jump to navigation

Dar tu ai mîncat sculptură? Aprilie 28, 2011

Posted by alaandrei in Copil fiind....
trackback

Extraordinară sărbătoare – Învierea Domnului nostru Isus Hristos! Cîtă bucurie, pace şi nădejde aduce ea în inimile copiilor lui Dumnezeu! Cîte putere, încredere şi ce biruinţă asupra morţii şi a păcatului!

După ce am sărbătorit acest măreţ evenimet împreună cu fraţii şi surorile noastre la biserica „BunaVestire” am plecat la ţară unde ne-am întîlnit cu toate rudele mai apropiate şi mai îndepărtate!

Învierea Domnului este un prilej  de a vesti bunătatea şi măreţia lui Dumnezeu! Este un timp în care ne amintim şi înţelegem ce înseamnă iertare. Este un timp în care realizăm mai profund realitatea vieţii veşnice moartea fiind urmată de înviere! Deosebit de apreciat a fost cadoul nostru pentru cei dragi nişte plăcuţe magnetice cu versete biblice pentru fiecare familie în parte – o posibilitate de ne aminti Cuvîntul lui Dumnezeu şi pe parcursul zilei fiind ocupaţi cu pregătirea mesei sau alte activităţi cotidiene.

Un lucru nelipsit de sărbători  este şi masa în jurul căruia ne adunăm toţi. Ce mare este mila şi dragostea lui Dumnezeu care ne binecuvintează din plin şi ne dă mai mult decît cerem sau gîndim. La fel ca şi în ceilalţi ani, masa a fost plină de felurite bucate şi toate au fost deosebit de gustoase dar Benuţ al nostru este foare pretenţios la mîncare şi greu este să-l mulţumeşti sau să-l hrăneşti cu ceva. Bunica a decis că e nevoie de ceva mai simplu şi mai aproape de gusturile nepoţelului şi s-a dus să facă…. pireu din cartofi.

  A doua zi de Paşti mă tot frămîntam cu ce îmi voi hrăni odrasla, cînd el veni în fugă la mine cerînd ceva. Nu puteam să înţeleg la început ce anume vrea el. „Dă-mi sculptură”, zicea el. Vazîndu-mi expresia nedumerită a feţii a încercat să-mi explice, „E cu carne şi e verde”. Nu m-a ajutat prea mult explicaţia lui doar că am înţeles că era un fel de mîncare. L-am urmat curioasă să aflu  ce o fi asta sculputură. Privind bucatele de pe masă am înţeles în sfîrşit despre ce vorbea Benuţ. Era vorba de răcitură. Bucuroasă că s-a găsit şi pe placul lui ceva de mîncare i-am pus răcitură în farfurie, fapt care i-a trezit curiozitatea fratelui mai mare. „Ce mănîncă Beni?” m-a întrebat. „Sculptură!”, i-am răspuns. Dar voi aţi mîncat „sculptură”?

Comentarii»

1. ghenadiana - Aprilie 30, 2011

Foarte atractiv titlul! Beni a înţeles destul de profund semnificaţia răciturii!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: