aplicarea iertării: după exemplul lui Isus. Cui să iertăm?

–  greşiţilor – Matei 6: 12 „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.”

–  datornicilor – Matei 18:27 „Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.”

–  fraţilor Coloseni 3:13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.

–  tuturor  Marcu 11:25 când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.

1Corinteni 5:7-8

Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat;
căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi,

nici cu un aluat de răutate şi viclenie,
 ci cu azimele curăţiei şi adevărului.

Un alt domeniu în care se văd discriminaţi homosexualii Aprilie 13, 2011

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , , ,
2 comments

Un alt mod de discriminarea a homosexualilor este interzicerea de a dona sînge, care pînă nu demult a fost legală în Mare Britanie. Însă printr-o hotărîre judecătorească această interzicere a fost anulată.

Această problema a fost aproape de centrul agendei homosexuale ani la rînd, activiştii susţinînd că  interdicţia ca homosexualii să doneze sînge este discriminatorie. Astăzi coaliţia guvernamentală a anunţat că ridică această interdicţie.

Noua politică, anunţă  Ministrul Sănătăţii publice, Anne Milton, va permite bărbaţilor homosexuali, care spun că nu au întreţinut relaţii sexuale în ultimii 10 ani,  să doneze sînge.

Sunday Times a citat pe unul din miniştri spunînd: „O interdicţie completă nu e corectă şi este discriminatorie, dar noi trebuie să protejăm sănătatea publică, deaceea această regulă de 10 ani se ia în considerare.”

Comitetul de Consiliere cu privire la siguranţa sîngelui, organelor şi ţesuturilor a anunţat în repetate rînduri, ministrul sănătăţii că colectarea sîngelui de la persoanele care au întreţinut relaţii cu 5 ani în urmă, ridică riscul de infectare a sîngelui cu 5 procente, dar că aceasta cifră ar putea fi înjumătăţită dacă se ridică termenul de a nu fi întreţinut relaţii sexuale la 10 ani.

Organizaţiile medicale au prevenit în repetate rînduri că această nu este o problemă de egalitate ci de statistici medicale grăitoare. Una din organizatiile homosexualilor estimează că din 85,500 de oameni infectaţi cu HIV în Marea Britanie, 42 de procente sunt bărbaţi homosexuali.

Sîngele donat este verificat pentru HIV şi alte infecţii dar şi cu verificarea făcută e posibil ca un mic procent din sîngele infectat să treacă neobservat. Dar nu este un alt sistem de alegere a donatorilor decît cel al onestităţii lor, pentru prevenirea infectării.

Homosexualii  sunt mult mai expuşi nu doar la riscul de infectare cu HIV dar şi la riskul semnificativ de a fi purtători ai virusului de herpes simplex, virusului Papiloma Uman, gonoreiei şi sifilisului. Un studiu făcut în Seatle în 1999 a arătat că 85 % din cei infectaţi cu sifilis erau homosexuali activi.

Cîndva Marea Britanie era în pielea noastră, avînd libertatea să-şi definitiveze poziţia sa şi ales să le ofere libertate celor care nu doreau decît să fie lăsaţi în pace, decît să-şi vadă de viaţă lor. De ce oare nu s-au mulţumit cu libertatea care le-a fost acordată? Pentru că nu aceasta este scopul lor final şi vor continua să lupte şi să intre în toate sferele vieţii discriminînd pe cei mai mulţi. Că de alt fel la ce le ţin aşa de mult să doneze sînge dacă există şi cel mai mic risc de a infecta pe cineva?

O nouă învăţătură periculoasă pentru Biserica lui Dumnezeu Aprilie 12, 2011

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , ,
5 comments

Recent am vizitat o adunare de oameni care îşi spun “Biserica lui Dumnezeu”, deoarece una din surorile bisericii noastre a hotărît să treacă ca membră acolo, pentru a afla mai multe despre ei. M-am văzut silit personal dar şi îndemnat de pastorul bisericii mele să scriu, pentru a vă îndemna să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.

