jump to navigation

Cînd să-l învăţăm pe copil să citească Martie 6, 2012

Posted by alaandrei in Instructiv-educativă.
Tags: , ,
add a comment

Am citit că deja la 4 ani copilul poate învăţa să citească, ar trebui să încep să lucrez în acest domeniu?


Dacă preşcolarul este deosebit de ager şi poate  învăţa să citească fără să simtă presiune nejustificată din partea adulţilor, poate fi un avantaj să-i dezvoltăm această deprindere. Dar, cu  toate acestea există şi mulţi „dacă”. Puţini părinţi sunt în stare să lucreze cu copiii lor fără să arate frustrarea în caz de eşec. E ca şi sum ai învăţa-o pe soţia ta să conducă: riscant în cel mai bun caz şi dezastruos în cel mai rău. Pe lîngă aceasta, învăţarea ar trebui programată la vîrsta cînd ea este necesară. De ce să investeşti efort nesfîrşit pentru a-l învăţa pe copil să citească cînd el încă nu a învăţat să traverseze strada, să-şi lege şireturile, să numere pînă la zece, sau să răspundă la telefon. Nu se merită să faci mare panică cu  privire la citire la vîrsta preşcolară, ca atare. Cea mai bună sugestie ar fi să asigurăm un cadru favorabil pentru copil în care el să poată învăţa cît mai multe lucruri interesante din cărţi sau alte materiale, să-i citim  şi să-i răspundem la întrebările lui, iar celelalte vor veni la timpul lor.

James Dobson, „Dr. Dobson answers your questions about raising children”

Anunțuri

Rezultatele studiului despre abstinenţă arătă că valorile părinţilor contează cel mai mult August 26, 2010

Posted by alaandrei in Instructiv-educativă.
Tags: , , , , , ,
add a comment

Rezultatele unui studiu guvernamental cu privire la abstieneţă, efectuat de administraţia lui Obama, a arătat că valorile părinţilor contează mai mult decît discuţiile din clasă. Acest studiu a demonstrat cît de importantă şi influentă este moralitatea şi valorile părinţilor pentru copiii lor cînd vine vorba de abstinenţă.  Descoperirile făcute au arătat o semnificativă influienţă a valorilor părinteşti în ce priveşte atitudinea copiilor faţă de abstinenţă de la relaţii sexuale pre-maritale.

Conform raportului de pe site LifeSiteNews.com, „studiul a făcut cîteva descoperiri care contravin cu înţelepciunea conveţională despre atitudinea adolescenţilor şi educaţia sexuală. De exemplu, studiul demonstrează că părinţii şi copii în general se opun sexului pre-marital, adăugînd că adolescenţii au o părere doar cu puţin mai permisivă decît părinţii lor.

„Studiul a descoperit că 70 % din părinţi sunt împotrivă ca copiii lor să întreţină relaţii sexuale pre-maritale, în timp ce doar 60% din copii au afirmat că doar persoanele căsătorite pot întreţine relaţii sexuale. Raportul a indicat că atitudinea socială şi părintească cu privire la sex şi abstinenţă sunt mult mai influiente decît educaţia din cadrul orelor chiar dacă  este orientată spre abstinenţă.”

Cred că e uşor de concluzionat încă o dată că copiii nu fac atît ce le spun părinţii cît ceea ce fac ei. Şi pentru că ne pasă de viitorul copiilor noştri trebuie cu adevărat să trăim ceea ce îi învăţăm şi să fim pentru ei un viu exemplu în totate lucrurile mai ales cele ce ţin direct de viaţă şi moarte.

Cînd începe copilul să deosebească binele de rău? Mai 14, 2010

Posted by alaandrei in Instructiv-educativă.
Tags: , , , ,
add a comment

În urma efectuării unor teste savanţii au ajuns la concluzia că începînd cu vîrsta de şase luni bebeluşii care abia de pot sta bine pe şezute, deja pot face deosebirea între bine şi rău. Experimentele au ajuns să fie o adevărată provocare pentru savanţii care sunt de părere că copilul de naşte „tabula rasa” şi că moralitatea este conturată şi  formată de părinţi.

