jump to navigation

Realitatea vieţii după moarte Noiembrie 19, 2012

Posted by alaandrei in Mesaj.
Tags: , , , , , , ,
add a comment

Luca 16:19-31

Luca ne-a relatat o pildă pe care a spus-o Domnul Isus. Pilda – este o istorisire literară care învaţă un adevăr duhovnicesc, o istorisire, care deşi este alegorică este totuşi adevărată. Nicicum nu este poveste sau mit. În Biblie pilda ilustrează un singur subiect. Domnul Isus a folosit des pildele în două scopuri. Să descopere adevăruri biblice celor credincioşi şi să ascundă adevărul de la cei care l-au auzit dar l-au respins, pentru că nu le-a convenit.

În această pildă observăm că sunt două locuri în care ajung oamenii după moarte: locuinţa morţilor şi Sînul lui Avraam. Afîndu-se acolo oamenii aud, văd, simt şi vorbesc. Bogatul cere ajutor nu de la cei de lîngă el, ci de la cei din partea cealaltă. Avraam îi răspunde că este imposibil deoarece între aceste două locuri nu este trecere. Totuşi în zilele noastre oamenii cred că pot să-i ajute pe cei care au murit. Dar aici se vede clar că acest lucru este imposibil, dacă omul deja a ajuns acolo. Ba mai mult, vedem că cei din Locuinţa morţilor vor să-i ajute pe cei care încă sunt în viaţă, ca să nu ajungă în chinuri, mijlocind pentru ei înaintea lui Avraam. Nu oferindu-se pe sine, ca să învie şi să le spună, ci să fie trimis oricine e posibil, doar ca să se facă aceasta. Avraam nu este categoric, de data aceasta, cum a fost categoric cu privire la trecerea din Locuinţa morţilor în Sînul lui. Cred că bogatul a înţeles că de acolo nu este întoarcere nici la viaţa, dar totuşi e posibil ca din Sînul lui Avram să fii întors la viaţă. Am citit nu odată cum Domnul Isus a înviat morţii la viaţă, dar nu găsim nicăieri scris că cineva ar fi fost strămutat din Locuinţa morţilor în Sînul lui Avraam, sau invers. Totuşi Avraam spune că această întoarcere de la moarte la viaţă ar fi zădarnică, deoarece au pe Moise şi pe proroci şi trebuie să asculte de ei. Bogatul însă inistă ca să fie trimis cineva, indiferent cine, dar să le mărturisească ce-i aşteaptă, ca să nu vină şi ei în acel loc de chin. Avraam, nici de data aceasta nu este categoric, şi nu zice că ar fi imposibil. Dar, insistă şi el pe ascultarea faţă de Moise şi proroci şi că oricum nu vor crede chiar dacă ar învia cineva din morţi.

Să vedem ce a vrut Domnul Isus să ne descopere în această parabolă. Subiectul principal al acestei pilde este credinţa în ceea ce este scris în Cuvînt şi nu ceea ce spun oamenii, chiar dacă ar învia din morţi. Chiar şi contextul în care a fost spusă parobola ne confirmă acest lucru şi anume că vom da socoteală de ceea ce ne-a încredinţat Dumnezeu, dar nu înaintea oamenilor, ci înaintea Tatălui din ceruri, nu după datina şi tradiţiile strămoşeşti, ci după Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Pentru că toate filozofiile acestei lumi vor arde şi doar Cuvîntul va rămînea. Totuşi este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin. Ar fi mai de folos pentru el să I se lege o piatră de moară de gît, decît să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască, adică să aducă o învăţătură falsă copiilor lui Dumnezeu.

Concepţia biblică despre viaţa după moarte este că spiritul într-adevăr părăseşte corpul şi merge într-un alt loc, cînd vine moarte adevărată, sau răpirea. Concepţia biblică despre moarte este că atît moarte fizică cît şi cea spirituală există pentru un singur motiv, necredinţa în Cuvîntul lui Dumnezeu adică, păcatul, care a şi adus desprăţirea, sau moartea omului faţă de Dumnezeu. Deci Biblia confirmă că cei care au ales să creadă în Cuvînt sunt cu Dumnezeu, pentru că Cuvîntul este Dumnezeu, iar cei care au ales să-l respingă sunt despărţiţi de Dumnezeu care este Cuvîntul. Ioan 1:1
Concepţiile nebiblice despre moarte şi viaţă după moarte sunt:

  1. că toţi oamenii au suflete nemuritoare şi toţi vor fi salvaţi,
  2. sufletul e nemuritor dar celor care nu sunt salvaţi, la judecată li se va lua nemurirea
  3. ca sufletele celor salvaţi învie la nemurire, iar cei nesalvaţi încetează să mai existe.

Aceste concepţii au multe lucruri în comun cu ocultizmul şi susţin că moartea este departe de a fi ceva de temut şi că ea doar deschide uşa altor nivele de progres spiritual.

În ciuda menţionarii de către Biblie a iadului de vreo 50 de ori, sondajele de opinie arată că 70% dintre toţi preoţii, neagă doctrina despre iad, la fel ca şi cei peste 50% dintre tinerii evanghelici din SUA. Cifrele acestea cresc datorită celora care răspîndesc aceste învăţături false şi însăşi antihristul, care avea rana de moarte, va face semne şi minuni ca să impresioneze oamenii, şi prin va schimba conceptul lor cu privire la moarte şi viaţa după moarte. Aceasta trebuie să ne motiveze şi mai mult să le vorbim oamenilor despre realitatea existenţii iadului şi a vieţii după moarte.