Îată ce am descoperit: de îndată ce am intrat în încăpere, pastorul mi-a uns capul cu untdelemn, “spre vindecare mea” fără ca să mă întrebe dacă fac parte din trupul lui Hristos sau din lume, dacă sunt bolnav, sau sănătos, dacă doresc să fiu uns sau nu. La bisericile descrise în Noul Testament nu găsim o astfel de practică sau învăţătură, doar în epistola lui Iacov 5:14-15. Dacă studiem atent contextul versetului 15, ne arată că rugăciunea făcută cu credinţă şi nu untdelemnul (care facea parte din contextul religios al poporului Israel), va mîntui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi, şi dacă a făcut păcate îi vor fi iertate.  Untdelemnul este folosit doar pentru fraţii bolnavi.

Apoi mi s-a înmînat o foaie cu tema care va fi prezentată la întîlnirea dată, în care învăţăturile străine sunt amestecate cu cele divine pentru a le da credibilitate, dar nu a fost prezentată nici o referinţă biblică, doar la sfîrşit un verset biblic care nu avea nimic comun cu învăţătura scrisă pe foaie. Progamul a fost condus de pastor care nu a deschis Biblia nici o dată în timpul lui, doar o cărţulie cu învăţături asemănătoare cu cea de pe foia primită. Pavel nu o dată accentuiază în epistolele sale către Tit, Timotei ş.a că episcopul să se ţină de Cuvîntul Adevărului şi învîţătura sănătoasă, sfătuind şi învăţînd după Scripturi. Totuşi în timpul discursului său pastorul a discreditat pe acei păstori care cunosc Biblia la perfecţie dar nu sunt, după părearea sa, aşa cum trebuie să fie un pastor. I-a luat în rîs şi i-a numit făţarnici şi lipsiţi de puterea Duhului.

Îm predică s-a pus accentul pe nişte practici şi reguli omeneşti pentru curăţarea trupului, căci spunea el “Duhul Sfînt nu poate coborî într-un pahar murdar”, pe când apostolul Pavel în 1 Corinteni 6:9-11 ne spune că “Duhul Dumnezeului nostru ne-a spălat, ne-a sfinţit şi ne-a socotit neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos”. Mai mult de atît ei nu recunosc botezul pe care persoana îl primeşte în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfînt. De aceea cei ce doresc să devină membri în biserica lor trebuie să primească botezul a doua oară în Numele Domnului Isus Hristos, ceea ce în sine este acelaş lucru: Domnul – Dumnezeu, Isus –Fiul, Hristos – Unsul (Duhul). Ei pretind astfel că sunt unica biserică adevărată a lui Dumnezeu.

În timpul rugăciunii striga, se clătina, ţipa, vorbea într-o limbă pe care nimeni nu o înţelegea şi tot zicea „amin”, „amin”, îndată Duhul m-a dus cu gîndul la Ilie şi prorocii lui Baal: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu, se gîndeşte la ceva, sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme şi se va trezi”, le spunea Ilie. 1 Împăraţi 18.

Păstorul trecea de la extremă la alta şi după ce „vorbea în limbi” începea să vorbeacă cu cei adunaţi ca cu nişte copilaşi mici, pe care îi îndemna să bată din palme lui Isus şi  să-l privească pe el ţintă în ochi şi să facă ce le spune.

Mare parte din timpul închinării s-a vorbit despre „evanghelia prosperităţii” – Dumnezeu îşi iubeşte copiii, de aceea ei nu pot fi săraci, nu pot să aibă probleme, nu pot fi bolnavi, dimpotrivă trebuie să aibă afaceri care să le aducă mulţi bani pentru că orice cere copilul de la tatăl (de la pantofi pîna la masina,inclusiv modelul, culoarea ş.a), tatăl le dă. Aceasta e valabil si pentru copiii lui Dumnezeu. După care iarăş a rîs, cu întreaga biserică, de păstori numindu-i săraci, bolnavi, nefericiţi şi dezorientaţi.

Apoi a urmat invitaţia pentru închinare cu darurile de bună voie şi zeciuială, pentru care la intrare au fost din timp pregătite cîte 2 plicuri aparte. Fiecare ieşea în faţă şi aducea plicurile iar pastorul îi ungea cu untdelemn pe miini, pe portmoneie, genţi şi chiar  a zis ca pot aduce şi valize pentu a fi unse – această ungere aducînd prosperitatea.

