jump to navigation

Dar tu ai mîncat sculptură? aprilie 28, 2011

Posted by alaandrei in Copil fiind....
1 comment so far

Extraordinară sărbătoare – Învierea Domnului nostru Isus Hristos! Cîtă bucurie, pace şi nădejde aduce ea în inimile copiilor lui Dumnezeu! Cîte putere, încredere şi ce biruinţă asupra morţii şi a păcatului!

După ce am sărbătorit acest măreţ evenimet împreună cu fraţii şi surorile noastre la biserica „BunaVestire” am plecat la ţară unde ne-am întîlnit cu toate rudele mai apropiate şi mai îndepărtate!

Învierea Domnului este un prilej  de a vesti bunătatea şi măreţia lui Dumnezeu! Este un timp în care ne amintim şi înţelegem ce înseamnă iertare. Este un timp în care realizăm mai profund realitatea vieţii veşnice moartea fiind urmată de înviere! Deosebit de apreciat a fost cadoul nostru pentru cei dragi nişte plăcuţe magnetice cu versete biblice pentru fiecare familie în parte – o posibilitate de ne aminti Cuvîntul lui Dumnezeu şi pe parcursul zilei fiind ocupaţi cu pregătirea mesei sau alte activităţi cotidiene.

Un lucru nelipsit de sărbători  este şi masa în jurul căruia ne adunăm toţi. Ce mare este mila şi dragostea lui Dumnezeu care ne binecuvintează din plin şi ne dă mai mult decît cerem sau gîndim. La fel ca şi în ceilalţi ani, masa a fost plină de felurite bucate şi toate au fost deosebit de gustoase dar Benuţ al nostru este foare pretenţios la mîncare şi greu este să-l mulţumeşti sau să-l hrăneşti cu ceva. Bunica a decis că e nevoie de ceva mai simplu şi mai aproape de gusturile nepoţelului şi s-a dus să facă…. pireu din cartofi.

  A doua zi de Paşti mă tot frămîntam cu ce îmi voi hrăni odrasla, cînd el veni în fugă la mine cerînd ceva. Nu puteam să înţeleg la început ce anume vrea el. „Dă-mi sculptură”, zicea el. Vazîndu-mi expresia nedumerită a feţii a încercat să-mi explice, „E cu carne şi e verde”. Nu m-a ajutat prea mult explicaţia lui doar că am înţeles că era un fel de mîncare. L-am urmat curioasă să aflu  ce o fi asta sculputură. Privind bucatele de pe masă am înţeles în sfîrşit despre ce vorbea Benuţ. Era vorba de răcitură. Bucuroasă că s-a găsit şi pe placul lui ceva de mîncare i-am pus răcitură în farfurie, fapt care i-a trezit curiozitatea fratelui mai mare. „Ce mănîncă Beni?” m-a întrebat. „Sculptură!”, i-am răspuns. Dar voi aţi mîncat „sculptură”?

Reclame

Priveşte la Isus! aprilie 22, 2011

Posted by alaandrei in Poezie.
Tags: , , , , , , , ,
3 comments

Drag vizitator,

în aceste zile cand ne amintim de moartea şi suferinţele Domnului nostru Isus Hristos, vrem să vă îndemnăm, să ne îndreptăm cu toţii privirile la El!

Oricine-n viaţă a trăit durerea,

Dar parcă nimeni nu te-a înţeles,

Vreau azi să mergem la Golgota,

Să vezi ce din durere s-a ales.

Vom merge cu pas iute-n, grabă,

Iersulalimu-n urmă vom lăsa,

Noi trebuie să urcăm dealul,

mai repede nu-avem cînd sta.

Vom merge după gloata zgomotoasă,

vezi feţe, voci răsună în urechea ta,

nişte femei bocesc iar colo,

Auzi cum rîde cineva.

Iată-n sfărşit şi pe Acel ce crucea duce,

El este condamnat, El va muri pe cruce!

Încearcă să n-asculţi şi să nu vezi decît pe El,

Spre faţa Lui aplecă-te mai tare,

noi am ajuns in dreptul Lui,

a Celui ce cazu sub greutatea mare.

E chiar aici, e-aproape, poti vedea

Şi sîngele uscat în firele de păr,

şi ochii trişti ce te privesc de sub cunună…

dar, cu un şuerat de bici e ridicat din humă,

Priveşte, dragul meu, cum e gonită jertfa,

şi lasă-ţi inima durerea-I s-o pătrundă,

Priveşte faţa-i albă şi schimonosită

Să poţi simţi pentr-o frăntură de secundă

Cum fu nelegiuirea pedepsită.

Priveşte, caci nicicînd ‘nainte

Ochii tăi n-au văzut asa ceva,

o cruce ridicată în vărf de munte,

ca să se împlinească judecata.

Iar condamnatul, plini de răni şi sînge,

Scuipat şi de mulţime înjosit,

Prin har ţi-a cumpărat salvare,

Ţie şi mie şi tuturor care-au greşit.

Priveşte-L, dragul meu, priveşte-L,

Şi dacă tot te crezi nefericit

Să sţii că pentru tine El orice chin a suferit.

El a purtat în rănile Lui sfinte

Toată povara şi durerea ta,

Şi orice suferinţă negrăită El o luă asupra Sa.

Aceasta este Dragostea măreaţa,

Iubirea Lui cu care ne-a iubit,

Adu la crucea Lui amarul şi tristeţea,

Tot greul ce pîn’ azi te-a chinuit.

Nimeni pe lume nu te va-nţelege,

Şi pace-n suflet nimeni nu-ţi va da,

Nimeni doar Fiul Cel de Rege,

Isus Hristos, doar El te v-ajuta.

E gata orice chin cu tine sa împartă,

Deschide-i astăzi larg, inima ta

Să capeţi pace, linişte, iertare,

şi niciodată nu vei regreta!

Via Dolorosa aprilie 22, 2011

Posted by alaandrei in Social.
Tags: ,
add a comment

Esenţa iertării aprilie 21, 2011

Posted by alaandrei in Mesaj.
Tags: , , , , ,
add a comment

Exemplul lui Isus:

a renunţat la razbunare dînd oamenilor posibilitate de a se pocai si a primi iertare- Ioan 3:17 „ Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

– a plătit pentru păcatul pe care nu l-a făcut – Isaia 53:5 “Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”

a dispreţuit  ruşinea – Evrei 12:2 „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”

suportă consecinţele păcatului pentru vecie – Evrei 10:5 „De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup.”

Acceptarea iertării:

să recunoşti vina – Luca 15:21 Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”

să – ţi plîngi păcatul – Luca 7:36-49 „Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor şi stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir. Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.” Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.” „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cincizeci. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi, dar, care din ei îl va iubi mai mult? Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.” Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei. Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. De aceea îţi spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.”

să te ierţi pe tine însuţi – Matei 27:4-5 „….şi a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?”, i-au răspuns ei. „Treaba ta. Iuda a aruncat arginţii în Templu şi s-a dus de s-a spânzurat.”

să ierţi pe Dumnezeu – Isaia 29:16 „Oare olarul trebuie privit ca lutul sau poate lucrarea să zică despre lucrător: „Nu m-a făcut el”? Sau poate vasul să zică despre olar: „El nu se pricepe”?”

Necesitatea iertării

– ca să fim iertaţi de Tatăl nostru cel ceresc – Matei 6:14-15 Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”

să fim fericiţi – Psalmul 32:1-2 „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea.”

că să nu lăsăm vreo rădăcină de amărăciune – Evrei12:15 „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.”

astfel îngrămădim cărbuni apinşi pe capul vrăjmaşilor – Rom 12:20 „Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.”

 Aplicarea iertării: după exemplul lui Isus. Cui să iertăm?

–  greşiţilor – Matei 6: 12 „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.”

–  datornicilor – Matei 18:27 „Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.”

–  fraţilor Coloseni 3:13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.

–  tuturor  Marcu 11:25 când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.

1Corinteni 5:7-8

Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat;
căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi,

nici cu un aluat de răutate şi viclenie,
 ci cu azimele curăţiei şi adevărului.

Un alt domeniu în care se văd discriminaţi homosexualii aprilie 13, 2011

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , , ,
2 comments

Un alt mod de discriminarea a homosexualilor este interzicerea de a dona sînge, care pînă nu demult a fost legală în Mare Britanie. Însă printr-o hotărîre judecătorească această interzicere a fost anulată.

Această problema a fost aproape de centrul agendei homosexuale ani la rînd, activiştii susţinînd că  interdicţia ca homosexualii să doneze sînge este discriminatorie. Astăzi coaliţia guvernamentală a anunţat că ridică această interdicţie.

Noua politică, anunţă  Ministrul Sănătăţii publice, Anne Milton, va permite bărbaţilor homosexuali, care spun că nu au întreţinut relaţii sexuale în ultimii 10 ani,  să doneze sînge.

Sunday Times a citat pe unul din miniştri spunînd: „O interdicţie completă nu e corectă şi este discriminatorie, dar noi trebuie să protejăm sănătatea publică, deaceea această regulă de 10 ani se ia în considerare.”

Comitetul de Consiliere cu privire la siguranţa sîngelui, organelor şi ţesuturilor a anunţat în repetate rînduri, ministrul sănătăţii că colectarea sîngelui de la persoanele care au întreţinut relaţii cu 5 ani în urmă, ridică riscul de infectare a sîngelui cu 5 procente, dar că aceasta cifră ar putea fi înjumătăţită dacă se ridică termenul de a nu fi întreţinut relaţii sexuale la 10 ani.

Organizaţiile medicale au prevenit în repetate rînduri că această nu este o problemă de egalitate ci de statistici medicale grăitoare. Una din organizatiile homosexualilor estimează că din 85,500 de oameni infectaţi cu HIV în Marea Britanie, 42 de procente sunt bărbaţi homosexuali.

Sîngele donat este verificat pentru HIV şi alte infecţii dar şi cu verificarea făcută e posibil ca un mic procent din sîngele infectat să treacă neobservat. Dar nu este un alt sistem de alegere a donatorilor decît cel al onestităţii lor, pentru prevenirea infectării.

Homosexualii  sunt mult mai expuşi nu doar la riscul de infectare cu HIV dar şi la riskul semnificativ de a fi purtători ai virusului de herpes simplex, virusului Papiloma Uman, gonoreiei şi sifilisului. Un studiu făcut în Seatle în 1999 a arătat că 85 % din cei infectaţi cu sifilis erau homosexuali activi.

Cîndva Marea Britanie era în pielea noastră, avînd libertatea să-şi definitiveze poziţia sa şi ales să le ofere libertate celor care nu doreau decît să fie lăsaţi în pace, decît să-şi vadă de viaţă lor. De ce oare nu s-au mulţumit cu libertatea care le-a fost acordată? Pentru că nu aceasta este scopul lor final şi vor continua să lupte şi să intre în toate sferele vieţii discriminînd pe cei mai mulţi. Că de alt fel la ce le ţin aşa de mult să doneze sînge dacă există şi cel mai mic risc de a infecta pe cineva?

O nouă învăţătură periculoasă pentru Biserica lui Dumnezeu aprilie 12, 2011

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , ,
5 comments

Recent am vizitat o adunare de oameni care îşi spun “Biserica lui Dumnezeu”, deoarece una din surorile bisericii noastre a hotărît să treacă ca membră acolo, pentru a afla mai multe despre ei. M-am văzut silit personal dar şi îndemnat de pastorul bisericii mele să scriu, pentru a vă îndemna să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.

Îată ce am descoperit: de îndată ce am intrat în încăpere, pastorul mi-a uns capul cu untdelemn, “spre vindecare mea” fără ca să mă întrebe dacă fac parte din trupul lui Hristos sau din lume, dacă sunt bolnav, sau sănătos, dacă doresc să fiu uns sau nu. La bisericile descrise în Noul Testament nu găsim o astfel de practică sau învăţătură, doar în epistola lui Iacov 5:14-15. Dacă studiem atent contextul versetului 15, ne arată că rugăciunea făcută cu credinţă şi nu untdelemnul (care facea parte din contextul religios al poporului Israel), va mîntui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi, şi dacă a făcut păcate îi vor fi iertate.  Untdelemnul este folosit doar pentru fraţii bolnavi.

Apoi mi s-a înmînat o foaie cu tema care va fi prezentată la întîlnirea dată, în care învăţăturile străine sunt amestecate cu cele divine pentru a le da credibilitate, dar nu a fost prezentată nici o referinţă biblică, doar la sfîrşit un verset biblic care nu avea nimic comun cu învăţătura scrisă pe foaie. Progamul a fost condus de pastor care nu a deschis Biblia nici o dată în timpul lui, doar o cărţulie cu învăţături asemănătoare cu cea de pe foia primită. Pavel nu o dată accentuiază în epistolele sale către Tit, Timotei ş.a că episcopul să se ţină de Cuvîntul Adevărului şi învîţătura sănătoasă, sfătuind şi învăţînd după Scripturi. Totuşi în timpul discursului său pastorul a discreditat pe acei păstori care cunosc Biblia la perfecţie dar nu sunt, după părearea sa, aşa cum trebuie să fie un pastor. I-a luat în rîs şi i-a numit făţarnici şi lipsiţi de puterea Duhului.

Îm predică s-a pus accentul pe nişte practici şi reguli omeneşti pentru curăţarea trupului, căci spunea el “Duhul Sfînt nu poate coborî într-un pahar murdar”, pe când apostolul Pavel în 1 Corinteni 6:9-11 ne spune că “Duhul Dumnezeului nostru ne-a spălat, ne-a sfinţit şi ne-a socotit neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos”. Mai mult de atît ei nu recunosc botezul pe care persoana îl primeşte în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfînt. De aceea cei ce doresc să devină membri în biserica lor trebuie să primească botezul a doua oară în Numele Domnului Isus Hristos, ceea ce în sine este acelaş lucru: Domnul – Dumnezeu, Isus –Fiul, Hristos – Unsul (Duhul). Ei pretind astfel că sunt unica biserică adevărată a lui Dumnezeu.

În timpul rugăciunii striga, se clătina, ţipa, vorbea într-o limbă pe care nimeni nu o înţelegea şi tot zicea „amin”, „amin”, îndată Duhul m-a dus cu gîndul la Ilie şi prorocii lui Baal: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu, se gîndeşte la ceva, sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme şi se va trezi”, le spunea Ilie. 1 Împăraţi 18.

Păstorul trecea de la extremă la alta şi după ce „vorbea în limbi” începea să vorbeacă cu cei adunaţi ca cu nişte copilaşi mici, pe care îi îndemna să bată din palme lui Isus şi  să-l privească pe el ţintă în ochi şi să facă ce le spune.

Mare parte din timpul închinării s-a vorbit despre „evanghelia prosperităţii” – Dumnezeu îşi iubeşte copiii, de aceea ei nu pot fi săraci, nu pot să aibă probleme, nu pot fi bolnavi, dimpotrivă trebuie să aibă afaceri care să le aducă mulţi bani pentru că orice cere copilul de la tatăl (de la pantofi pîna la masina,inclusiv modelul, culoarea ş.a), tatăl le dă. Aceasta e valabil si pentru copiii lui Dumnezeu. După care iarăş a rîs, cu întreaga biserică, de păstori numindu-i săraci, bolnavi, nefericiţi şi dezorientaţi.

Apoi a urmat invitaţia pentru închinare cu darurile de bună voie şi zeciuială, pentru care la intrare au fost din timp pregătite cîte 2 plicuri aparte. Fiecare ieşea în faţă şi aducea plicurile iar pastorul îi ungea cu untdelemn pe miini, pe portmoneie, genţi şi chiar  a zis ca pot aduce şi valize pentu a fi unse – această ungere aducînd prosperitatea.

Dacă e să privim în Scriptură vedem că Pavel pe lîngă ţepuşul pe care îl avea în trup şi de care Domnul nu l-a eliberat, spunea că s-a deprins să trăiască în belşug şi în sărăcie, toate acestea în Hristos. În Cuvîntul Său Dumnezeu spune că el a dat şi pe cel bogat şi pe cel sărac, şi pe cel sănătos şi pe cel bolnav, ca prin ei să arate slava Sa. Nici Timotei nu era scutit de dureri de stomac, dar vedem că era plin de Duh şi urma învăţătura sănătoasă. Biserica din Macedonia prin sărăcia lor lucie au ajutat la susţinerea lui Pavel în nevoile sale materiale, pentru ca el să poată propovădui Evanghelia în toată Asia. Pe cînd Corintul, putred de bogat, nu a adus aşa aport ci mai degrabă a slujit la îmbogăţirea prorocilor mincinoşi. Chiar şi Fiul lui Dumnezeu venind pe pămînt nu s-a născut într-un palat ci într-o iesle şi cît a slujit aici pe pămînt nu a avut un loc unde să-şi plece capul, este robul mai mare decît stăpînul său?

Discutînd cu o altă persoană cunoscută, pe care am întîlnit-o acolo, care postea şi se pregătea pentru a fi botezată cu Duhul Sfînt, ca să poată vorbi şi în limbi, i-am pus o întrebare: „Este Dumnezeu părtinitor?” „Nu”, a răspuns ea. „Atunci reiese  că cei ce nu pot vorbi în limbi nu sunt botezaţi cu Duhul Sfînt?” „Da aşa este”, a spus ea. „Cum rămîne cu cei surdo-muţi?” am întrebat. Încurcată mi- a răspuns că aici trebui întrebat păstorul.

Totuşi prezenţa mea nu a fost zădarnică. O altă soră cu care m-am întîlnit acolo urma a doua zi să primească botezul. După ce am discutat cu ea şi i-am prezentat adevărul, ea fiind derutată şi confuză şi avînd mustrări de cuget. Încă era bolnavă, deşi se aştepta să fie vindecată, sărăcă pentru că adusese toţi banii din casă, deşi nu avea cu ce se încălţa, ruşinată pentru că se afla acolo, dar şi de faptul că nu dorea să mai primească botezul deşi făcuse promisiuni pastorului, a hotărît să asculte de Dumnezeu şi să se întoarcă în biserica din care venea ca să se pocăiască. Aşa a şi făcut.

Vreau dar să vă îndemn cu cuvintele din 2 Ioan versetele 8 şi 9: „Păziţi-vă bine, să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină. Oricine o ia înainte şi nu rămîne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămîne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul.”

 

 

Replică la afirmaţiile lui Boţan şi Tănase de la publika aprilie 2, 2011

Posted by alaandrei in Social.
add a comment