Întrebarile cele mai frecvente, pe care le pun cei cărora nu le convine adevărul despre iad, auzit din Biblie, este : “De ce aş crede Biblia?” ”Cine a fost acolo şi s-a întors, ca să ne spună cum este?” “Dacă există Dumnezeu care este dragoste, de ce nu dispare boala şi necazurile de pe pămînt?”

1. Să începem cu ultima întrebare:Dacă există Dumnezeu care este dragoste, de ce nu dispare boala şi necazurile de pe pămînt? Doresc să le spun celor ce pun astfel de întrebări, că aceasta nu se va întîmpla aici pe pămînt, în care a intrat păcatul şi cu el toate celelalte lucruri, ci foarte curînd acest lucru îl va face Cel care S-a dus să ne pregătească un loc, ca acolo unde va fi El să fim şi noi. Apocalipsa 21:4 El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” Apocalipsa 21:8 Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” Cum vor simţi ei toate aceste lucruri dacă nu au trup, ci doar duh? 1 Corinteni 15:35 Dar va zice cineva: „Cum învie morţii? Și cu ce trup se vor întoarce?”Nebun ce eşti! Ce semeni tu nu învie, dacă nu moare mai întâi. Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor. Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pământeşti. Cine se naşte o dată va experimenta moartea de două ori, dar cine se naşte de două ori va muri o singură dată. Nu de tine depinde prima naştere şi prima moarte dar tu eşti responsabil pentru alegerea vieţii sau morţii veşnice.

2. A doua întrebare ”Cine a fost acolo şi s-a întors, ca să ne spună cum este? 1 Petru 3:18-19 Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, 19în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, Matei 12:39-40 Un neam viclean și preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona. 40Căci, după cum Iona a stat trei zile și trei nopţi în pântecele chitului, tot așa și Fiul omului va sta trei zile și trei nopți în inima pământului. 1 Corinteni 15:20-23Dar acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți. 21Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților. 22Și, după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos; 23dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. Cine nu crede în Fiul, chiar de trăieşte este mort faţă de Dumnezeu şi aşa rămîne dacă nu învie prin Hristos. Ioan 11:25-26Isus i-a zis: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. 26. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?”

3. De ce aş crede Biblia şi tot ce este scris în ea? În primul rînd este dovada că Biblia are cele mai multe resurse care confrimă autenticitatea ei, decît orice altă scriere . În al doilea rînd ea nu numai că susţine că este Cuvîntul lui Dumnezeu: expresia “aşa vorbeşte Domnul” este întîlnită de cîteva mii de ori, dar şi afirmă că nici cea mai mică literă sau semn de punctuaţie nu va trece pînă cînd legea nu se va împlini în întregime. Mulţi din ce au scris-o sunt martori oculari şi de aceea au scris cele văzute, auzite, trăite şi pipăite. Deşi cei 40 de autori din diferite pături sociale, au scris cele 66 de cărţi, de-a lungul aproape a două mii de ani, nu există contraziceri între ei sau scrierile lor. În al treilea rînd tot ce a fost prorocit s-a împlinit în trecut, unele se împlinesc chiar sub ochii noştri şi altele se vor împlini în viitor. În al patrulea rînd, există dovezi din abundenţă în probleme arhiologice, de istorie sau ştiinţă, descoperite în favoarea bibliei. Ea este Duh şi Viaţă, ca să înveţe, să mustre, să îndrepte şi să dea înţelepciune în neprihănire, pentru orice lucrare bună.

A crede Biblia este pentru om o problemă de credinţă bazată pe cunoaştere, astfel omul, în final, trebuie să ia hotărîrea dacă crede afirmaţiile Cuvîntului lui Dumnezeu sau nu vrea să creadă, dacă crede mărturia lui Isus Hristos cu privire la Cuvîntul lui Dumnezeu sau nu vrea s-o creadă. Sunt mii şi mii de dovezi în favoarea adevărului de ce ai crede o minciună?

Cunoşti vreo carte care are mai multe dovezi decît Biblia, care este ea? Cunoşti vreo persoană care împlinind cele scrise în acea carte poate schimba istoria lumii şi vieţile oamenilor? Dar chiar dacă ar exista o astfel de persoană ea nu ar putea oferi viaţă veşnică, aşa cum ne-a oferit-o Domnul Isus, prin credinţa în jertfa Sa. Deci dacă totuşi moartea este inevitabilă, cum ai ge gînd să o înfrunţi? Nădejdea mea este în Isus, care oferă tuturor celor ce cred viaţă veşnică în prezenţa lui Dumnezeu. Dar celor care nu cred le este păstrată moartea a doua, adică iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, care a fost pregătit pentru Satan şi îngerii lui. Cîtă vreme se mai spune „astăzi este ziua pocăinţei”, eu te întreb, ce alegi tu?

Anunțuri

Esenţa iertării Aprilie 21, 2011

Posted by alaandrei in Mesaj.
Tags: , , , , ,
add a comment

Exemplul lui Isus:

a renunţat la razbunare dînd oamenilor posibilitate de a se pocai si a primi iertare- Ioan 3:17 „ Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

– a plătit pentru păcatul pe care nu l-a făcut – Isaia 53:5 “Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”

a dispreţuit  ruşinea – Evrei 12:2 „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”

suportă consecinţele păcatului pentru vecie – Evrei 10:5 „De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup.”

