jump to navigation

Dacă îmi place trebuie să mă căsătoresc cu ea? Mai 31, 2010

Posted by alaandrei in Copil fiind....
Tags: , , , ,
trackback

Dacă la patru ani pe Adriel-Benedict îl preocupa mai mult sensul vieţii şi pentru ce ne-a creat Dumnezeu atunci la cinci ani, s-a pus serios pe căutarea viitoarei partenere de viaţa.

La început el era în totală ignoranţă cu privire la cum capătă cineva o soţie, aşa că într-una din zile mă dar jos cu fraza, „Mami la mine parcă se mişcă ceva în burtică, cred că am să cresc o fetiţă şi o să mă însor cu ea.” Fără a intra în detalii inutile şi încă greu de înţeles pentru el i-am explicat că băieţii nu cresc în burtica lor pe nimeni şi nu pot să nască. Tot la moment a fost explicată şi faza cu soţia cînd creşti mai mare şi găseşti o persoană de care îţi place şi fără care nu-ţi închipui viaţa în continuare te căsătoreşti. Mi s-a părut că am fost destul de accesibilă cu explicaţiile dar cred că doar m-am înşelat eu pe mine însămi.

Ieri ne întorceam acasă după ce am vizitat nişte prieteni care au şi ei copii de toate vîrstele aşa că s-au jucat şi au alergat în voie. În drum spre casă Beni veni cu o întrebare capcană, „Mămico, dar Anişoarei nu-i place de mine?” „De ce crezi tu că nu-i place de tine, sunt convinsă că îi place,” am căutat să-l liniştesc eu, dar asta de fapt a fost începutul unei lungi conversaţii. „Atunci dacă ei îi place de mine şi mie îmi place de ea trebuie să mă căsătoresc cu ea?” l-am auzit spunînd. „Păi…” m-am cam bîlbîit eu, „nu aşa stau lucrurile. Te căsătoreşti cînd eşti deja mare şi poţi lucra şi întreţine soţia şi familia. Pe voi cine o să vă întreţină?” „Tăticul”, urmă răspunsul prompt. „Vezi tu că dacă te căsătoreşti întemeiezi o familie aparte şi devii chiar tu tătic şi trebuie să ai grijă de copilaşii tăi. Pînă atunci însă trebuie să mergi la şcoală, facultate să capeţi o profesie şi să poţi asigura familia pe care ai întemeiat-o. Ce zici eşti de acord să mai creşti puţin?” Nu ştiu cît din ceea ce am încercat să-i explic a fost perceput de micul său  „computer” dar el căzu de acord să mai aştepte şi căzu pe gînduri…

Îmi vine zimbetul pe buze cînd mă gîndesc la micuţul meu băiat, dar apoi şi gînduri care se grăbesc să-l alunge. O cît de mult îmi doresc ca căsătoria băieţilor mei să fie din dragoste şi în Domnul. În cartea Proverbe 19:14 este scris,„Casa şi averea le moştenim dela părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar dela Domnul.” Mă rog, Doamne, în îndurarea Ta cea mare să le faci şi fiilor mei parte de acest dar extraordinar!

Comentarii»

1. Curbet Alexandru - Mai 31, 2010

Tot mai mult mă minunez de juniorii familiei Talmazan. Mai mult filosofi dar au şi simţ practic.🙂

2. Felicia - Iunie 1, 2010

curiosi baieti are mama, dar si mama este inteleapta sa le satisfaca curiozitatea🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: