jump to navigation

Mai mult decât un copilaş … decembrie 24, 2015

Posted by alaandrei in Social.
add a comment

Scumpi prieteni,

venim cu sincere şi calde urări de pace şi bucurie cu ocazia sărbătorii Naşterii Domnului Isus Hristos! Vă dorim ca Sărbătoritul, venirea Căruia o salută toată omenirea, să nu rămînă doar un prunc în iesle, ci să devină Domn şi Salvator personal! El s-a născut în chip de om pentru ca noi să ne putem naşte din Dumnezeu! Să-I mulţumim pentru aceasta şi să-L facem pe El motivul sărbătorii noastre!

https://www.youtube.com/watch?v=ade1Xo728Ts

Reclame

Credinţa face totul cu putinţă decembrie 6, 2015

Posted by alaandrei in Poezie.
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
1 comment so far

Credinţa este încrederea de neclintit,

În lucrul care l-ai nădăjduit,

Ea este o puternică încredinţare,

În ceea ce nu poţi vedea.
Prin ea pricepem că Pămîntul,

Cu tot ce este azi pe el,

A fost făcut doar prin Cuvîntul,

Plin de putere a lui Dumnezeu.
Prin ea adus-a Abel jertfă,

Şi-a fost primit şi socotit

neprihănit, şi azi vorbeşte

Chiar dacă trupul i-a murit.
Tot prin credinţă şi Enoh,

A fost mutat de pe pămînt,

Căci însuşi Dumnul îl luase,

Că-I e plăcut mărturisind.
Şi făra ea-i cu neputinţă,

Să fim plăcuţi lui Dumnezeu,

Tu trebuie să ai credinţă,

Şi-atunci te răsplăteşte El.
Prin ea şi Noie şi-a salvat,

Întreaga casa de pierzare,

Făcînd un chivot şi-osîndind,

O lume rea nepăsătoare.
Avraam a fost chemat să iasă,

Fără să ştie un se duce,

Şi-a locuit în cort, nu-n casă,

Moştenitor făcîndu-se al crucii,
Tot prin credinţă el a locuit,

În ţara care nu-i aparţinea,

Ca şi Isaac şi Iacov care au trebuit,

Să creadă că va fi a lor cîndva.
Şi Sara tot doar prin credinţă,

Putere a primit să zămislească,

Căci ce la oameni e cu neputinţă,

Doar Dumnezeu poate să-nfăptuiască.
Toţi cei ce prin credinţă au trăit,

Erau în căutarea unei Patrii,

Nu cea din care-odată au ieşit,

Ci una veşnică – a Domnului cetate.

Avraam crezînd că Domnul poate,

Din morţi s-aducă fiul înapoi,

Adus-a jerftfă unica iubire,

Sămînţa-n care mîntuiţi suntem şi noi.

Şi Moise prin credinţ-a fost ascuns,

Căci nu i s-au înfricoşat părinţii,

Iar el atunci cînd mare a ajuns,

Să sufere-ales, pe calea umilinţei.
El socotea ocara lui Hristos,

Ca o mai mare bogăţie,

Căci nu privea la ce e jos,

Ci avea ochii pironiţi spre răsplătire.
El prin credinţ-a părăsit Egiptul,

Fără să-i fie frică de necunoscut,

Încrederea şi-a pus-o-n Domnul,

De parcă Îl văzu pe Cel, ce-I nevăzut.
El Paştele a prăznuit şi a făcut,

Cu sîngele de miel stropirea,

Ştiind că n-o să moară cel întîi-născut,

Ci îi va ocoli pe-alături nimicirea.
El marea a trecut-o prin credinţă,

Ca pe uscat, iar egiptenii

În valuri se zbăteau, în neputinţă,

Şi au murit şi-ostaşi şi căpetenii.
A Ierihonului înalte ziduri,

Tot prin credinţă au căzut,

Iar de Rahav care iscoade găzdui,

Domnul văzînd credinţa-i milă a avut,
Şi de am vrea nu ne-ar ajuge vreme,

Să ne-amintim de toţi aceşti eroi,

De Ghedeon, Barac, Samson, Ieftaie,

De David, Samuel şi de proroci!
Ei prin credinţa-au cucerit împărăţii,

Dreptate au făcut şi-au căpătat făgăduinţe,

Şi gurile-au astupat la lei,

Şi focu-au stins tot prin credinţă.
Cu ea de ascuţişul sabiei-au scăpat,

S-au vindecat de boli, au cîştigat războaie,

Şi oştile vrăjmaşe ei le-au alungat,

Cine-ar putea pe ei să îi doboare?
Femeile înapoi primitau morţii,

Iar unii vrînd mai bună înviere,

Au preferat să moară chinuiţi,

Ca să se întîlească cu-al lor Mire.
Alţii au suferit batjocui şi bătăi,

Şi lanţuri grele şi-închisoare,

Au fost ucişi cu pietre de ai săi,

Tăiaţi au fost în două ca să moară.
Au pribejit lipsiţi de toate,

Ei, cei de care lumea vrednică nu este,

Prin munţi, şi prin pustii, şi peşteri,

Făr să primească ce se promisese.
Pentru că Dumnezeu avea-n vedere,

Ceva mai bun şi pentru noi,

Ca ei să nu ajungă la desăvîrşire,

ci nouă să ne fie martori!!!
Acum fiind înconjuraţi de norul,

Aşa de mare de martiri,

Să-nlăturăm şi piedici şi păcatul,

Şi s-alergăm spre veşnicii!!!
Să ne uităm dar ţintă la Isus,

Căpetenia şi Desvîrşirea,

Cel care pentru slava cea de sus,

A suferit şi a dispreţuit ruşinea!