jump to navigation

Samariteanca s-a închinat „în duh şi adevăr” mai 20, 2011

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume, Social.
Tags: , , , , , , , ,
add a comment

„Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi adevăr.” Ioan 4:24

Astăzi vom învăţa despre femeia samariteancă. În Proverbe 1:33 ni se spune: „Dar cel ce mă ascultă, va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.”  Femeia samariteancă a găsit această linişte, pentru că s-a întîlnit cu Cel ce dă liniştea, apa vie, viaţa, care poate s-o ajute, să fie liniştită, fără să se teamă de vreun rău. Această femeie samariteancă spune că ea este curioasă, dornică să înţeleagă ce este apa vie.

Ioan 4 vorbeşte despre această întîmplare, întîlnirea Domnului Isus cu femeia samariteancă. Dar ca să înţelegem mai bine această istorisire, şi despre această femeie, trebuie să înţelegem care este contextul Evangheliei după Ioan, cu ce scop scrie Ioan această Evanghelie. În Ioan 20 ne spune că: „Lucrurile acestea au fost scrise, „pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezînd, să aveţi viaţă în Numele Lui.” Deci, toate semnele, minunile, şi evenimentele care sunt scrise în această carte au ca scop să-L prezinte pe Domnul Isus ca Fiul lui Dumnezeu, iar noi crezînd acest lucru, să avem viaţă veşnică. Această viaţă veşnică, această viaţă în Numele Lui, primeşte această femeie samariteancă.  Deci aceasta istorisire este scrisă pentru noi, ca toţi cei care citesc această carte, Biblia şi Evanghelia după Ioan, să înţeleagă că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

În Ioan 4 citim: „Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decît Ioan. Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui. Atunci a părăsit Iudea, şi S-a întors în Galilea. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. „

De ce? Se pune întrebarea cine erau samaritenii. Este greu de definit precis rasa samaritenilor. Se crede că după ce asirienii au cucerit Împărăţia de Nord, sau Israelul, ei au strămutat oamenii din Imperiul Asirian în Samaria. Unii evrei din Samaria s-au căsătorit cu cei mutaţi în ţara lor. Cînd evreii s-au întors din cptivitate, samaritenii au dorit să ajute şi ei la zidirea Templului, dar au fost respinşi, deoarece ei adoptaseră practicile păgîne ale oamenilor cu care se amestecaseră. Duşmănia dintre evrei şi samariteni a continuat pînă în vremea lui Isus. Acest lucru îl vedem în 2 Împăraţi şi în lecţia de astăzi. Aţi avut de citit din 2 Împăraţi 17:20-29 şi, înainte de a învăţa despre femeia samariteancă, este bine să înţelegem de ce a spus ea: „Cum tu, iudeu, ceri apă de la mine?” Să vedem în ce societate trăia această femeie samariteancă, cine erau samaritenii şi de ce samariteanca pune întrebarea: Tu, iudeu, îmi ceri mie apă?”

Deci era duşmănite între iudei şi samariteni. De ce? În 2 Împăraţi 17:20-23 ni se spune: „Domnul a lepădat tot neamul lui Israel; i-a smerit, i-a dat în mâinile jefuitorilor şi a sfârşit prin a-i izgoni dinaintea feţei Lui. Căci Israel se dezlipise de casa lui David (Deci vedem dintr-o dată conflict între casa lui Israel şi a lui Iuda) şi făcuseră împărat pe Ieroboam, fiul lui Nebat, care-i abătuse de la Domnul şi făcuse pe Israel să săvârşească un mare păcat. Copiii lui Israel se dăduseră la toate păcatele pe care le făcuse Ieroboam; nu s-au abătut de la ele, până ce Domnul a izgonit pe Israel dinaintea Lui, cum vestise prin toţi slujitorii Săi proroci. Şi Israel a fost dus în robie, departe de ţara lui, în Asiria, unde a rămas până în ziua de azi. Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim şi i-a aşezat în cetăţile Samariei în locul copiilor lui Israel. Au pus stăpânire pe Samaria şi au locuit în cetăţile ei. Când au început să locuiască aici, nu se temeau de Domnul, şi Domnul a trimis împotriva lor nişte lei care-i omorau. Atunci au spus împăratului Asiriei: „Neamurile pe care le-ai strămutat şi le-ai aşezat în cetăţile Samariei nu cunosc felul în care să slujească Dumnezeului ţării, şi El a trimis împotriva lor nişte lei care le omoară, pentru că nu cunosc felul în care trebuie să slujească Dumnezeului ţării.” Împăratul Asiriei a dat următoarea poruncă: „Trimiteţi pe unul din preoţii pe care i-aţi luat de acolo în robie; să plece să se aşeze acolo şi să le înveţe felul în care să slujească Dumnezeului ţării.”(v.25-27) Deci poporul Israel s-a abătut de la Dumnezeu, a urmat păcatele lui Ieroboam, în aşa fel încît nu mai ştiau cum să slujească  lui Dumnezeu. Acum le se trimite un preot, ca să-i înveţe cum să slujească.

Unul din preoţii care fuseseră luaţi robi din Samaria a venit de s-a aşezat la Betel şi le-a învăţat cum să se teamă de Domnul. Dar neamurile şi-au făcut fiecare dumnezeii săi în cetăţile pe care le locuiau şi i-au aşezat în templele idoleşti din înălţimile zidite de samariteni. (v. 28-29) Deci samaritenii se închinau idolilor, altor dumnezei. Ei şi-au făcut dumnezei după exemplul pe care l-au avut de la coloniştii strămutaţi aici de către asirieni. Vedem că samaritenii au avut o influenţă neagativă asupra poporului Israel şi, de aceea, exista acest conflict între iudei şi samariteni.

Să reluăm relatarea prezentată în capitolul 4 din Evanghelia după Ioan: „Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”„Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie?” (v.9-11) Deci, femeia este mirată de răspunsul pe care Domnul Isus i-l dă, şi nu vede omeneşte, de unde ar putea avea această apă vie.


„Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”
(Vedem că ştie istoria, ştie despre Iacov, deci cunoaşte religia.) Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.” 

De ce scrie Ioan această Evanghelie? Pentru ca să-L arate pe Isus, şi crezînd că El este Fiul lui Dumnezeu, să avem viaţă veşnică. Ce-i oferă Domnul Isus femeii samaritence? Apă, pe care dacă o va bea, va ţîşni în ea viaţa veşnică. „Doamne,” i-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, şi să nu mai vin pînă aici să scot.” (v.15) Domnul Isus îi vorbeşte despre viaţa veşnică, iar ea se gîndeşte la viaţa de aici.

De cîte ori ţi se întîmplă să vorbeşti cu oameni, să le spui despre Isus, că El este apa vie, că, dacă vin la El, dacă cred că El, vor avea viaţa veşnică, iar întrebările lor sunt ca ale femeii samaritence, dar cum să fac eu că vreau să nu-mi fie sete, cum să fac să nu mai vin pînă aici, să nu mai scot apă? S-a putea să mă ajuţi în treburile de acum?

Vedem că ea încă nu a priceput ce i-a spus Domnul, dar Dumnezeu, în persoana Domnului Isus, îi spune: „Du-te de cheamă pe bărbatul tău, şi vino aici.” Femeia i-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” (v.16-18)

Din răspunsul pe care îl dă Domnul Isus acestei femei, aflăm ce fel de femeie era samariteanca. Este o femeie care a avut unul, doi, trei, … Cîţi? Cinci bărbaţi, şi de fapt, acela pe care-l ai nu-ţi este bărbat. Eşti cu el dar nu-ţi este bărbat. „Doamne, i-a zis femeia, „văd că eşti un proroc.” Ea ştiind că este pentru prima oară cînd se întîlneşte cu El, se miră de unde o cunoaşte, de unde ştie totul despre ea.

„Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Iersalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.” (v.20) Vă aduceţi aminte de conflictul despre care am citit, relatat în 2 Împăraţi: „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul cînd nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mîntuirea vine de la iudei.” (v.21-22) Ce a înţeles femeia? Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mîntuirea vine de la iudei, îi spune Domnul Isus femeii. Deci, ea încă nu înţelege ce înseamnă a te închina, pentru că ea spune despre părinţii care s-au închinat pe muntele acesta, dar oare ce înseamnă această închinare.  Ce am văzut? Că samaritenii aveau idoli la care se închinau, dar Domnul Isus vorbeşte despre El, spunînd că numai Lui trebuie să ne închinăm. „Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, cînde închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.” (v.23) Închinarea este în duh, Tatălui. De ce a venit Domnul Isus pe pămînt? Ca să facă voia Tatălui. Care este voia Tatălui? Ca închinătorii Lui să I se închine în duh şi în adevăr. Cui? Tatălui, lui Dumnezeu.

„Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adervăr.” „Ştiu,” i-a zis femeia, „că are să vină Mesia.” (Ce ştia femeia? Ştia despre venirea lui Mesia, despre venirea Domnului Isus Hristos.) „Cînd va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” (v.24-25) Domnul Isus S-a întîlnit cu ea, şi a început să-i spună despre o închinare adevărată, o închinare în duh şi în adevăr, nu înaintea idolilor, făcuţi de mîini omeneşti, ci înaintea Tatălui. „Ştiu”, a zis femeia. Ce ştia? Că va veni Mesia. Ce mai ştia? Că părinţii lor s-au închinat pe munte.

Deci, o femeie care cunoaşte religie, dar care nu cunoaşte persoana Domnului Isus, nu-L cunoaşte pe Dumnezeu, pentru că ea are cunoştinţă, dar n-are o întîlnire personală. Aici ea se întîlneşte cu Domnul Isus şi încă nu-L cunoaşte.  Dar să vedem ce se întîmplă atunci cînd El spune:„Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” (v.26) Mesia, care are să vină, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ne va spune toate lucrurile, este aici: „Eu sunt Cel despre care tu ai auzit, şi ştii că trebuie să vină!”

„Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul nu i-a zis: „Ce cauţi?” sau: „Despre ce vorbeşti cu ea.” (v.27) Atunci, după ce Isus i-a spus că El este Acela, Mesia care avea să vină şi să le spună toate lucrurile, atunci, femeia a înţeles cu cine stătea de vorbă, a înţeles că ea s-a întîlnit personal cu Mesia, căruia trebuie să I te închini în duh şi în adevăr, pentru că El este Fiul lui Dumnezeu, şi crezînd în El ai viaţă veşnică.  Ea Îl auzise şi vorbise cu Însuşi Mîntuitorul.

„Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:„Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?”(v.28-29) Da, El era Hristosul, Mesia pe care ei Îl aşteptau. „Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.” (v.30) Aceşti oameni dispreţuiţi de iudei, pentru că se închinau idolilor, atunci cînd femeia le-a spus că a găsit un om, şi credea că acest om este Hristos, au lăsat toate, aşa cum şi ea a lăsat găleata, şi preocupările lor omeneşti şi au mers să se întîlnească cu Domnul Isus Hristos.

„Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.” Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”(v. 32-33) Din nou ucenicii se gîndesc la lucrurile de pe pămînt. „Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.”(v.34) Care este voia lui Dumnezeu în contextul discuţiei dintre Domnul Isus şi femeia samariteancă? Voia lui Dumnezeu este ca El să fie cunoscut de cei care nu-L cunosc şi ca Isus să-i îndrume pe oameni spre Dumnezeu, care este Tatăl, şi care este Duh şi oricine I se închină, trebuie să I se închine în duh şi adevăr.

„Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriş. Cine seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.” (v.35-36) Ce a făcut Domnul Isus? El a cules roadele, şi Domnul Isus vorbeşte cu această femeie, ea se duce în cetate, strînge toată cetatea, şi roadele sunt gata: „Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”(v. 30, 41-42)

Nu vrei şi tu să ai pace şi linişte, să-L primeşti pe Domnul Isus, ca într-adevăr să poţi lăsa toate pentru că ai găsit pacea, liniştea, bucuria, ca şi femeia samariteancă. Da, era păcătoasă, a avut cinci bărbaţi, şi cel cu care trăia nu era bărbatul ei, dar atunci cînd L-a auzit pe Mesia, cînd s-a întîlnit personal cu El, nu cu o religie, întîlnirea cu Ela făcut-o să lase tot, să uite de lucrurile acestea, pentru că L-a primit pe Domnul Isus, pentru că a crezut că El este Mesia cel aşteptat. Astfel ea s-a închinat în duh şi în adevăr, şi ea a primit viaţă veşnică, viaţă de care toţi avem nevoie, viaţă care ne dă pace, bucurie şi linişte.

Mia Oglice,  Femeile Bibliei, Un studiu Biblic despre „Femeile fără Nume”

Folosit cu permisiunea autoarei


Reclame

Desene de-a războiul mai 17, 2011

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , ,
add a comment

Războiul

Victor pictor de război

Desenează de la noi

Un război periculos

Dar foarte avantajos

Desenează făr oprire

Mergînd spre oprire

Se opreşte, se gîndeşte

Şi iar încercuieşte

Foarte tare s-a speriat

Dar cu timpu-a cîştigat!

Autor: Andrieş Junior

În pat cu … viermele mai 15, 2011

Posted by alaandrei in Copil fiind....
Tags: , ,
add a comment

Ca şi orice mamă mă străduiesc din răsputeri să le creez copiilor mei un mediu de trai cît mai sănătos. Cu doi băieţi iubitori de animale şi foarte activi acest lucru uneori devine o adevărată provocare. Am fost foarte îngrijorată cînd unul din copii m-a chemat spunînd că în patul lui a găsit … un vierme. Mi s-a întîmplat să  fiu chemată de multe ori dar niciodată pentru un aşa motiv! Am alergat în grabă, gata să văd un tablou dezgustător, dar spre surprinderea mea, viermele s-a dovedit a fi … foarte drăguţ. Cu toate acestea, viermele ramîne vierme! Aşa că am început să ne frămîntăm toţi minţile cum putea această creatură să se urce la al doilea nivel al patului şi mai interesant ne era  ce anume căuta el în patul băiatului! Cu toate că acum îmi vine a rîde, cand am găsit viermele nu prea mă umfla răsul! Eram îngrijorată nu şagă. În timp ce viermele devenise „distracţia” celor doi haiduci ai noştri, eu încercam să caut „mijlocul de transport” cu care sosise oaspetele nedorit.  Pentru că operaţiunea mea nu s-a încununat cu succes, am hotărît că o voi continua a doua zi. Ce credeţi, seara următoare băiatul meu a mai găsit un intrus, la fel de dragălaş ca şi primul, alb şi dolofan. Aceasta m-a indispus întra-atît că şi soţul a hotărît să participe la operaţiunea de cercetare şi identificare a cauzei invaziei viermilor. Anume el a fost cel care a dezlegat enigma! Uitîndu-se mai atent în unul din dulapurile copiilor a observat acolo cîteva ghinde uscate. Băieţii le străng cănd mergem la „Dendrariu”. Cel mai mare băiat al nostru a hotărît să depoziteze cîteva ghinde în dulapul său. Ceea ce nu ştia nici el şi nici eu, pentru că venim mai rar în contact cu natura decît cei care au crescut la ţară, e că şi ghindele fac viermi. Nu doar atît cînd aceştea mănîncă tot miezul nu le rămîne decăt să pornească în căutare hranei. Aşa am aflat ce căutau „musafirii nepoftiţi” în patul lui Andrieş Junior! Acum chiar dacă mai mergem la „Dendrariu” preferăm să ne întoarcem acasă cu mîinile goale.

Cea mai bună unealtă de evanghelizare în Grecia mai 5, 2011

Posted by alaandrei in Ştiri.
add a comment

Grecii, de cele mai multe ori, nu sunt interesaţi de Evanghelie. Dar mulţi oameni sunt interesaţi de cărţi. Biserica Evanghelică a observat că mult mai mulţi oameni vizitează librăriile creştine decît bisericile evanghelice. “O librărie creştină este cea mai bună unealtă pentru evanghelizarea Greciei,” spune pastorul Meletiadis,  preşedintele Uniunii Evanghelice din Grecia. Librăriile LOGOS au fost o mărturie în Grecia timp de peste 50 de ani. Oamenii vin la librărie să xeroxeze sau să cumpere rechizite şcolare, şi apoi discută cu vînzătorii. Librăriile au devenit centre de evanghelizare pentru comunitate – ei direcţionează oamenii la bisericile locale şi deasemenea furnizează literatură creştină bună pentu credincioşii greci. [Stirile MNN, Aprilie 2011]
Lăudaţi-L pe Dumnezeu pentru această misiune eficientă în Grecia.
Rugaţi-vă pentru finanţarea mai multor librării – ortanizaţia Logos doreşte să deschidă cîte o librărie în fiecare oraş mare din Grecia.

Cînd avortul este îndreptăţit? mai 4, 2011

Posted by alaandrei in Social.
Tags: ,
add a comment

Se discută şi se vorbeşte mult despre dreptul femeii de a decide dacă să lasă copilul nenăscut în viaţă sau nu. Cei mai mulţi sunt de părerea că femeia are acest drept şi dacă dintr-un motiv sau altul ea decide să facă avort nimeni nu ar trebui să o oprească. Alţii sunt de părerea că un avort este îndreptăţit doar în cazul cînd sarcina prezintă un pericol pentru viaţa mamei. În acest caz femeia este liberă să avorteze pentru aşi salva propria viaţa. Mai este o altă categorie de oameni care consideră că avortul nu este nici într-un caz o opţiune. Pentru aceşti oameni viaţa este dăruită de Dumnezeu şi doar El hotărăşte cînd ea poate fi întreruptă.

Anul trecut , Jessica Council – o mămică tînără şi frumoasă de doar 30 de ani – a fost diagnosticată cu cancer, în timp ce era însărcinată cu al doilea copil. Din cauza locului în care era situat cancerul operaţia era exclusă. Medicii au propus cuplului opţiunea de a avorta dar pentru ei aceasta nu prezenta deloc soluţia, acesta era clar cum este alb şi negru. Mai puţin clar era faptul dacă să accepte sau nu tratamentul medicamentos şi chimeoterapia. Unii medici susţineau că copilul va supravieţui dar că aceasta va afecta creierul copilului.  Aceasta întrebare a apărut din nou în al treilea trimestru de sarcină cînd confrom medicilor efectele negative asupra copilului trebuiau să fie minime deoarece fătul aproape că se formase. Refuzul Jessicăi şi de data aceasta de a primi orice fel de tratament i-a nedumerit nespus pe medici.

Deşi cuplul a avut succes cu unele metode alternative respectînd o dietă ce includea sucuri din legume si vitamine organice era doar o chestiune de timp pîna ce cancerul avea să progreseze şi mai mult.

În seara de 5 ferbruarie Jessica s-a dus la culcare cu dureri de cap şi greaţă. „Ea nu s-a mai trezit”, spune soţul Jessicăi, Clint. Ziua următoare medicii au declarat că creerul Jessicăi este mort. Clint a dat permisiunea de a se scoate copilul prin cezariană. La data de 6 ferbruarie micuţul „Jessi” a fost „născut” cîntărind mai puţin de 1kg. Medicii au crezut că Jessica era în a 25 săptămînă de sarcină, însă pînă la urmă au constatat că fătul avea doar 23 de săptămîni şi jumătate. Acesta fiind pragul cel mai de jos la care un copil poate supravieţui. „Pot doar să mărturisesc harul lui Dumnezeu în această situaţie, pentru ca Jessica  a murit exact cînd copilul putea să supravieţuiască în afara uterului.”

„Necătînd la faptul că sunt creştin şi că sunt pro-viaţă,” mărturiseşte Clint, „aceasta a fost cea mai grea decizie pe care am luat-o vreodată! Cînd trebuie să renunţi la cea pe care o iubeşti mai mult decît pe tine însuţi.” Clint a mai mărturisit şi faptul că timp de o lună nu a putut citi Cuvîntul lui Dumnezeu sau ruga, deşi era împăcat cu gîndul că ei au făcut ceea ce era corect. Acum el a trecut de această etapă şi şi-a reluat viaţa de rugăciune, la doar două luni după moartea soţiei el este ocupat cu munca şi grija pentru cei doi copii ai săi, dar spune el, va veni probabil timpul cănd el va trebui să se oprească şi să plîngă acea grea despărţire.

„Dumnezeu să fie lăudat, prieteni! Să nu vă îndoinţi de Dumnezeu, să nu fiţi supăraţi pe El pentru ce mi s-a întîmplat. Sunt privilegiat să am Soţie care a fost aşa de plină de dragostea Tatălui. Bucuraţi-vă cu mine, Fraţi şi Surori. Dumnezeu a binecuvîntat-o pe Jessica luînd-o întru-un loc plin de pace şi fără durere. Trebuie să fiu mai degrabă mulţumitor pentru timpul pe care l-am avut cu ea, decît nemulţumit din cauza acelor lucruri pe care nu le vom putea face niciodată. Trebuie să mulţumim pentru toate lucrurile pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu în Hristos Isus Domnul nostru!” acesta a fost mesajul pe care Clin l-a plasat pe blogul său la doar cîteva săptămîni de la moartea Jessicăi.

Este o mărturie extraordinară de credinţă şi renunţare la propria persoană, un adevărat exemplu de altruism şi jertfire de sine şi cînd te gîndeşti că cineva este gata să-şi omoare copilul din cele mai banale motive te cutremuri şi te îngrozeşti. Dar nici nu e de mirare, aşa ne spune Cuvîntul lui Dumnezeu că în vremea din urmă oamenii se vor iubi pe sine mai mult decît orice, deacea sunt gata să sacrifice chiar viaţa proprilor copii doar ca să le fie lor bine. Sper că această faptă săvîrşită de Jessica să fie un exemplu şi o motivaţie pentru toate femeile ca, indiferent de circumstanţe , să protejeze şi să păstreze  miracolul vieţii care le-a fost dat să-l experimenteze de însuşi Dumnezeu.