jump to navigation

Adevărul despre documentarul cu minciunile homosexualilor decembrie 20, 2010

Posted by alaandrei in Combate imoralitatea.
Tags: , , , , ,
2 comments

Către preşedintele IPNA Compania „Teleradio-Moldova”, Dl. Constantin Marin

De la familia Talmazan Andrei şi Ala,

În calitate de cetăţeni al acestei ţări dar şi ca părinţi a doi copii, pe care îi creştem şi educăm cu speranţa că vor fi utili şi demni cetăţeni la rîndul lor, am fost alarmaţi de intenţia companiei  publice Teleradio-Moldova de a difuza, în cadrul campaniei „Drepturile omului pe ecrane”,  filmul despre minorităţile sexuale. Am vizionat filmul şi am ajuns la concluzia că acest film nu prezintă adevărul despre modul de viaţă şi implicaţiile care le are legalizarea lui, ci mai degrabă este  unul foarte  subiectiv şi îi prezintă pe cei ce duc un mod imoral de viaţă într-o lumină favorabilă. Pe de altă parte cetăţenii care încearcă să-şi protejeze familiile şi copiii sunt prezentaţi ca avînd dificultăţi în a-i înţelege pe homosexuali, că îi discriminează şi îi tratează cu violenţă.

Iată cîteva afirmaţii ce fac parte din filmul dat care ne arată cît de departe de realitate sunt cele prezentate în film:

  1. Atît juristul, Doina Străisteanu cît şi coordonatorul de program „GenderDoc-M”  Angela Frolov fac nişte afirmaţii destul de serioase fără ca să le argumenteze cu statistici sau cazuri reale. Doina Străisteanu: „Discriminare există… în momentul în care angajatorul află despre orientarea sexuală a persoanei, poate şi deseori refuză s-o angajeze.” Aceste lucruri trebuie în mod obligatoriu să fie fondate pe cazuri concrete.  Angela Frolov: „Persoanele de orientare sexuală netradiţională preferă să ascundă acest fapt. Astăzi cu siguranţă fiecare din noi avem fie rude,  fie prieteni de orientare netradiţională, fără să ştim despre aceasta. Afirmaţie care nu face decît să ducă în eroare oamenii, şi să-i facă să creadă că numărul persoanelor care duc un mod imoral de viaţă este foarte mare, ceea ce fără dovezi nu poate fi  folosit în calitate de argument.
  2. Producătorii  filmului încearcă să ne convingă că majoritatea covîrşitoare a populaţiei pentru că nu acceptă modul de viaţă al homosexualilor, nu acceptă ceea ce este natural. „Violenţi nu sunt cei din LGВT, ci toţi ceilalţi care nu înţeleg … ceea ce este natural,”afirmă Doina Străisteanu. Cred că nu este nevoie să intărm în detalii şi să concluzionăm cît de ne-naturală este fie relaţia sexuală dintre doi bărbaţi sau două femei.
  3. Alexei Marcikov, preşedintele „GenderDoc -M”:”Noi cu biserica nu avem nimic în comun. Se cuvine să se facă o despărţire. “Daţi Cezarului ce este a Cezarului şi Domnului ce este a Domnului” – a citat din Sfînta Scriptură. Se poate vedea ignoranţa dînsului cu privire la cele spirituale, pentru că versetul citat nu spune altceva decît că fiecare om trebuie să dea lui Dumnezeu cinstea şi repectul cuvenit indiferent de ce orientare se pretinde a fi, ceea ce homosexualii nu doresc să facă. Apare însă o întrebare de ce atunci în alte ţări homosexualii după ce au primit dreptul de a-şi înregistra parteneriatul, tind să o facă neapărat într-o biserică, care se întîmpla a nu presta acest serviciu homosexualilor, reeşind din convingerile religioase.  Iar cînd sunt refuzaţi ei dau în judecată biserica sau preotul care „i-a discriminat”. Oare de să nu învăţăm din exemplele celorlalte ţări cît de agresive şi obraznice sunt tacticile lor.
  4. “Noi cerem drepturi şi resposabilităţi în societate,” afirmă Alexei Marcikov. Cu drepturile ei stau bine şi le cer de mai mulţi ani la rînd, dar cît priveşte responsabilităţile rămîne de discutat. Cred că faptul că suntem şi aşa într-o criză demografică profundă este bine cunoscut aşa că responsabilitatea numărul unul a fiecărui cetăţean este să întemeieze o familie şi să contribuie la perpetuarea neamului,  la acest capitol ei stau cel mai prost.
  5. Un alt fapt foarte regretabil este că  Marcikov afirmă sus şi tare că el este „gata să distrugă pe oricine se atinge de copiii lui” dar cum rămîne cu cazul copilului care a fost expus la actul sexual între cei doi bărbaţi dintr-un WC public, pentru ca mai apoi  tot ei să atace şi să condamne pe toţi cerînd să li se facă dreptate. Cît de bine ne arată aceasta că de fapt nu le pasă deloc de copiii noştri, pentru că cei mai mulţi din ei nu stiu ce înseamnă să fii părinte, şi niciodată nu vor putea  lua locul părinţilor adevăraţi.  Marcikov mai afirmă încă un lucru, „sigur dacă oamenilor li se spune cît de răi suntem şi că vrem să intram în şcoli şi grădiniţi, dacă astfel de propagandă se face în fiecare zi, oamenii vor dori să-şi apere copiii.” Vreau să spun că pînă în prezent nu am văzut niciodată,  nici o emisiune despre homosexuali, în care aceştia să fie vorbiţi de rău sau cel puţin să spună adevărul despre ei, dimpotrivă au fost totdeauna prezentaţi ca cei ce sunt discriminaţi şi nedreptăţiţi.Dar spune Marcikov, „dacă la televizor se va spune că este ceva legal oamenii nu se vor teme.” Dar încă nici măcar nu  este legal!!! Foarte interesant este că homosexualii care deja au obţinut unele drepturi peste hotare, nu s-au oprit aici, acum încearcă să coboare  vîrsta de accept la care o persoană poate să întreţină relaţii sexuale legal, de la 16 ani la cea de 14 ani. Ce este asta dacă nu încercarea de a avea acces liber la minori fără ca aceştea să mai poate fi apăraţi de lege. Ei afirmă că sexul la 14 ani poate fi distractiv şi interesant. Pentru cine mă întreb, dacă nu pentru cei pervertiţi la culme? Oare cine ne va proteja copiii de aceast mare pericol?
  6. Exemplul celor doi homosexuali din Germania la fel este unul din care îţi poţi da seama că în multe cazuri homosexualii au un comportament provocator, care atrage reacţii negative din partea altor persoane, pe care ei, ulterior le folosesc ca să spună cît sunt de „discriminaţi”. Eu nu-mi permit în public să-mi sărut soţul,  sau să manifest altfel dragostea, considerînd aceasta lipsit de bun simţ, şi din respect pentru cei din jur şi aleg să o fac doar acasă. De ce  atunci homosexualii, ignoră cele mai elementare norme de conduită şi apoi pretind că li se încalcă drepturi. De cînd sărutul în public sau sexul într-un WC public este un drept? Pe lîngă drepturi mai avem şi responsabilitatea de a ne comporta civilizat, dînd dovadă de stimă faţă de semeni.
  7. O minciună mare, mare de tot este afirmaţia făcută de homosexualul din Germania este că „statistica arată că cuplurile de homosexuali se despart mai rar, rata divorţului la ei fiind mult mai mică”. Este revoltător cu cîtă uşurinţă ei fac afirmaţii care sunt contrar realităţii. Cele mai puţin stabile sunt cuplurile homosexualilor pentru că au cele mai puţine motive de a fi împreună, avînd un număr mare de parteneri, fapt care duce şi la răspîndirea bolilor sexual-transmisibile.
  8. Unicul lucru adevărat din tot filmul este afirmaţia unuia din homosexuali care a recunoscut că mass-media a jucat un rol important în schimbarea mentalităţii oamenilor şi atitudinii faţă de ei. Faptul că în fiecare tele-novelă era prezent cîte un cuplu homosexual a dus la aceea că oamenii au început să-i privească cu alţi ochi. Dar dacă cineva într-o zi  cineva încearcă să ne convingă că furtul este distractiv şi provoacă senzaţii tari, plus că te mai faci cu ceva bani. Apoi la televizor se spune că furtul nu este cel mai grav din delicte, ce facem? Ne transformăm într-o ţară de hoţi. Cum de ni se ridică mînă şi acceptăm aşa uşor să corupem societatea noastră şi să o distrugem prin ceea ce difuzăm în loc să le prezentăm ADEVĂRUL.
  9. „Subiectul trebuie rezolvat prin educaţie şi prin aplicarea legislaţiei,” vine cu propunerea d-na jurist.  Am văzut unele din manualele care sunt folosite în acest scop: „Deprinderi de viaţă” – în care apropo nu se întîlneşte nici o dată cuvîntul „familie”, sau „Sexul pe înţelesul celor mici” – în care cei care nu acceptă modul imoral de viaţă a homosexualilor sunt prezentaţi ca avînd dificultăţi de înţelegere, adică nu sunt normali.

Rugăm mult să luaţi aminte la faptul că filmul dat nu prezintă nici pe departe adevărul despre minorităţile sexuale şi deaceea cerem să opriţi difuzarea lui la Teleradio-Moldova. Important e să nu uităm că ceea ce semănăm,  mai apoi ajungem să secerăm. Şi ne greşim amarnic cînd ne pare că acestea nu vor afecta familiile noastre în vre-un fel, dacă suntem indiferenţi sau chiar mai rău contribuim la promovarea imoralităţii.

Mulţumim anticipat!

Reclame

Mai Bine Mort decît … Handicapat? decembrie 15, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , ,
2 comments

Aceasta este o nouă aberaţie pe care a „descoperit-o” omul, ce dintotdeauna s-a crezut mai deştept decît Creatorul său. Am ajuns la această concluzie după ce am citit un articol de pe site-ul LifeSiteNews.

„Curtea de  apel din Bruxelles s-a pronunţat cu privire la faptul că părinţii pot să dea în judecată medicii care n-au diagnosticat „dizabilităţi serioase” la copiii ne-născuţi, presupunînd că dacă părinţii ar fi ştiut ar fi omorît copilul prin avort.

Decizia, din 21 septembrie, spune, “cu siguranţă că greşeala în diagnosticare nu a cauzat dizabilitatea, care a existat înainte de eroare şi nu putea fi remediată.” Dar a spus curtea, “prejudiciu care trebuie compensat  nu  e dizabilitatea în sine, dar faptul că copilul a fost născut cu aceste dizabilităţi.”

Curtea a comentat că avortul este binele suprem al copilului al cărui părinţi l-ar ucide, menţionînd că deoarece avortul a fost legalizat, „legislatura probabil a avut intenţia de a ajuta evitarea naşterii copiilor cu dizabilităţi serioase, privind nu doar interesele mamei dar şi a copilului nenăscut .”

În ultimii ani, testele pre-natale şi legalizarea avortului s-au combinat peste tot în lume pentru a crea o nouă acţiune legală de procese numite “naştere ilegală”. În aceste cazuri, părinţii vor da în judecată medicul sau spitalul pentru că nu au identificat şi nu  i-au preîntîmpinat că copilul se va naşte cu dificienţe, sau că nu le-au recomandat avortul. Daunele pe care ei le vor plăti sunt facturile medicale pentru întreţinerea copilului şi consilierea psihologică a părinţilor.

În procesele de “naştere ilegală”, copilul sau reprezentatul lui dă în judecată pe doctor pentru a obţine întreţinere pe viaţă. Creşterea numărului de litigii de acest fel a apărut în urma creşterii industriei avortlui şi la nivelul de comfort tot mai mare de instanţe şi legislaţii cu avortul legal, precum şi popularitatea tot mai mare în favoarea eutanasiei, care susţine că moartea e de preferat unei vieţi cu dizabilităţi.

În 1982, o curte engleză  a respins un caz, pe motiv că recunoaşterea reclamaţiei ar însemna “considerarea vieţii unui copil cu handicap nu doar mai puţin preţioasă decît viaţa unui copil normal dar şi atît de puţin valoroasă încît nu se merită să fie păstrată.”

Oricum, necătînd  la faptul că este considerată legal discutabilă de mulţi experţi, practica de a înainta litigii în aceste cazuri de “viaţă ilegală” şi “naştere ilegală” capătă tot mai mult teren peste tot în lume, inclusiv Canada, SUA, Franţa, Polonia, Anglia şi Australia. În Belgia, situaţia legală este mult mai avansată, eutanasia fiind legalizată încă în 2002.

Unele jurisdicţii, oricum, resping conceptul că un copil cu dizabilităţi ar fi mai bine mort şi are “dreptul” să fie omorît înainte de a fi născut. În Italia, în 2006, Curtea de Casaţii a hotărît că “nu există aşa drept de a nu fi născut.” Verdictul a spus că “aşa numitul avort “eugenic” – care are ca scop producerea numai copiilor sănătoşi – nu este admisibil, doar dacă deformaţiile fătului pun în pericol viaţa mamei.

În 2002, guvernul francez a respins hotărîrea propriei Curţii Supreme, care a aprobat o lege ce spune că eşecul de a detecta o dizabilitate încă din uter poate aduce daune, dar numai în cazul în care aceasta este rezultatul unei “erori flagrante” din partea unui medic. Daunele în aceste cazuri pot fi acordate doar copilului. În aprilie anul current, în statul Oklahoma, SUA, au fost adoptate două legi pentru viaţă, una din care  a interzis procese ce se bazează pe termeni “viaţă ilegală” şi “naştere ilegală”.

Experţii americani în bioetică şi avocatul Wesley Smith au scris  săptămînă aceasta cu privire la decizia Curţii belgiene de Apel: “Este o gîndire de tip “viaţa nedemnă de viaţă”, sau “consumatori fără folos” – o discriminare ofensatoare de cel mai pronuţat character, împotriva oamenilor cu dizabilităţi.  Aceasta produce un dispreţ mortal pentru fraţii şi surorile noastre cu dizabilităţi. Şi partea cea mai îngrozitoare este: belgienii se consideră întruchiparea toleranţei moderne pentru că îşi exprimă bigotizmul în cuvinte de compasiune. Josnic şi dizgustător.”

Numai la ce nu recurge „omul” în zilele noastre ca să facă un ban în plus. Şi cel mai ofensator este faptul că se ascunde după aşa sentimente nobile cum ar fi grija şi dragostea faţă de semeni şi a ridicat mîna la cel mai sfînt dintre toate drepturile, dreptul la viaţă.

Şi mai înspăimîntătoare sunt urmările acestei noi arme împotriva umanităţii care nu se vor lăsa aşteptate prea mult. Vor avea de suferit şi medici şi părinţi şi copii. Oare de ce alegem noi să ne autodistrugem?