Într-unul din experimente cu păpuşi, sub forma unei piese de teatru, bebeluşii şi-au arătat preferinţele pentru păpuşa „bună” care a avut  rolul  pozitiv de  ajuta o altă păpuşă să urce un deal, şi  au respins pe cea care a „jucat ” rolul negativ de încurca personajul principal de a escalada urcuşul.

Alt test în care au participat copii de 2 ani  chiar a implicat şi remunerarea personajului pozitiv şi pedepsirea celui negativ,  lipsindu-l de dulciuri.

Profesorul Paul Bloom care s-a ocupat cu cercetarea moralităţii la copiii mai mulţi ani la rînd  a afirmat, „Tot mai multe dovezi ne arată că moralitatea este prezentă în viaţa noastră încă de la început.  Undeva simţul binelui şi răului parcă ar fi crescut în oase. Alegerea pe care au făcut-o copii nu a fost întîmplătoare deoarece mai toţi copiii au ales jucăria a cărei rol a fost pozitiv.”

Cu toate că studiile par să  arate că moralitatea este prezentă în viaţa bebeluşilor totuşi unii savanţi şi-au exprimat neîncrederea în rezultatele obţinute. Ei afirmă că bebeluşii au putut învăţa să deosebească binele de rău de la naştere.

Alţii afirmă că aceste teste ar putea comunica un mesaj greşit şi bebeluşii au ales jucăria „pozitivă” doar pentru că lor le-a plăcut că aceasta se mişca în sus şi nu pentru că ar fi ajutat „prietenul” său. (DailyMail)

Cred că important  este nu doar să îi învăţăm pe copiii noştri să deosebească binele de rău, cei care au copiii nu o dată s-au convins că micuţii ştiu foarte bine cînd „au călcat strîmb”, dar să-i ajutăm întotdeauna să procedeze corect, să-i ajutăm să aleagă binele şi pe cei ce îl fac.  În  zilele noastre sunt atîtea pericole şi atîţia care înceară să numească binele -rău iar răul- bine încît doar avînd un fundament stabil şi care nu se schimbă de la o zi la alta, putem să ne protejăm copiii. Această bază solidă este Cuvîntul lui  Dumnezeu – adevărul suprem – care rămîne actual şi serveşte drept un ghid ce are răspuns pentru toate situaţiile şi problemele vieţii şi care este unicul „barometru” a cărui date sunt întotdeauna corecte. „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi cînd va îmbătrîni nu se va abate de la ea.” Proverbe   22:6

Familia unită – un secret mic care dă rezultate mari! Martie 25, 2010

Posted by alaandrei in Instructiv-educativă.
Tags: , , , , , ,
add a comment

Iată un lurcu foarte simplu pe care îl putem face pentru a avea o familie mai unită. Puteţi începe chiar în aceasta seară, cînd vă adunaţi toţi împreună. În timpul zilei se acumulează destule emoţii negative, aşa că la sfîrşitul ei îţi pare că nu ţi-a mai rămas voie bună şi căldură pentru cei de acasă?

Un exerciţiu simplu poate schimba situaţia cît ai zice … ha ha ha. Savanţii au dovedit că în timp ce omul rîde creierul eliberează o substanţă numită oxitocină, care are un efect de calmare a emoţiilor negative şi este numit şi hormonul dragostei. Această substanţă crează sentimentul de apropiere faţă de persoana cu care rîzi,  senzaţia de bucurie şi dorinţa de ai cuprinde şi de ai iubi pe cei din familia ta. Un alt lucru extraodinar este că oxitocina reduce sentimentul de mînie.

Această substanţă se produce pe cale chimică, poate fi intîlnită ca sprei,  doar că este foarte scumpă. Aşa că cel mai bun mod de a dobîndi această substanţă, fără plată, este să creezi o atmosferă degajată: fie că este un joc cu toată familia sau vizionarea unui film vesel care te face să rîzi, fie că e doar un timp în care să vă amintiţi de situaţii hazlii din viaţă care să vă provoace hohote de rîs.

„Suntem foarte ocupaţi şi nu prea avem timp pentru aşa ceva!” – îmi veţi reproşa, dar sunt zile libere, sunt sărbători pe care le putem petrece în aer liber şi împreună cu cei dragi. Astfel de momente trăite împreună vor duce la crearea unei legături strînse între membrii familei, indiferent de împrejurări şi de vîrstă.

Şi cine ştie poate dacă ajungem să folosim acest principiu pe scară largă …  putem obţine rezultate la fel de grandioase … putem deveni mai îngăduitori şi mai sensibili la sentimentele şi nevoile celor din jurul nostru, mai receptivi la problemele şi necazurile altora. Putem deveni o ţară  unită despre care nu se vor mai alcătui bancuri în care moldovenii se trag la fund unul pe altul!

Oxitocina obţinută pe cale chimică şi administrată prin injectare poate fi periculoasă şi dăunătoare chiar. Dar nu vă fie frică, rîsul nu va duce la supradozare! Rîdeţi cu poftă, mult şi cît mai des, cu cei care vă sunt  scumpi şi pe care doriţi să-i aveţi cît mai mult timp alături!

Modelarea caracterului – cîteva idei despre disciplinarea copiilor Martie 10, 2010

Posted by alaandrei in Instructiv-educativă.
Tags: , , , , , , ,
2 comments

1. Defineşte clar limitele înaite de a-l impune pe copil să le respecte. „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănînci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit.” (Geneza 2:16-17)

Cel mai important pas în orice procedură disciplinară este cel de a stabili aşteptări rezinabile şi limite preventiv. Copilul trebuie să ştie ce se poate şi ce nu este admisibil înainte ca să poarte responsabilitatea pentru acele reguli. Această precondiţie va elimina sentimentul copleşitor de nedreptate pe care un copil îl simte atunci cînd este pedepsit pentru accidente şi greşeli. Dacă incă  nu ai stabilit clar aceste limite nu aplica pedeapsa pentru ele.

2. Răspundeţi la provocări şi sfidare cu hotărîre şi încredere. „Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte! ”
(Proverbe 3:12)

Odată ce copilul a înţeles ce i se cere, el trebuie să poarte răspunderea pentru comportamentul său. Aceasta pare simplu la prima vedere, dar din experienţa majoritarea copiilor vor asalta autoritatea celor mai mari şi -i vor provoca să dovedească dreptul lor de a conduce. Într-un moment de rebeliune, copilul îl va asculta dorineţele părintelui şi va alege, deliberat să nu se supună. Este exact ca generalul înainte de luptă, care va calcula riscurile existente, va aranja forţele şi va ataca inamicul, în forţă. Cînd apare această confruntare faţă-în-faţă între generaţii, este extrem de important ca adultul să cîştige decisiv şi încrezător. Copilul a arătat clar că este pus pe luptă, iar părinţii trebuie să fie destul de înţelepţi ca să nu dezamăgească! Nimic nu este mai distructiv pentru poziţia de lider a părintelui decît ca un tată sau o mamă să se dea bătut. Cînd părintele perde o luptă după alta, recurgînd la lacrimi şi ţipete şi alte dovezi de frustrare, nişte schimbări dramatice au loc, în felul cum „sunt văzuţi” de copiii lor. În loc să fie nişte lideri siguri şi încrezători, ei devin nişte persoane lipsite de hotărire, care nu sunt vrednice de respect şi supunere.

3. Faceţi distincţie între sfidare deliberată şi iresponsabilitatea copilărească. „Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului. (Proverbe 29:17)

Un copil nu ar trebui pedepsit pentru comportament care nu este voit sfidător. Dacă uită să hrănească cîinele sau să-şi facă patul, să scoată gunoiul – cînd îţi lasă racheta de tenis în ploaie, sau îşi pierde bicicleta – reţineţi ca acest coportament este tipic copilăresc.  Acesta este, mai mult decît probabil, mecanizmul prin care o minte imatură este protejată de anxietăţile şi presiunile  adulţilor. Fii blînd şi delicat atunci cînd îl înveţi să devină mai bun. Dacă el nu reuşeşte să răspundă la intrucţiunile tale, atunci este momentul potrivit de a administra nişte consecinţe bine definite (poate plati din banii lui pagubele, sau poate fi lipsit de dreptul de a folosi ceva ce a stricat). Oricum iresposabilitatea copilarească este foarte diferită de sfidarea deliberată şi trebuie trata cu mai multă răbdare.

4. Reasigură şi învaţă-l după ce confruntarea s-a încheiat. „Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii. (Evrei 12:11)
După momentul de conflict, în care părintele şi-a demonstrat dreptul de a conduce, (în special dacă acesta a rezultat în lacrimi) copii între 2-7 ani şi mai mari, pot simţi nevoia de a fi iubiţi şi reasiguraţi. Fără nici o ezitare, primeşte-l cu braţele deschise. Ţine-l strîns şi spune-i cît de mult îl iubeşti! Leagănă-l uşurel, amintindu-i încă o dată pentru ce a fost pedepsit şi poate evita această situaţie neplăcută în viitor. Acest moment de comunicare zideşte dragoste, fidelitate şi unitate în familie. Un moment important este rugăciunea împreună cu copilul, recunoscînd greşeala şi faptul că nu suntem perfecţi. Iertare divină este o experienţă extraodinară chiar şi pentru un copil foarte mic.

5. Evită cereri imposibil de îndeplinit.” Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda. (1Corinteni10:13)
Fii absolut sigur că copilul tău e capabil de a face ceea ce-i ceri. Niciodată nu pedesiţi copilul pentru că a udat patul involuntar sau pentru că încă nu face la oliţă, la o anumită vîrstă, pentru că se descrucă prost la şcoală, dacă nu este capabil să reuşească. Aceste cerinţe îl pun pe copil într-un conflict irezolbabil: nu are ieşire. Această stare aduce daune inevitabile aparatului emoţional uman.

6. Lasă-te, în toate, condus de dragoste. „Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste ferbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate.” 1Petru 4:8

O relaţie caracterizată de dragoste adevărată şi afecţiune este una sănătoasă, deşi unele greşeli şi erori părinteşti sunt inevitabile.

Gînduri despre învăţător Octombrie 7, 2009

Posted by alaandrei in Instructiv-educativă.
add a comment

Învăţătorul este eficient investind în alţii şi lasînd pe alţii să investească în el.

A fi  un învăţător de succes înseamnă a influienţa pozitiv viaţa ucenicilor folosind orice ocazie oferită de Dumnezeu.

Învăţătorul învingător totdeauna caută explicaţii în situaţii de problemă şi soluţii pentru a le schimba.

Învăţătorul viitorului vede oameni mari în copiii mici şi nu renunţa la ei pe parcurs, realizăndu-şi viziunea.

Să-i învăţăm pe copii să cheltuie mai puţin Septembrie 4, 2009

Posted by alaandrei in Instructiv-educativă.
add a comment

Am găsit nişte sfaturi utile, după părerea mea, în special pe timp de criză aşa că am tradus articolul şi unele din sfaturile oferite:

“Sunteţi nevoiţi să mai tăiaţi din cheltuieli? Majoritatea familiilor sunt. Să împărţim cu copiii noştri povara de cheltui mai puţin este acţiune rezonabilă. Dacă ţi-ai pierdut lucrul şi e nevoie de limitat cheltuielile, este rezonabil să le explicăm copiiloe că familia va face mari limitări. Cel mai important însă este să le explicăm că familia este în bine, că nu este o situaţie ieşită de supt control şi că necesităţile lor de bază vor fi satisfăcute. Obiecte de „lux” vor trebui să mai aştepte.  Şi chiar dacă nimeni n-a pierdut locul de muncă, totuş le putem comunica copiilor că vom cheltui mai puţin decît pînă acum în fiecare lună, deaceea unele privilegii de care s-au bucurat pînă acum, nu mai sunt valabile. În orice caz, copilul va avea întrebări de felul: „O să ne pierdem locuinţa?” „Noi suntem săraci acum?” „De ce nu pot avea încălţămintea aceea?”. Asigurarea că nevoile lor de bază vor fi asigurate este totuşi importantă. Arătaţi-le că familia este o eschipă şi fiecare membru poate aduce o contribuţie prin faptul că vor cheltui mai puţin. Adusă dintr-o perspectivă pozitivă aceată oportunitate de a învăţa copilul cum să economisească bani şi să cheltuie raţional este o deprindere importantă în viaţă.

Mai jos vom aduce acele  soluţii practice pe care le putem folosi cu copiii.

1. Faceţi cumpărături de pe listă. Înainte de a merge la magazin, faceţi o listă cu lucrurile de care aveţi nevoie. Nu deviaţi de la listă  şi nu le permiteţi să facă acest lucru copiilor. Acesta este o strategie de a reduce cumpărăturile din impuls. Dacă copilul vă roagă să-i cumpăraţi un lucru anumit, întrebaţi-l dacă acel lucru este pe lista sa de cumpărături. “Dacă nu este atunci nu-l cumpăra.”

2. Faceţi comparţii între produse. Faceţi o listă cu telefoanele acelor magazine care au produsul pe care vor să-l cumpere, copiii pot suna şi întreba costul, aflînd pînă la urmă care este preţul cel mai bun. Această experienţă poate fi foarte utilă copiilor.

3. Învăţaţi copiii să aleagă din produsele de acelaş fel dar de la producător diferit, pe cel care este la reducere.

4. Putem să le dăm şi o mică lecţie de marketing. Atenţionaţii că produsele scumpe sunt plasate mai la vedere, “în dreptul ochilor”, în timp ce cele ieftine sunt pe raftul de jos. Atragiţi-le atenţia şi la produsele de impuls sunt plasate mai aproape de casă.

5. Faceţi o adunare a familiei. La această adunare discutaţi despre “dorinţă” şi “necessitate”. Ascultaţi ce au de spus ei la subiect. Apoi prezentaţi-le realitatea.Învăţaţi-I despre cheltuielile necesare de exemplu pentru electricitate, mîncare, ş.a. banii din budget vor fi folosiţi  mai apoi şi pentru cele pe care le doresc.

6. Gîndiţi-vă cu toţii împreună la posibilităţi de a economisi bani. Copii sunt foarte creativi. Lăsaţi-i pe ei să-şi folosească această creativitate.

7. Stabiliţi un budget pentru activităţile copiilor şi un îndemn de a le alege pe cele prioritare. Ajutîndu-i pe copii cum să folosescă corect banii veţi contribui la economisierea banilor din bugetul familiei pe termen scurt şi să ajute să fie nişte consumatori înţelepţi pe termen lung.”

Devieri comportamentale. Noţiune şi cauză Iunie 24, 2009

Posted by alaandrei in Instructiv-educativă.
Tags: , , , , , , , , , , ,
4 comments

Deviere comportamentală –  comportament care deviază de la norme, nestandart. Cel mai des prin această noţiune se  subînţeleg nişte devieri negative în coportamentul persoanei care vin în contradicţie cu normele şi legile morale, acceptate în societate.

Cauzele  generale a devierilor comportamentale sunt:

1. Nivelul scăzut al moralităţii în societate, lipsa spiritualităţii, psihologia materializmului şi destrămarea relaţiilor. (25.ooo de copii cresc fără părinţi, iar 40.000 familii sunt incomplete)

2. Mediul încojurător care fie este indiferent fie neurtru faţă de devierile comprtamentale. (în ultimul timp sa observat că a crescut nu doar numărul de încălcări dar şi gravitatea lor)

3. Inegalitatea socială. (70% din populaţie trăieşte sub pragul sărăciei)

4. Contradicţiile dinte educaţia primită şi cerinţele societăţii.

5. Un grup restrîns de prieteni, poate de asemenea juca un rol în aceste devieri.

6. Influenţa mass-media.

Etapele de constituire ale devierilor comportamentale:

1. Apariţia contradicţiilor între normele sociale şi personalitate.

2. Manifestarea dezacordului şi negarea cerinţelor sociale de către copil.

3. Apariţia acţiunilor ilegale(minciuna, acte de huliganism, furt…)

4. Acumularea experineţei comportmentului antisocial(violenţa, huliganismul, prostituarea).

5. Implicarea într-un grup cu comportament antisocial.

6. Încălcarea legilor.

7. Comiterea crimelor.

Formele de manifestare a devierilor comportamentale:

a) Narcomanie – o atracţie bolnăvicioasă sau slăbiciune pentru substanţele narcotice, folostite prin diverse metode(îngiţire, injectare, inhalare) cu scopul de a obţine efecte de ameţire.

b) Toxicomanie – îmbolnăvire, cauzată de folosirea substanţelor toxice, pastile tranchilizante, cofeină, ceai tare, inhalarea substanţelor aromatizante sau toxice, ş.a.

c) Prostituţie – sfera relaţiilor emoţional depesonalizate, intime, în afara căsătoriei, oferite contra plată.

d) Alcoolism – atracţie patologică pentru alcool cu degradarea ulterioară a personalităţii.

e) Beţie – consumul necontrolat al alcoolului, care concomitent cu dăunele cauzate sănătăţii pesoanei împiedică şi posibilitatea adaptării sociale a acesteia.

f) Perversiunile sexuale – direcţionarea patologică a atracţiei sexuale, denaturarea formelor de manifestare. Mai ales acest lucru se întîmplă în orfeinatele şi internatele (dar şi în familiile în care şi părinţi duc un mod imoral de viaţă) în care copii foarte devreme încep viaţa sexuală, fiind lipsiţi de educaţie în această privinţa acestea sunt cu caracter denaturat şi pervers.

g) Încălcări ale legii – o formă de comportament antisocial, îndreptată îmoptriva intereselor societăţii în general şi a intereselor cetăţenilor în parte. Acestea pot fi împărţite în:

I. crimă – acţiune ilegală şi culpabilă, sancţionabilă, care atentează la relaţiile sociale protejate de lege şi aducîndu-le daune esenţiale.

II. delict – acţiune ilegală şi culpabilă dar care nu prezintă pericol esenţial pentru societate.

Reabilitarea copiilor şi adolescenţilor cu devieri comportamentale

Scopul principal al acesteia este formarea şi corectarea valorilor moral-spirituale a personalităţii, a ajuta copiii în dobîndirea deprinderilor comunicative.

În procesul  de reabilităre social-pedagogică cu copiii ce au devieri comportamentale e nevoie de ţinut cont de următoarele:

1. Se vor accentua calităţile pozitive ale minorului. Ceea ce-l va ajuta să se încadreze mai uşor în societate şi-i va îmbunătăţi imaginea de sine.

2. Se va lucra la formarea aspiraţiilor de viitor. Încredera în capacităţile şi abilităţile cu care este înzestrat îi vor ajuta să se vadă în viitor şi să-şi doreacă acest viitor.

3. Se va căuta implicarea minorului, cu devieri comportamentale, într-o activitatea care prezintă interes pentru el şi este utilă pentru societate, şi nu prin citirea lecţiilor, moralei, dojoanei şi a mustrărilor.

4. Se va da dovadă de adînc respect şi încredere în relaţiile  cu adolescentul.


Felurile activităţii de reabilitare sunt:

– Consultarea individula.

– Lucru individual asupra sistemului de valori ale copilului.

-Învăţarea deprinderilor sociale, metodelor eficiente de comunicare, comportament constructiv în situaţii de conflict.

Cum stai la acest capitol? Mai 18, 2009

Posted by alaandrei in Instructiv-educativă.
add a comment

Ce fel de exemplu eşte pentru copilul tău pozitiv sau negativ?

Nu tăia mîinile copilului tău… Mai 2, 2009

Posted by alaandrei in Instructiv-educativă.
5 comments

imagine-miiniDa, da nu v-aţi greşit, am scris „nu tăia mîinile copilului tău”. Vei spune numai unul care nu este „întreg la minte” poate face aşa ceva. Poate e adevărat, dar nimeni nu-l considra aşa pe tatăl băiatului dint-un sat din sudul Moldovei, care a luat într-o zi toporul şi… i-a tăiat mîinile copilului său! Vei spune ce grozăvie! Vei cere să fie pedepsit! Nu cred că este vreo pedeapsă mai grea de suportat decît mustrarea de conştiinţă care l-a urmărit pe acest om pentru restul vieţii. Cînd a vrut să-l viziteze pe băiat şi l-a întrebat dacă să-i aducă ceva, acesta i-a răspuns, „Nu vreau nimic, adă-mi doar mînuţele mele!” Un alt caz la fel de şocant. Fetiţa a găsit foarfecele şi a tăiat cu el draperiile fapt pentru care a fost bătută de tatăl ei peste mîini, astfel că medicii au fost nevoiţi să i le amputeze de la umăr!

Te-ai gîndit vreodată cîte lucruri n-ai mai putea face, dacă n-ai avea mîini? Mîinile sunt acelea care te califică a fi întreg sau cu handicap. Rămîi şocat cînd auzi astfel de întîmplări. La fel de şocată am fost cînd a venit băiatul meu acasă într-o zi şi mi-a împărtăşit o discuţie pe care o avuse-se cu prietenul său de joacă. Andrieş, feciorul meu a vorbit cu el despre Dumnezeu la care prietenul său a spus:”Dumnezeu… nu există nici un fel de dumnezeu.”

La ce folosim noi mîinile? Să susţinem viaţa din corpul nostru, apoi să „dăm o mînă de ajutor” şi celor care ne înconjoară, sau chiar să salvăm pe cineva de la moarte. Fără să vreau în mintea mea se conturează un tablou trist … Dumnezeu ne-a creat trup, suflet şi duh. Atunci cînd noi le spunem copiilor noştri că Dumnezeu nu există, nu facem altceva decît să le punem mîinile spirituale pe buturugă şi să le tăiem. Tăiem astfel posibilitatea de a susţine viaţa lor spirituală, de a fi în stare să ajute şi altora vorbindu-le despre Dumnezeu şi chiar ocazia de a oferi cuiva speranţă în viaţă după moarte!

Vă implor, dragi părinţi, nu schilodiţi copiii, pe care chiar Dumnezeu vi i-a dat, spunîndu-le că El nu există. Cum să lipseşti pe copil de cunoaşterea Celui care l-a creat şi care are un plan pentru viaţa lui? În Cuvîntul Său Dumnezeu spune: ” Căci Eu ştiu gîndurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gînduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” Ieremia 29:11.

Criza de identitate şi supunerea manipulării Aprilie 21, 2009

Posted by alaandrei in Instructiv-educativă.
Tags: , , , , , , , ,
add a comment

Sa definim termenii

Fiecare stadiu în dezvoltarea omului este caracterizat de o anumită criză, pe care individul este nevoit să o rezolve, pentru a trece la următoarea etapă; modul în care aceasta este rezolvată va determina gravitatea problemelor caracteristice crizei sau lipsa acestora în viitorul existenţei.

Vîrsta între 12 -18 ani se caracterizează prin criza de identitate. Iată în care perioadă se naşte îtrebarea „Cine sunt eu?” Pentru a depăşi cu succes această perioadă adolescentul este nevoit, sa îşi rezolve toate conflictele anterioare.

Criza de identitate este considerată ca fiind singurul conflict puternic ce o persoană îl are de înfruntat în aceasta viaţă, iar depăşirea acestuia se poate realiza optim, în condiţiile în care, toate celelalte au obţinut o soluţie pozitivă. Rezolvarea acestuia duce la ieşirea din stadiu în posesia unui puternic simţ al identităţii şi pregătit de planificarea viitorului. Nedepăşirea crizei va afunda adolescentul în confuzie, în imposibilitatea de a lua decizii şi a alege, în mod special în privinţa vocaţiei şi a rolului său în viaţă.

Manipulare este arta de a controla oameni şi cisrcumstanţe prin metode indirecte, necinstite şi înşelătoare în mod special în avantaj propriu.