Acceptarea iertării:

să recunoşti vina – Luca 15:21 Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”

să – ţi plîngi păcatul – Luca 7:36-49 „Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor şi stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir. Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.” Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.” „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cincizeci. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi, dar, care din ei îl va iubi mai mult? Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.” Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei. Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. De aceea îţi spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.”

să te ierţi pe tine însuţi – Matei 27:4-5 „….şi a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?”, i-au răspuns ei. „Treaba ta. Iuda a aruncat arginţii în Templu şi s-a dus de s-a spânzurat.”

să ierţi pe Dumnezeu – Isaia 29:16 „Oare olarul trebuie privit ca lutul sau poate lucrarea să zică despre lucrător: „Nu m-a făcut el”? Sau poate vasul să zică despre olar: „El nu se pricepe”?”

Necesitatea iertării

– ca să fim iertaţi de Tatăl nostru cel ceresc – Matei 6:14-15 Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”

să fim fericiţi – Psalmul 32:1-2 „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea.”

că să nu lăsăm vreo rădăcină de amărăciune – Evrei12:15 „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.”

astfel îngrămădim cărbuni apinşi pe capul vrăjmaşilor – Rom 12:20 „Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.”

 Aplicarea iertării: după exemplul lui Isus. Cui să iertăm?

–  greşiţilor – Matei 6: 12 „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.”

–  datornicilor – Matei 18:27 „Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.”

–  fraţilor Coloseni 3:13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.

–  tuturor  Marcu 11:25 când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.

1Corinteni 5:7-8

Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat;
căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi,

nici cu un aluat de răutate şi viclenie,
 ci cu azimele curăţiei şi adevărului.

Soarta celor două categorii de oameni! Martie 21, 2010

Posted by alaandrei in Mesaj.
Tags: , , , , , , , , , , ,
add a comment

Maleahi 4:1-3 „Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură. Dar pentru voi, cari vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi supt aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd.   Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa supt talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor.

Pentru fiecare va veni ziua in care sau vor sări ca viţeii din grajd sau vor fi arşi ca miriştea. În întreaga carte Maleahi sunt arătate două categorii de oameni şi soarta lor: o zi care pentru unii va fi binecuvîntare iar pentru alţii – blestem.

În capitolul 1 avem pe Iacov şi Esau, avem Israelul şi Edomul. Unul din aceştea va ajunge ca stelele cerului şi nisipul mării iar altul din munte se va preface în pustie şi după ce va fi dărîmată nu va mai fi zidită niciodată – va fi numit ţara răutăţii şi poporul pe care s-a mîniat Domnul pentru totdeauna. Acest lucru va fi văzut chiar de ochii lor.

Tot în acest capitol ne este prezentată o imagine a relaţiei fiului cu tătăl său şi a slugii cu stăpînul său în contrast cu străinul. Fiul şi sluga aduc bucate necurate, jertfe betegi şi schioape, furate, daruri de mîncare de dispreţuit – pretinzînd că aduc cinste tatălui şi arătînd teamă faţă de stăpîn. Străinul – adică neamurile – de la răsărit şi pînă la asfinţit măresc Numele lui Dumnezeu şi pretutindeni ard tămîie în cinstea Numelui Său, aduc daruri de mîncare curate, pentru că cinstesc Numele Domnului.

Dumnezeu întreabă oare nu ar trebui să fie blestemat cel ce înşală atunci cînd juruieşte o vită beteagă deşi are în turma lui una sănătoasă?! Căci El este un Împărat Mare şi Numele lui Înfricoşat printre Neamuri!

În capitolul 2 avem imaginea preoţilor care deşi trebuiau să înveţe poporul cum să se închine şi să-i slujească lui Dumnezeu ei înşişi nu păzeau căile Domnului v.9, ba mai mult căutau la faţa oamenilor cînd tîlmăceau Legea. Pe cînd în v.7 se spune că buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa, şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor. Ei s-a abătut, au făcut din Lege un prilej de cădere pentru mulţi şi au călcat Legămîntul de viaţă şi de pace dat de Dumnezeu, pentru ca ei să se teamă şi să tremure înaintea Numelui Lui.

Tot aici avem exemplul soţului care este credincios nevestei lui în contrast cu cel necredincios, care a pîngărit legămîntul părinţilor săi. Domnul promite să nimicească pe cel ce a făcut acest lucru – pe preoţi pentru că nu au învăţat poporul, iar pe cei din popor pentru că nu au ţinut legîmîntul părinţilor lor.

În capitolul 3 ne este prezentată imaginea celor ce s-au abătut de la porunci din cauza părinţilor lor. Ei căutau să-L înşele pe Dumnezeu cu zeciuielile lor şi darurile lor. Dumnezeu le spune: ”Sunteţi blestemaţi cîtă vreme căutaţi să mă înşelaţi, tot poporul în întregime.”

Cei care  vor aduce  toate zeciuielile Dumnezeu le va deschide zăgazurile cerurilor şi le va turnă belşug de binecuvîntare  încît toate neamurile îi vor ferici.

Mal 3:18 Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-i slujeşte.”

Si iarasi veti vedea  ca si in cap.1 veti vedea cu ochii vostri nu auzi,se va confirma Cuvintul rostit de Mine si chiar voi imi veti fi martori oculari ca sa serviti ca marturie pentru cei ce nu cred.

Esau si Iacov erau frati si totusi care era diferenta dintre cei doi? Unul a ajuns sa fie blestemat iar altul binecuvintat? Cine a pus preţ pe Cuvînt şi cine pe plăcere? Diferenţa dintre fiu, sluga şi neamuri,vorbe si fapte? Preoţi care pazeau Cuvîntul şi care căutau la filosofiile lumii la faţa omului, la toleranţă? Cei ce aduc zeciuiala şi cei ce cred în înţelepciunea părinţilor şi tradiţiei? Cel neprihănit şi cel rău? Cel ce slujeşte si cel ce nu slujeşte?

Cum sa trecem din categoria celor ce au sa arda in categoria celor ce se vor bucura?

Luca 23:39-43 Unul din tîlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? MîntuieşteTe pe Tine însuţi, şi mîntuieşte-ne şi pe noi!” Dar celalalt l-a înfruntat, şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti supt aceeaş osîndă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n’a făcut nici un rău.” Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, cînd vei veni în Împărăţia Ta!”  Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”

Semnul de pe crucea ortodoxă arată unde au plecat cei doi tîlhari, răstigniţi pe cruce împreună cu Domnul Isus. De obicei răstigniţi nu mureau în aceeaşi zi, ci peste citeva zile, deci tîlharul trebuia şi acest lucru să-l primească prin credinţă.

Aici vedem cel mai bine harul lui Dumnezeu! Ce a făcut tîlharul cît a trăit pe pămînt???? Nimic care ar putea fi calificat ca neprinhănire în afară de faptul că a crezut  că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi cuvintele pe care le-a rostit El.

Şi aici vedem acele două categorii de oameni, cei care cred şi care batjocoresc pe Dumnezeu. Cei care aleg viaţa veşnică şi cei care aleg plăcerile de o clipă ale păcatului.

Am văzut mai multe feluri de oameni de diferite ranguri şi vremuri. Mai este înca un exemplul pe care vreau să-l vedem. David şi Solomon – tatăl şi fiul. Solomon – cel mai înţelept om de pe pămînt, care a cunoscut toate tainele şi a cărui bogăţii nu puteau fi numărate. Cum a aplicat el ceea ce a învăţat şi i-a fost descoperit de Dumnezeu? El a lăsat în inima lui loc pentru femei din popoarele păgîne care l-au îndepărtat de Dumnezeu.

Şi David – pe care Dumnezeu l-a numit om după inima Lui? De ce Dumnezeu l-a numit aşa?În ce împrejurări a dat dovadă David de calităţi plăcute lui Dumnezeu?

Cînd a fost prigonit şi în încercări sau şi atunci cînd a păcătuit cu Batşeba?

Care a fost diferenţa dintre tată şi fiu? Fiul, Solomon, cînd a fost mustrat nu a recunoscut vina, nu s-a pocăit şi n-a dorit să suporte consecinţele păcatului, ci a căutat să schimbe hotărîrea şi planul lui Dumnezeu.

David cînd a fost mustrat – a recunoscut, s-a pocăit şi s-a  smerit suportînd consecinţele păcatului în viaţa sa, după hotărîrea lui Dumnezeu.

Din ce categorie faci parte?

Slujeşti sau nu lui Dumnezeu?

Cum răspunzi tu la mustările Domnului?

Ce alegi: să fii după inima lui Dumnezeu sau să mergi împotriva Cuvîntului Lui?

Tu eşti cel care faci alegerea!

La ce serveşte pomana? Aprilie 27, 2009

Posted by alaandrei in Mesaj.
add a comment

lumanarica-mic

DEX online dă umătoare definiţie cuvîntuluiPOMÁNĂ

1. Dar, danie, ofrandă făcute cuiva şi servind, potrivit credinţei creştine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere. ♢ Expr. A cere de pomană = a cerşi. A-şi face (milă şi) pomană cu cineva = a ajuta pe cineva, a face un bine cuiva. ♦ (Fam.) Ocazie binevenită, rară, extrem de avantajoasă (sub raport material); chilipir. ♢ Expr. A umbla după (sau a căuta) pomană = a umbla după avantaje materiale nemeritate. 2. (În ritualul creştin) Praznic care se face după o înmormântare sau după un parastas şi la care de obicei se dăruiesc (săracilor) diverse obiecte (ale mortului); (concr.) ceea ce se dăruieşte cu acest prilej.

O altă definiţie a acestui cuvînt o avem în Biblie. În Evanghelia după  Matei 6:1-4 este scris:

„Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată dela Tatăl vostru care este în ceruri.  Tu, dar, cînd faci milostenie, nu suna cu trîmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Ci tu, cînd faci milostenie, să nu ştie stînga ta ce face dreapta, pentruca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.”

Din acest text vedem că răsplata pentru pomana făcută o primeşte cel care a dat-o, nemijlocit.

Marcu9:41-42 Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentrucă sînteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata. Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gît o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.

Orice milostenie, fie şi un pahar de apă, făcută în Numele Domnului Isus Hristos, adică care contribuie la înaintarea Evangheliei, salvarea sufletului, care o primeşte, de la moarte, îţi va fi răsplătită.  Dimpotrivă, orice milostenie, fie şi un lucru foarte scump, dar care nu-i oferă şi posibilitatea de a avea viaţa veşnică, nu-ţi va fi răsplătită. Dacă dai  numai pentru a-l ajuta să scape de sărăcie materială, ajutorul acesta este neesenţial şi de scurtă durată:

Mar 8:36-37 Şi ce foloseşte unui om să cîştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?  Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

Deci, pomana nu mîntuieşte sufletele care au murit, ci sufletele care fiind încă aici pe pămînt, recunosc starea lor în faţa lui Dumnezeu, şi primesc iertarea şi darul vieţii veşnice.

Pomana nu ajută nici celor adormiţi, despre care Biblia spune că au murit în Domnul, pentru că ei se află acum cu Dumenzeu şi deci nu mai au nevoie de ea.

Dacă prin milostenia ta, ai ajutat pe oameni să-L cunoască cu adevărat pe Dumnezeu şi planul Său pentru om, tu vei primi o răsplată. Dar nu este vorba de mîntuirea sufletului tău. Salvarea sufletului se face numai prin credinţa în jerfta Fiului lui Dumnezeu, Isus Hristos. Dacă am putea scăpa de pedeapsa pentru păcatele noastre prin facerea de milostenii şi pomeni, atunci jertfa Domnului Isus ar fi fost zădarnică.

Efenseni 2:6-10 El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi sîntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Dacă ai primit prin credinţă darul vieţii veşnice şi apoi foloseşti faptele bune pregătite de Dumnezeu ca şi alţi oameni  să afle despre acest dar şi să creadă în Isus Hristos, Fiul Său, te vei bucura de o mare răsplată!!!

Slujbele. Binecuvîntare sau blestem Aprilie 23, 2009

Posted by alaandrei in Mesaj.
Tags: , , , , ,
add a comment

La Romani 12:1 găsim îndemnul sfîntului apostol Pavel către toţi credincioşii: „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească”.

Ca să înţelegem mai bine aceste text vreau să privim în cartea Maleahi, în care Dumnezeu ne învaţă să nu repetăm greşelile preoţilor, în închinarea şi slujirea noastră zilnică.

Mal 1:1 Proorocia, Cuvîntul Domnului către Israel, prin Maleahi:

Proorocie. Ce înseamnă aceasta în contextul cărţii Maleahi? A prooroci – a judeca poporul Său ales, cu privire la închinarea lor înaintea lui Dumnezeu şi cum va fi judecat cel ce nu se întoarce la D-zeu cu pocăinţă, avertizîndu-i mai întîi prin mesagerul Său, Maleahi (mesager). Dumnezeu le arată îndurarea Sa, mila, faptul că este încet la mînie, plin de bunătate şi credincioşie.

Cuvîntul Domnului către Israel – poporul pe care şi L-a ales Dumnezeu- vedem paralela dintre ei şi noi care am fost cîştigaţi ca să fim ai Lui, de aici vedem ca această carte ne este adresată nouă şi nu celor ce nu sunt a lui Dumnezeu.

În următorul verset vedem căt de mult a iubit EL pe Israel şi ne iubeşte şi pe noi.

Mal 1:2 „V’am iubit, zice Domnul! Şi voi ziceţi: „Cu ce ne-ai iubit?” Nu este Esau frate cu Iacov? zice Domnul; totuş am iubit pe Iacov,

În Geneza 36 vedem că Esau, sau Edom, era un popor foarte bogat, numeros şi puternic, deaceea Israel punea la îndoială dragostea lui Dumnezeu, văzînd căt de bine îi mergea lui Esau, chiar dacă el nu asculta de Domnul.

Mal 1:3 şi am urît pe Esau, i-am prefăcut munţii într’o pustietate, şi moştenirea lui am dat-o şacalilor din pustie.

D-zeu le deschide ochii ca să vadă ce a făcut cu Esau. Tot ce Israelul considera a fi o binecuvîntare deosebită, Dumnezeu a distrus într-o clipă.

Mal 1:4 -5 Iar dacă ar zice Edomul: „Sîntem nimiciţi, dar vom ridica iarăş dărîmăturile!” aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Să zidească ei, căci Eu voi surpa, şi se vor numi: „Ţara răutăţii”, şi „Poporul pe care S’a mîniat Domnul pentru totdeauna!” Veţi vedea cu ochii voştri lucrul acesta, şi veţi zice: „Mare este Domnul dincolo de hotarele lui Israel!”

Am văzut căderea Edomului, am văzut şi căderea regimului comunist. Comnuniştii susţineau cîndva că vor arăta la televizor pe ultimul creştin dar, iată că trăim vremuri, cînd la televizor vor arăta nu ultimul creştin, ci ultimul communist. Şi veţi vedea Că El este Domnul.

Mal 1:6 Un fiu cinsteşte pe tatăl său, şi o slugă pe stăpînul său. Dacă sînt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sînt Stăpîn, unde este teama de Mine? zice Domnul oştirilor către voi, preoţilor, cari nesocotiţi Numele Meu, şi cari ziceţi: „Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?”

Preoţii Îi spuneau lui Dumnezeu Tată şi Domn, dar nu-I dădeau nici cinstea cuventită unui tată şi nici nu se temeau de El, ca de un Stăpîn, ci luau în deşert Numele Lui, ca mai apoi să întrebe cu ce L-au nesocotit pe El.

Mal 1:7 „Prin faptul că aduceţi pe altarul Meu bucate necurate!” Şi dacă ziceţi: „Cu ce Te-am spurcat?” „Prin faptul că aţi zis: „Masa Domnului este de dispreţuit!”

Ei aduceau jertfe, dar fără ca să dea cinstea cuvenită, slujindu-L material, dar nu respectau autoritatea Lui, la fel ca fiul rămas acasă, din pilda fiului risipitor, care işi slujea tatăl dar nesocotea autoritatea lui. El cere respectul pe care îl merită un Tată.

Mal 1:8 Cînd aduceţi ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Cînd aduceţi una şchioapă sau beteagă, nu este rău lucrul acesta oare? Ia adu-o dregătorului tău! Te va primi el bine pentru ea, va ţinea el seama de ea? zice Domnul oştirilor.

Ei nu-L respectau ca Stăpîn. Ca exemplu, dacă duci, ca mulţumire, şefului tău, sau medicului, sau celui ce ţi-a slujit, un lucru stricat, sau cu termenul trecut, sau pe care nu-l mai poate folosi. Cum vei fi privit?

1:9 Şi acum, vă rog, rugaţi-vă lui Dumnezeu să aibă milă de noi! Vă va primi El cu bunăvoinţă, cînd mînile voastre fac astfel de lucruri? zice Domnul oştirilor.

După ce ai adus aceste lucruri stăpînului, roagă-l sa-ţi mai mărească sălariul, să-ţi taie din responsabilităţi şi timpul de lucru, sa-ţi mai adauge o masă, doua, trei? Va asculta el oare dorinţele tale, sau nu ştii dacă vei rămînea la locul de lucru? Venind cu un aşa cadou, să mulţumeşti mediculu, vei îndrăzni să mai apelezi la el vreodată?

Mal 1:10 „Cine din voi va închide porţile, ca să n’aprindeţi degeaba focul pe altarul Meu? N’am nici o plăcere de voi, zice Domnul oştirilor, şi darurile de mîncare din mîna voastră nu-Mi sînt plăcute!

Mai bine, zice Dumnezeu, am închide uşa bisericii, decît să venim cu închinare, programe, mărturii, slujbe, grupuri de studiu, şi alte activităţi însuşindu-ne, pe nedrept meritele, sau realizările. Slujbele făcute cu jumătate de inimă, mai degraba necinstesc pe Cel caruia I le aducem, decăt să-I fie de un bun miros. Domnul spune că nu are dorinţă de a asculta, binecuvînta şi de a primi cu bunăvoinţă astfel de daruri.

Mal 1:11 Căci dela răsăritul soarelui pînă la asfinţit, Numele Meu este mare între neamuri, şi pretutindeni se arde tămîie în cinstea Numelui Meu şi se aduc daruri de mîncare curate; căci mare este Numele Meu între neamuri, zice Domnul oştirilor.

Israel credea că închinarea adevărată este numai în Templul de la Ierusalim, şi nu în altă parte. Dar Dumnezeu le prezintă viitorul, şi faptul că nu numai ei vor fi cei care se pot închina lui Dumnezeu, dar că toate neamurile vor putea face acest lucru în Duh şi adevăr, în orice loc.

Mal 1:12 ,Dar voi îl pîngăriţi, prin faptul că ziceţi: „Masa Domnului este spurcată, şi ce aduce ea este o mîncare de dispreţuit!”

Prin faptul că faceau deosebire dintre jertfe şi daruri după cîştigul pe care îl aveau din asta, ei pîngăreau Numele Domnului, nesocotind poruncile Lui privitor la jertfe şi daruri.

Nu ei erau cu dreptul de a decide ce jertfe aveau valoare şi erau bine primite în faţa Lui, pentru El toate jertfele făcute după Cuvîntul Său, sunt necesare şi valoroase.

Mal 1:13 Voi ziceţi: „Ce mai osteneală!” şi o dispreţuiţi, zice Domnul oştirilor; şi aduceţi ce este furat, şchiop sau beteag: „Iată darurile de mîncare pe cari le aduceţi! Pot Eu să le primesc din mînile voastre? zice Domnul.

Preoţii se indignau, şi nu voiau să le dea cinste împlinindu-le, ba chiar mai mult, le dispreţuiau, astfel că şi poporul vedea acest lucru. Nu se merită să ne ostenim pentru nişte daruri neînsemnate. Fiind astfel privite de preoţi şi poporul, respectiv, aducea ce era furat, shiop şi beteag. Să revenim la întrebarea noastră. Dacă aducem stăpînului un lucru pe care numai la gunoi l-am duce, va privi El cu bunăvoinţă la acel lucru? Să presupunem că nu avem nimic altceva. Dar în casă noastră aducem doar lucruri bune!

Mal 1:14 „Nu! blestemat să fie înşelătorul, care are în turma lui o vită de parte bărbătească, şi totuş juruieşte şi jertfeşte Domnului o vită beteagă! Căci Eu sînt un Împărat mare, zice Domnul oştirilor, şi Numele Meu este înfricoşat printre neamuri.

Dumnezeu nu cere ce nu ai, dar dacă ai ceva bun şi-l promiţi Domnului, iar mai apoi aduci ce nu-ţi trebuie, nu te aştepta să fii binecuvîntat. Răspunsul lui Dumnezeu e categoric. Nu! Ci, cel ce aduce astfel de daruri este blestemat!

Care este scopul slujbelor, jerfelor, a închinării noastre înaintea Domnului prin toate lucrările, sport, engleză, computere, ziar, proiecte, grupuri de studiu? Să dăm cinstea cuvenită Numelui lui Dumnezeu! Nu pentru a ne scoate slavă nouă, nu pentru a căpăta venit pe seama realizărilor lui Dumnezeu, ci pentru a vesti Numele lui printre neamuri!

1. ESAU SAU IACOV? CARE DIN EI REPREZINTĂ RELAŢIA TA CU DUMNEZEU?

2. ÎI DAI LUI DUMNEZEU CINSTEA CUVENITĂ UNUI TATĂ ŞI FRICa CUVENITĂ UNUI STĂPÎN? CUM?

3. CARE ESTE MĂRTURIA TA ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU ŞI A OAMENILOR? Dai Domnului ce ai mai bun din timpul, banii, sănătate sau dai ce-ţi rămăne schiop, furat şi beteag?

Învierea – basme sau realitate? Aprilie 19, 2009

Posted by alaandrei in Mesaj.
add a comment

Cu şapte zile înainte de înviere Domnul Isus le-a vorbit, a cîta oară, despre moartea şi învierea Sa. După ce s-au împlinit aceste şapte zile, Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, Salome şi celelalte care erau împreună cu ele au adus miresmele pe care le pregătiseră pentru Cel mort. De ce? Pentru că n-au crezut cuvintele Domnului Isus. Oare n-au fost ele martore la învierea lui Lazăr? Oare n-au auzit ele afirmaţia lui Isus, „Eu sunt învierea şi viaţa.„? Cu toate acestea n-au crezut nici chiar atunci cînd îngerul le-a mărturisit despre învierea lui Isus.