Dacă e să privim în Scriptură vedem că Pavel pe lîngă ţepuşul pe care îl avea în trup şi de care Domnul nu l-a eliberat, spunea că s-a deprins să trăiască în belşug şi în sărăcie, toate acestea în Hristos. În Cuvîntul Său Dumnezeu spune că el a dat şi pe cel bogat şi pe cel sărac, şi pe cel sănătos şi pe cel bolnav, ca prin ei să arate slava Sa. Nici Timotei nu era scutit de dureri de stomac, dar vedem că era plin de Duh şi urma învăţătura sănătoasă. Biserica din Macedonia prin sărăcia lor lucie au ajutat la susţinerea lui Pavel în nevoile sale materiale, pentru ca el să poată propovădui Evanghelia în toată Asia. Pe cînd Corintul, putred de bogat, nu a adus aşa aport ci mai degrabă a slujit la îmbogăţirea prorocilor mincinoşi. Chiar şi Fiul lui Dumnezeu venind pe pămînt nu s-a născut într-un palat ci într-o iesle şi cît a slujit aici pe pămînt nu a avut un loc unde să-şi plece capul, este robul mai mare decît stăpînul său?

Discutînd cu o altă persoană cunoscută, pe care am întîlnit-o acolo, care postea şi se pregătea pentru a fi botezată cu Duhul Sfînt, ca să poată vorbi şi în limbi, i-am pus o întrebare: „Este Dumnezeu părtinitor?” „Nu”, a răspuns ea. „Atunci reiese  că cei ce nu pot vorbi în limbi nu sunt botezaţi cu Duhul Sfînt?” „Da aşa este”, a spus ea. „Cum rămîne cu cei surdo-muţi?” am întrebat. Încurcată mi- a răspuns că aici trebui întrebat păstorul.

Totuşi prezenţa mea nu a fost zădarnică. O altă soră cu care m-am întîlnit acolo urma a doua zi să primească botezul. După ce am discutat cu ea şi i-am prezentat adevărul, ea fiind derutată şi confuză şi avînd mustrări de cuget. Încă era bolnavă, deşi se aştepta să fie vindecată, sărăcă pentru că adusese toţi banii din casă, deşi nu avea cu ce se încălţa, ruşinată pentru că se afla acolo, dar şi de faptul că nu dorea să mai primească botezul deşi făcuse promisiuni pastorului, a hotărît să asculte de Dumnezeu şi să se întoarcă în biserica din care venea ca să se pocăiască. Aşa a şi făcut.

Vreau dar să vă îndemn cu cuvintele din 2 Ioan versetele 8 şi 9: „Păziţi-vă bine, să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină. Oricine o ia înainte şi nu rămîne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămîne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul.”

 

 

Replică la afirmaţiile lui Boţan şi Tănase de la publika Aprilie 2, 2011

Posted by alaandrei in Social.
add a comment

BunaVestire – Domnul este cu noi! Martie 25, 2011

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , ,
2 comments

E-o zi cînd îngerul aducea, Fecioarei vestea cea mai bună

O zi cînd el veni să-i spună, Că ea va naşte pe MESIA

„Eşti binecuvîntată-ntre femei, Şi har ţi s-a făcut azi ţie mare

Să nu te temi căci Dumnezeu, Revarsă peste tine îndurare

Vei naşte-un fiu care va fi chemat, Domnul este cu noi – Emanuel

El va fi Fiul celui prea Înalt, Şi El va mîntui poporul Său.

Domnul-I va da un scaun de domnie, Şi-împărăţia-I nu se va sfîrşi”.

„Cum se va face?” întrebă Maria.

„Duhul cel sfînt pogoară peste tine, Puterea Celui Prea Înalt te va umbri.

Al Domnului cuvînt se împlineşte, Şi de putere nu este lipsit.”

„Sunt roaba Domnului”, încet şopteşte, „Facă-mi-se cum ai vorbit!”

„Sufletul meu măreşte azi pe Domnul, Şi duhul mi se bucură în mine!

Spre mine a privit Mîntuitorul, Spre curăţia mea si starea de smerire!”

De-acum încolo îmi vor zice fericită, Căci Cel Atot Puternic a făcut

Lurări măreţe pentru roaba sa smerită, Şi îndurarea Lui e pentru noi un scut!”

Să ducem dar şi astăzi Vestea Bună, La orice suflet care zace,

În întunericul din lume, Ca toţi cu Dumnezeu să facă pace!

Celui mai fine fin Februarie 6, 2011

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , , , ,
add a comment

Îţi dorim la mulţi ani, îţi dorim sănătate !

În ce faci mult élan în ce spui fermitate.

Îţi dorim bucurii de la fetele tale

Să le fii scut şi pavază pe a vieţii cale.

Să te-asculte din ceruri al tău Dumnezeu

Să-ţi răspundă la cereri şi la strigătul tău.

În belşug sau în lipsă tot la El să priveşti,

El să-ţi fie dorinţa după El să tînjeşti,

Şi atunci El promite drumul să-ţi netezească,

Şi în orice moment să te ocrotească.

Să fii tînăr în suflet şi inima ta,

Să te bucuri în Domnul cu familia ta!

Să  fii plin de dorinţa la alţii de-a da

Din tot ce Dumnezeu a pus în viaţa ta!

Domnul să-ţi răsplătească toată truda ce-o faci

Domnul să lumineze faţa-I peste ai tăi dragi!

Să fiţi una în toate să fiţi plini de iubire

Să rămîneţi în El, căci El e FERICIRE!

Rugăciunea ucenicului Ianuarie 28, 2011

Posted by alaandrei in Social.
2 comments

„Învaţă-mă, Doamne, calea orînduirilor Tale, ca s’o ţin pînă în sfîrşit!

Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s’o ţin din toată inima mea!

Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.

Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre cîştig!

Abate-mi ochii dela vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!

Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!

Depărtează dela mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sînt pline de bunătate.

Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!”

Replica evanghelicilor la filmul Jurnal TV despre secte Ianuarie 25, 2011

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , ,
add a comment

Adevărul despre documentarul cu minciunile homosexualilor Decembrie 20, 2010

Posted by alaandrei in Combate imoralitatea.
Tags: , , , , ,
2 comments

Către preşedintele IPNA Compania „Teleradio-Moldova”, Dl. Constantin Marin

De la familia Talmazan Andrei şi Ala,

În calitate de cetăţeni al acestei ţări dar şi ca părinţi a doi copii, pe care îi creştem şi educăm cu speranţa că vor fi utili şi demni cetăţeni la rîndul lor, am fost alarmaţi de intenţia companiei  publice Teleradio-Moldova de a difuza, în cadrul campaniei „Drepturile omului pe ecrane”,  filmul despre minorităţile sexuale. Am vizionat filmul şi am ajuns la concluzia că acest film nu prezintă adevărul despre modul de viaţă şi implicaţiile care le are legalizarea lui, ci mai degrabă este  unul foarte  subiectiv şi îi prezintă pe cei ce duc un mod imoral de viaţă într-o lumină favorabilă. Pe de altă parte cetăţenii care încearcă să-şi protejeze familiile şi copiii sunt prezentaţi ca avînd dificultăţi în a-i înţelege pe homosexuali, că îi discriminează şi îi tratează cu violenţă.

Iată cîteva afirmaţii ce fac parte din filmul dat care ne arată cît de departe de realitate sunt cele prezentate în film:

  1. Atît juristul, Doina Străisteanu cît şi coordonatorul de program „GenderDoc-M”  Angela Frolov fac nişte afirmaţii destul de serioase fără ca să le argumenteze cu statistici sau cazuri reale. Doina Străisteanu: „Discriminare există… în momentul în care angajatorul află despre orientarea sexuală a persoanei, poate şi deseori refuză s-o angajeze.” Aceste lucruri trebuie în mod obligatoriu să fie fondate pe cazuri concrete.  Angela Frolov: „Persoanele de orientare sexuală netradiţională preferă să ascundă acest fapt. Astăzi cu siguranţă fiecare din noi avem fie rude,  fie prieteni de orientare netradiţională, fără să ştim despre aceasta. Afirmaţie care nu face decît să ducă în eroare oamenii, şi să-i facă să creadă că numărul persoanelor care duc un mod imoral de viaţă este foarte mare, ceea ce fără dovezi nu poate fi  folosit în calitate de argument.
  2. Producătorii  filmului încearcă să ne convingă că majoritatea covîrşitoare a populaţiei pentru că nu acceptă modul de viaţă al homosexualilor, nu acceptă ceea ce este natural. „Violenţi nu sunt cei din LGВT, ci toţi ceilalţi care nu înţeleg … ceea ce este natural,”afirmă Doina Străisteanu. Cred că nu este nevoie să intărm în detalii şi să concluzionăm cît de ne-naturală este fie relaţia sexuală dintre doi bărbaţi sau două femei.
  3. Alexei Marcikov, preşedintele „GenderDoc -M”:”Noi cu biserica nu avem nimic în comun. Se cuvine să se facă o despărţire. “Daţi Cezarului ce este a Cezarului şi Domnului ce este a Domnului” – a citat din Sfînta Scriptură. Se poate vedea ignoranţa dînsului cu privire la cele spirituale, pentru că versetul citat nu spune altceva decît că fiecare om trebuie să dea lui Dumnezeu cinstea şi repectul cuvenit indiferent de ce orientare se pretinde a fi, ceea ce homosexualii nu doresc să facă. Apare însă o întrebare de ce atunci în alte ţări homosexualii după ce au primit dreptul de a-şi înregistra parteneriatul, tind să o facă neapărat într-o biserică, care se întîmpla a nu presta acest serviciu homosexualilor, reeşind din convingerile religioase.  Iar cînd sunt refuzaţi ei dau în judecată biserica sau preotul care „i-a discriminat”. Oare de să nu învăţăm din exemplele celorlalte ţări cît de agresive şi obraznice sunt tacticile lor.
  4. “Noi cerem drepturi şi resposabilităţi în societate,” afirmă Alexei Marcikov. Cu drepturile ei stau bine şi le cer de mai mulţi ani la rînd, dar cît priveşte responsabilităţile rămîne de discutat. Cred că faptul că suntem şi aşa într-o criză demografică profundă este bine cunoscut aşa că responsabilitatea numărul unul a fiecărui cetăţean este să întemeieze o familie şi să contribuie la perpetuarea neamului,  la acest capitol ei stau cel mai prost.
  5. Un alt fapt foarte regretabil este că  Marcikov afirmă sus şi tare că el este „gata să distrugă pe oricine se atinge de copiii lui” dar cum rămîne cu cazul copilului care a fost expus la actul sexual între cei doi bărbaţi dintr-un WC public, pentru ca mai apoi  tot ei să atace şi să condamne pe toţi cerînd să li se facă dreptate. Cît de bine ne arată aceasta că de fapt nu le pasă deloc de copiii noştri, pentru că cei mai mulţi din ei nu stiu ce înseamnă să fii părinte, şi niciodată nu vor putea  lua locul părinţilor adevăraţi.  Marcikov mai afirmă încă un lucru, „sigur dacă oamenilor li se spune cît de răi suntem şi că vrem să intram în şcoli şi grădiniţi, dacă astfel de propagandă se face în fiecare zi, oamenii vor dori să-şi apere copiii.” Vreau să spun că pînă în prezent nu am văzut niciodată,  nici o emisiune despre homosexuali, în care aceştia să fie vorbiţi de rău sau cel puţin să spună adevărul despre ei, dimpotrivă au fost totdeauna prezentaţi ca cei ce sunt discriminaţi şi nedreptăţiţi.Dar spune Marcikov, „dacă la televizor se va spune că este ceva legal oamenii nu se vor teme.” Dar încă nici măcar nu  este legal!!! Foarte interesant este că homosexualii care deja au obţinut unele drepturi peste hotare, nu s-au oprit aici, acum încearcă să coboare  vîrsta de accept la care o persoană poate să întreţină relaţii sexuale legal, de la 16 ani la cea de 14 ani. Ce este asta dacă nu încercarea de a avea acces liber la minori fără ca aceştea să mai poate fi apăraţi de lege. Ei afirmă că sexul la 14 ani poate fi distractiv şi interesant. Pentru cine mă întreb, dacă nu pentru cei pervertiţi la culme? Oare cine ne va proteja copiii de aceast mare pericol?
  6. Exemplul celor doi homosexuali din Germania la fel este unul din care îţi poţi da seama că în multe cazuri homosexualii au un comportament provocator, care atrage reacţii negative din partea altor persoane, pe care ei, ulterior le folosesc ca să spună cît sunt de „discriminaţi”. Eu nu-mi permit în public să-mi sărut soţul,  sau să manifest altfel dragostea, considerînd aceasta lipsit de bun simţ, şi din respect pentru cei din jur şi aleg să o fac doar acasă. De ce  atunci homosexualii, ignoră cele mai elementare norme de conduită şi apoi pretind că li se încalcă drepturi. De cînd sărutul în public sau sexul într-un WC public este un drept? Pe lîngă drepturi mai avem şi responsabilitatea de a ne comporta civilizat, dînd dovadă de stimă faţă de semeni.
  7. O minciună mare, mare de tot este afirmaţia făcută de homosexualul din Germania este că „statistica arată că cuplurile de homosexuali se despart mai rar, rata divorţului la ei fiind mult mai mică”. Este revoltător cu cîtă uşurinţă ei fac afirmaţii care sunt contrar realităţii. Cele mai puţin stabile sunt cuplurile homosexualilor pentru că au cele mai puţine motive de a fi împreună, avînd un număr mare de parteneri, fapt care duce şi la răspîndirea bolilor sexual-transmisibile.
  8. Unicul lucru adevărat din tot filmul este afirmaţia unuia din homosexuali care a recunoscut că mass-media a jucat un rol important în schimbarea mentalităţii oamenilor şi atitudinii faţă de ei. Faptul că în fiecare tele-novelă era prezent cîte un cuplu homosexual a dus la aceea că oamenii au început să-i privească cu alţi ochi. Dar dacă cineva într-o zi  cineva încearcă să ne convingă că furtul este distractiv şi provoacă senzaţii tari, plus că te mai faci cu ceva bani. Apoi la televizor se spune că furtul nu este cel mai grav din delicte, ce facem? Ne transformăm într-o ţară de hoţi. Cum de ni se ridică mînă şi acceptăm aşa uşor să corupem societatea noastră şi să o distrugem prin ceea ce difuzăm în loc să le prezentăm ADEVĂRUL.
  9. „Subiectul trebuie rezolvat prin educaţie şi prin aplicarea legislaţiei,” vine cu propunerea d-na jurist.  Am văzut unele din manualele care sunt folosite în acest scop: „Deprinderi de viaţă” – în care apropo nu se întîlneşte nici o dată cuvîntul „familie”, sau „Sexul pe înţelesul celor mici” – în care cei care nu acceptă modul imoral de viaţă a homosexualilor sunt prezentaţi ca avînd dificultăţi de înţelegere, adică nu sunt normali.

Rugăm mult să luaţi aminte la faptul că filmul dat nu prezintă nici pe departe adevărul despre minorităţile sexuale şi deaceea cerem să opriţi difuzarea lui la Teleradio-Moldova. Important e să nu uităm că ceea ce semănăm,  mai apoi ajungem să secerăm. Şi ne greşim amarnic cînd ne pare că acestea nu vor afecta familiile noastre în vre-un fel, dacă suntem indiferenţi sau chiar mai rău contribuim la promovarea imoralităţii.

Mulţumim anticipat!

Mai Bine Mort decît … Handicapat? Decembrie 15, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , ,
2 comments

Aceasta este o nouă aberaţie pe care a „descoperit-o” omul, ce dintotdeauna s-a crezut mai deştept decît Creatorul său. Am ajuns la această concluzie după ce am citit un articol de pe site-ul LifeSiteNews.

„Curtea de  apel din Bruxelles s-a pronunţat cu privire la faptul că părinţii pot să dea în judecată medicii care n-au diagnosticat „dizabilităţi serioase” la copiii ne-născuţi, presupunînd că dacă părinţii ar fi ştiut ar fi omorît copilul prin avort.

Decizia, din 21 septembrie, spune, “cu siguranţă că greşeala în diagnosticare nu a cauzat dizabilitatea, care a existat înainte de eroare şi nu putea fi remediată.” Dar a spus curtea, “prejudiciu care trebuie compensat  nu  e dizabilitatea în sine, dar faptul că copilul a fost născut cu aceste dizabilităţi.”

Curtea a comentat că avortul este binele suprem al copilului al cărui părinţi l-ar ucide, menţionînd că deoarece avortul a fost legalizat, „legislatura probabil a avut intenţia de a ajuta evitarea naşterii copiilor cu dizabilităţi serioase, privind nu doar interesele mamei dar şi a copilului nenăscut .”

În ultimii ani, testele pre-natale şi legalizarea avortului s-au combinat peste tot în lume pentru a crea o nouă acţiune legală de procese numite “naştere ilegală”. În aceste cazuri, părinţii vor da în judecată medicul sau spitalul pentru că nu au identificat şi nu  i-au preîntîmpinat că copilul se va naşte cu dificienţe, sau că nu le-au recomandat avortul. Daunele pe care ei le vor plăti sunt facturile medicale pentru întreţinerea copilului şi consilierea psihologică a părinţilor.

În procesele de “naştere ilegală”, copilul sau reprezentatul lui dă în judecată pe doctor pentru a obţine întreţinere pe viaţă. Creşterea numărului de litigii de acest fel a apărut în urma creşterii industriei avortlui şi la nivelul de comfort tot mai mare de instanţe şi legislaţii cu avortul legal, precum şi popularitatea tot mai mare în favoarea eutanasiei, care susţine că moartea e de preferat unei vieţi cu dizabilităţi.

În 1982, o curte engleză  a respins un caz, pe motiv că recunoaşterea reclamaţiei ar însemna “considerarea vieţii unui copil cu handicap nu doar mai puţin preţioasă decît viaţa unui copil normal dar şi atît de puţin valoroasă încît nu se merită să fie păstrată.”

Oricum, necătînd  la faptul că este considerată legal discutabilă de mulţi experţi, practica de a înainta litigii în aceste cazuri de “viaţă ilegală” şi “naştere ilegală” capătă tot mai mult teren peste tot în lume, inclusiv Canada, SUA, Franţa, Polonia, Anglia şi Australia. În Belgia, situaţia legală este mult mai avansată, eutanasia fiind legalizată încă în 2002.

Unele jurisdicţii, oricum, resping conceptul că un copil cu dizabilităţi ar fi mai bine mort şi are “dreptul” să fie omorît înainte de a fi născut. În Italia, în 2006, Curtea de Casaţii a hotărît că “nu există aşa drept de a nu fi născut.” Verdictul a spus că “aşa numitul avort “eugenic” – care are ca scop producerea numai copiilor sănătoşi – nu este admisibil, doar dacă deformaţiile fătului pun în pericol viaţa mamei.

În 2002, guvernul francez a respins hotărîrea propriei Curţii Supreme, care a aprobat o lege ce spune că eşecul de a detecta o dizabilitate încă din uter poate aduce daune, dar numai în cazul în care aceasta este rezultatul unei “erori flagrante” din partea unui medic. Daunele în aceste cazuri pot fi acordate doar copilului. În aprilie anul current, în statul Oklahoma, SUA, au fost adoptate două legi pentru viaţă, una din care  a interzis procese ce se bazează pe termeni “viaţă ilegală” şi “naştere ilegală”.

Experţii americani în bioetică şi avocatul Wesley Smith au scris  săptămînă aceasta cu privire la decizia Curţii belgiene de Apel: “Este o gîndire de tip “viaţa nedemnă de viaţă”, sau “consumatori fără folos” – o discriminare ofensatoare de cel mai pronuţat character, împotriva oamenilor cu dizabilităţi.  Aceasta produce un dispreţ mortal pentru fraţii şi surorile noastre cu dizabilităţi. Şi partea cea mai îngrozitoare este: belgienii se consideră întruchiparea toleranţei moderne pentru că îşi exprimă bigotizmul în cuvinte de compasiune. Josnic şi dizgustător.”

Numai la ce nu recurge „omul” în zilele noastre ca să facă un ban în plus. Şi cel mai ofensator este faptul că se ascunde după aşa sentimente nobile cum ar fi grija şi dragostea faţă de semeni şi a ridicat mîna la cel mai sfînt dintre toate drepturile, dreptul la viaţă.

Şi mai înspăimîntătoare sunt urmările acestei noi arme împotriva umanităţii care nu se vor lăsa aşteptate prea mult. Vor avea de suferit şi medici şi părinţi şi copii. Oare de ce alegem noi să ne autodistrugem?

Ştiri creştine – Irak Noiembrie 18, 2010

Posted by alaandrei in Ştiri.
Tags: , , , , ,
2 comments

Atacul asupra bisericii Our Lady of Salvation din Bagdad a lăsat cel puţin 58 de morţi şi mulţi răniţi. Opt militanţi islamişti au dat năvală în biserică în timpul serviciului de duminică seara, 31 octombrie, după ce au detonat bombe în vecinătate, au pus jos doi poliţişti de la schimbul valutar de peste drum, ameninţîndu-i cu pistolul şi au aruncat în aer propria lor maşină. Peste 100 de oameni se aflau în biserică la acel moment şi toţi au fost fie răniţi, fie omorîţi.

Pastorul bisericii de Est, Emanuel Youkhana, a spus că creştinii în Irak au fost systematic alungaţi în ultimii 5 ani şi “sunt la ultima stadie de existenţă în Irak. Intenţia teroriştilor este să poată pretinde că Irak este un stat pur Islamic. Oamenii noştri sunt paşnici şi nu-i pot confrunta. De aceea ei părăsesc ţara şi fug din ea sau în nordul ei. Iată de ce cerem recunoaştere politică.” S-a estimat că peste 50 % din comunitatea creştină irakiană a părăsit ţara începînd cu 2003. Acum sunt mai puţin de 600.000 de creştini rămaşi în Irak. (Open Doors)

Rugaţi-vă pentru creştinii din Irak care sunt expuşi la atacuri violente, rugaţi-vă pentru restabilirea caselor, satelor şi bisericilor lor şi pentru mîngîierea familiilor care au fost lipsiţi de cei dragi în aşa un mod brutal.  Rugaţi-vă pentru liderii ţării ca să  poată soluţiona această problemă cu înţelepciune.

Ştiri creştine – Lesotho Noiembrie 17, 2010

Posted by alaandrei in Ştiri.
Tags: , , , ,
add a comment

Lesotho este un stat independent cu o caracteristică unică – este înconjurat din toate părţile de vecinul său – Republica Sud-Africană. În trecut Basutoland,  a primit mai apoi denumirea de Împărăţia Lesotho, odată cu independenţa de sub ocupaţia Marii Britanii, căpătată în 1966.

În 1993, după 23 de ani de guvernare militară, a fost implimentată o nouă constituţie care a lăsat regele fără autoritate executivă şi i-a interzis să se implice în politcă. În 1998 alegerile  au stîrnit nemulţumiri care au necesitat intervenţia statului vecin. Reformele contituţionale care au urmat au readus stabilitatea politică, iar în 2002 au avut loc alegerile parlamentare, de data aceasta paşnice. Oricum Lesotho rămîne una din cele trei monarhii rămase în Africa.

Rata îmbolnăvirilor de SIDA, în  Lesotho, este oficial estimată la 25 %, dar unii misionari cred că ea este mai aproape de 60 %. Familia Dial a vizitat sate în care fiecare persoană este purtătoare al acestui virus. “Nu putem ajunge la ei destul de repede ca să le aducem Vestea Bună despre Isus, înainte ca ei să moară,” a explicat Alan Dial. Una din nationalităţile ţării este Basotho. Majoritatea dintre ei mor înainte de 45 de ani. Mai puţin de 2 % din ei Îl cunosc pe Isus Hristos ca Salvator. Mai marii localităţii deseori l-au primit pe Dial cu braţele deschise, deoarece cred că Creştinismul este un lucru bun pentru oamenii lor. “Ei nu se pocăiesc în masă,” menţionează Babs Dial, “dar oamenii într-adevăr răspund la mesajul pe care îl aud. După cum Ninve ar fi pierit fără Iona, aşa şi Basotho va pieri dacă nu li se va vesti Evanghelia. Este o mare nevoie de misionari care să le spună despre Hristos înainte ca alţi oameni preţioşi să moară, fără ca să audă Evanghelia.” ( MNN)

Rugaţi-vă ca Domnul să aducă slujitori în ţara suferindă Lesotho. Rugaţi-vă ca El să deschidă inimile oamenilor Basotho şi să transforme comunitatea lor din una aparent fără speranţă, în una plină de credinţă vie şi dragoste.