Tot mai frecvente şi mai tulburătoare sunt ştirile despre sinucideri printre adolescenţi. Tot mai des ne oprim să ne întrebăm oare unde greşim şi ce l-a împins peste marginea prăpastiei pe unul sau pe altul?

Cine sunt eu? Dacă acum 30 de ani la aceasta întrebare un adolescent putea răspunde: “Membrul unei familii minunate, mama şi tatăl mă iubesc şi sunt fericiţi şi împliniţi pentru că mă au.” Mă tem că astăzi nici măcar jumătate din cei ce caută răspunsul, nu au fericirea de a se vedea astfel. Unde şi cand s-a produs schimbarea care motiveaza atîţia tineri să pună capăt zilelor? Oare nu cînd a încetat să ne mai deranjeze scenele pline de violenţă din filmele care au inundat ecranele televizoarelor? Poate, cînd am hotarît că fiecare femeie e libera sa decidă dacă vrea să păstreze copilul, deja conceput, sau nu? Sau poate cînd, satui de sărăcie, am lăsat comoara cea mai de preţ – copiii, în grija buneilor sau a vecinilor şi am plecat sa răscolim gunoiştile de peste hotare? Ce mesaj le transmitem noi copiilor noştri prin spoturile publicitare despre sexul protejat? Am lăsat imoralitatea să ne inunde ţara iar virginitatea să fie batjocorită, cum a fost cîndva lipsa ei. Dacă noi îi invăţăm aceste lucruri ieftine şi josnice, ce de fapt să semănăm în ei şi ce ne aşteptăm să creacă? Pe ce punem preţ şi valoare? Oare nu încearcă cineva sa manipuleze tînăra generaţie şi să-i convigă ca negrul e alb? Că răul e bine? Imi vine în minte exemplul unul tanăr, care fiind orb din naştere, era nevoit sa cerseasca, pentru a-şi castiga existenţa. Cînd Domnul Isus l-a vindecat, fariseii şi liderii religioşi ai vremii nedorind sa recunoască divinitatea Domnului Isus, ar fi preferat ca el sa ramînă orb pentru restul vieţii, doar ca ei sa rămană comozi în poziţia lor(Ioan 9:1-38 ). Oare nu preferam şi noi azi, mai degraba, sa nu “deschidem” ochii şi să le arătam copiilor noştri adevăratele valori, pentru că aceasta înseamnă sa nu fim recunoscuţi de Uniunea Europeană? Imoralii încearcă să manipuleze o ţară întreagă şi să ne sperie cu consecinţe de regretat. La fel şi fariseii au vrut sa-l sperie pe tînărul vindecat şi l-au ameninţat că va fi dat afară din sinagogă, ceea ce de fapt era egal cu excluderea din societate. Dar avem de învaţat de la acest tînar, care mai mult ca oricare altul era în criză de identitate, pentru că abia de-şi recăpatase şi el vederea. Totusi el a ramas tare pe poziţie şi nu a negat adevărul, nici chiar dacă cei care au încercat să-l manipuleze, au dus la îndeplinire planul lor. Cîţi din tinerii noştri sunt gata astazi să stea de partea adevărului şi să nu lase manipulări de nici un gen sa le pîngărească identitatea? Cum îi ajuţi tu pe ei să depăşească criza? Care sunt valorile pe care le răspîndeşti?

Iesirea de sub manipulare

Iată cîţiva paşi care te vor ajuta

  1. Decide să nu depinzi de manipulator. Decide să fii dependent de Dumnezeu şi El iţi va împlini nevoile profunde.
  2. Asteaptă-te la exasperare din partea manipulatorului. Nu te astepta ca cel ce te manipulează să te înteleagă sau să renunţe a te controla.
  3. Pregăteşte-te să suferi. Acceptă faptul că schimbarea e dureroasă. Totuşi, peste un timp vei avea pace.
  4. Caută să fii plăcut înaintea lui Dumnezeu şi nu a oamenilor. Isus, însuşi este un exemplu în această privinţă, cand spune în Ioan 5:41“ Eu nu umblu după slava care vine de la oameni .”