Totuşi, Maria Magdalina s-a dus şi a dat de ştire ucenicilor despre cele văzute şi auzite de la înger.

Cuvintele acelea li s-au părut apostolilor basme şi nu le-au crezut. Luca 24:11

Doi din ucenicii lui Isus mergeau spre Emaus şi pe  cînd erau în drum Isus li s-a arătat şi a  început să  vorbească cu ei.  Relatarea lor despre nădejdile false şi visurile neîmplinite L-au făcut pe Isus să exclame,„O , nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?” Şi a început dela Moise, şi dela toţi proorocii, şi le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.” Luca 24:25-27

Aceştea doi s-au întros înapoi la ceilalţi ucenici şi le-au povestit despre întîlnirea pe care au avut-o cu Isus, pe drum spre Emaus. Dar nici de data aceasta ucenicii nu s-au lăsat convinşi de cuvintele lor.

În sfîrşit, S’a arătat celor unsprezece, cînd şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-l văzuseră înviat. Marcu 16:14

E greu de imaginat, însă nici acum după toate mărturiile făcute de femei, ucenici sau chiar prezenţa lui Isus în trup în mijlocul lor nu era de ajuns ca să-i facă să creadă.

Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. Dar El le-a zis: „Pentru ce sînteţi turburaţi? Şi dece vi se ridică astfel de gînduri în inimă? Uitaţi-vă la mînile şi picioarele Mele, Eu sînt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n’are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.” (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mînile şi picioarele Sale.) Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mîncare?”
I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere. El le-a luat, şi a mîncat înaintea lor. Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.” Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. Şi le-a zis: „Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. Luca 24:37-46

La această întîlnire însă, nu  era prezent un uncenic, pe care toţi obişnuiesc să-L numească necredinciosul, şi anume, Toma, zis Gemănul.

Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mînile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede.” Ioan 20:25

Dacă celorlalţi ucenici Domnul Isus a fost nevoit să le tîlcuiască toată Scriptura, lui Toma i-a fost suficient doar sa vadă şi să creadă.

Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mînile Mele; şi adu-ţi mîna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” „Tomo” i-a zis Isus, „pentrucă M’ai văzut, ai crezut. Ferice de ceice n’au văzut, şi au crezut.” Ioan 20:27-29

Eu sunt mai fericit decît Toma, pentru că deşi nu L-am văzut pe Isus, nu I-am auzit glasul, nu am vorbit cu ucenicii, nu mi s-a arătat nici un înger, am avut harul să aud Cuvîntul lui Dumnezeu, să cred şi să primesc viaţa vecinică. Dar tu eşti mai fericit ca Toma? Dacă nu, cercetează Scripturile cît încă mai e har!

5 categorii de oameni la crucea lui Isus Aprilie 18, 2009

Posted by alaandrei in Mesaj.
1 comment so far

Care din cei aflaţi în ziua răstignirii la cruce au avut harul să intre în rai? Pentru a afla răspuns la această întrebare vom urmări pasajul biblic din Evanghelia după Luca 23:32-43.

Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, cari trebuiau omorîţi împreună cu Isus. Cînd au ajuns la locul, numit „Căpăţîna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stînga. 23:32-33

Primii menţionaţi în acest pasaj, sunt făcătorii de rele, care nu se aflau de bună voie acolo, ci din cauza fărădelegilor săvîrşite, fiecare din ei reprezentănd cîte o categorie aparte.

Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgînd la sorţi. 23:34

O altă categorie prezenţi la poala crucii erau ostaşii romani care au săvîrşit nemijlocit răstignirea. Ei n-au văzut în cruce decît un prilej de îmbogăţire materială, acest fapt dovedindu-se a fi parte din împlinirea proorociilor.

Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus, şi ziceau: „Pe alţii i-a mîntuit; să Se mîntuiască pe Sine însuş, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”Ostaşii de asemenea îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet, şi-i ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul Iudeilor, mîntuieşte-Te pe Tine însuţi!” Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreeşti: „Acesta este Împăratul Iudeilor.”35-38

La locul execuţiei erau şi curioşii, vînătorii de senzaţional. Pe lîngă ei sunt prezentaţi şi liderii religioşi ai acelor vremuri, motivul aflării lor fiind clar definit – să-şi bată joc de Isus, exemlul lor a fost urmat de oamenii de rînd şi ostaşi.

Unul din tîlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mîntuieşte-Te pe Tine însuţi, şi mîntuieşte-ne şi pe noi!” 23:39

Tîlharul care îşi bătea joc de Isus urmînd şi el exemplul fruntaşilor celor mai de seamă,  căuta să se folosească de puterea Lui. El nu a dat nici o importanţă faptului că era lîngă Domnul vieţii veşnice. Tot ce a considerat important era materială şi unicul lucru care şi-l dorea era să-şi continue modul vechi de trai.

Dar celalt l-a înfruntat, şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti supt aceeaş osîndă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n’a făcut nici un rău.” Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, cînd vei veni în Împărăţia Ta!”23:40-42

Tovarăşul lui dimpotrivă a recunoscut  în Isus pe Dumnezeu şi faptul că că el şi-a meritat pedeapsa. El nu se bucura împreună cu celalţi nelegiuiţi de răstignirea şi patimile lui Isus, fiind convins de nevinovăţia Lui. Aceată atitudine l-a deosebit de toţi ceilalţi oameni, fiind cea mai înţeleaptă şi potrivită, pentru unul care se află la cruce.


Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
23:43

Tîlharul a recunoscut existenţa lui Dumnezeu, şi-a recunoscut  păcatul său şi a crezut cuvintele Domnului Isus, fără ca să le pună la îndoială, ştiind că moartea de cruce era una lentă şi chinuitoare care dura uneori şi cîteva zile. Chiar şi Pilat s-au mirat de faptul că a murit aşa de curînd(Marcu 15:44)

Din acest text se vede foarte clar cum se capătă viaţa veşnică şi anume prin har suntem mîntuiţi, prin credinţă,  nu prin fapte ca să nu se laude nimeni. Primul care a intrat în Împărăţia lui Dumnezeu n-a fost unul din ucenici, care a umbalt cu Domnul Isus trei ani şi jumătate, fiind martor ocular la toate semnele, minunile şi învăţătura Lui. Nici unul din fruntaşii care cunoşteau Legea şi Proorocii şi se considerau conducătorii spirituali ai vremii. N-au fost nici ostaşii romani care guvernau în pe atunci  pămîntul. N-a fost nici unul din norodul de atunci, care au participat la construcţia Temlului, aduceau jertfe, împlineau Legea. N-a fost nici unul din cei enumeraţi mai sus, ci unul din categoria cea mai de jos, un nelegiut, dar care întîlnindu-se cu Dumnezeu, a ales că se gîndească la  cele veşnice. Deaceea el măcar că a fost condamnat de judecătorii pămîntului la moarte cea mai josnică, a ajuns să fie iertat de Dumnezeu şi a căpătat un loc în raiul Lui.

O astfel de persoană am fost şi eu pînă am început să caut sensul vieţii şi pînă să-L cunosc pe Dumnezeu. Dar atunci cînd am ajuns în faţa crucii, am ales să recunosc păcatul, şi să cred cuvintele Domnului.  Ai fost şi tu la cruce? L-ai recunoscut pe Dumnezeu? Ai crezut cuvintele Lui? Dacă da, ne vom întîlni în Împărăţia Lui, în raiul lui Dumnezeu! Dacă nu, fă-o chiar acum!

Ziua de Vineri, zi de doliu internaţional Aprilie 15, 2009

Posted by alaandrei in Mesaj, Ştiri.
2 comments

Cu toţii suntem îndureraţi, cu inimile însîngerate şi ochii înlăcrimaţi cînd ne gîndim la toţi cei care sunt acum în spatele zidurilor închisorilor, în celulele neîncăpătorare, cu răni care dor cummplit, dar mai mult cu sufletul sfîşiat de durere şi demnitatea călcată în picioare.

Au fost folosite diverse tactici pentru ca adevărul să nu ajungă la oamenii de rînd, ca nu cumva să se confirme ceea ce e demult ştiut – regimul sub care gemem cu toţii este cel mai antiuman şi sîngeros.

S-au lăudat că n-au întreprins măsuri şi n-au aplicat forţa pentru că „nu luptă cu copiii”. Dar cum rămîne cu încarcerarea aceloraşi copiii şi a multor altora care nici n-au participat la escaladarea clădirilor, doar că s-au pomenit la locul nepotrivit, la timpul nepotrivit. Continuă să umble prin colegii şi Univresităţi şi să intimideze pe unii, şă aresteze pe alţii.

Vreau să spun că aceşti copii care se spune mereu că “au vandalizat clădirile” au păstrat totuşi ce este mult mai scump decît totate clădirile luate împreună, demnitatea umană şi n-au călcat în picioare pe poliţiştii căzuţi, au format coridor pentru a-I trece pe poliţiştii răniţi, care după cîte se pare au fost primii care au aruncat piatra. Aceşti copiii se află acum în închisori, bătuţi pînă la desfigurare şi pînă ce ajung să-şi verse singele şi viaţa pe gură, să-şi piardă orice speranţă în ziua de mîine sau şi mai rău dorinţa de a trăi. Ce va rămîne în inima şi sufletul acestor copii după ce au fost trataţi într-un mod atăt de sălbatic şi nemilos. Va putea cineva să le pună în vină ura care se va sălăşui în inimilelor poate pentru tot restul vieţii? Ce facem noi ca să ne salvăm viitorul? Cred că înainte de orice altă acţinune trebuie să ne întoarcem cu faţa la Dumnezeu, să ne smerim inimile, să ne rugăm Lui , şi să căutăm la El milă şi îndurare pentru popor şi pentru ţară: Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este vecinică şi al cărui Nume este sfînt. „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sînt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite. Isa 57:15

Comunicat F.A.M.

Forumul Anticomunist din Moldova (F.A.M.) anunţă Vinerea Mare, 17 aprilie, zi de doliu internaţional pentru jertfele totalitarismului comunist, Valeriu Boboc, precum şi pentru toţi morţii nedeclaraţi încă şi pentru care vor fi emise expertize medico-legale false.

Facem apel către toţi românii din întreaga lume, cît şi către toţi cei solidari cu protestatarii de la Chişinău, ca începînd cu ziua de azi să-şi exprime solidaritatea cu familiile victimelor represaliilor comuniste prin legarea panglicilor negre la geamuri, la maşini şi, pur şi simplu, la mînă sau la piept.

De asemenea, cerem protecţie internaţională pentru TOŢI participanţii la protestele din 6-7-8 aprilie, nu doar pentru cei din ultimile rînduri!

Cerem dreptul la un tratament adecvat pentru TOŢI protestatarii, inclusiv pentru cei implicaţi în ciocnirile fizice şi în actele de escaladare şi incendiere a clădirilor Parlamentului şi Preşedenţiei.

A cere protecţie internaţională doar pentru cei aflaţi în ultimile rînduri este de fapt o lipsă de reacţie!

Daţi mai departe acest mesaj.