jump to navigation

De ce a plouat de Sărbătoarea Familiei … Mai 17, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , ,
trackback

Sărbătoarea Familiei a fost una pe care am aşteptat-o şi pentru care ne-am rugat. Poate tocmai de aceea am fost aşa de nedumeriţi: „Cum de a început să plouă?” Cu siguranţă că Dumnezeu putea să ne dea o zi frumoasă şi însorită fără „lacrimi din cer” şi „dangate de tunet”. Mi-aduc aminte de sărbătoarea familiei de anul trecut, la ne-am bucurat de programul frumos şi de întîlnirea cu mulţi prieteni ai familiei noastre, pe care nu-i mai văzusem de mult timp. Anul acesta însă am avut parte nu doar de programul frumos şi de revederea celor dragi, ci şi de un moment aprate. În timp ce stam în maşină şi ateptam să treacă şuvoiul puternic de ploaie, priveliştea tristă m-a dus cu gîndul la acei copii care de Sărbătoarea Familiei nu au putut să se bucure alăruri de părinţii lor, care în loc de cadouri şi îngheţată cumpărată fie de fratele sau sora mai mare, bunica sau mătuşa, ar fi preferat să fie ţinuţi de mînă de tata pe de o parte şi de mama de cealaltă.

Am înţeles atunci că această ploaie nu a fost doar o încercare pentru cei care au ieşit să se pronunţe în spriginul familiei în Piaţa Marii Adunări Naţinale, dar, cred eu, a fost un act de solidaritate din partea lui Dumnezeu cu acei copii ale căror zîmbete sunt „scăldate” de lacrimi… lacrimi de dor, de durere, de disperare, de tristeţe, de aşteptare, de deznădejde. Nimeni nu poate şti ce este în inima unui copil, cu atît mai greu pătrunzi în inima care simţindu-se rănită şi abandonată se închide faţă de lumea din jur. Numai Dumnezeu este Cel ce poate privi înlăuntrul inimilor noastre şi numai El e Cel care o poate mîngîia. El spune în Cuvîtul Său că este cu cel cu inima zdrobită, cu cel smerit, şi sunt convinsă că El vede şi aceste inimi îndurerate care aşteaptă mîngîierea şi alinarea mamei şi a tatălui.

Şi inima mea se umple de durere mai ales la gîndul că azi mai multe familii ajung să aleagă divorţul ca soluţie la problemele în care s-au  trezit, în loc să încerce, de dragul copiilor, dar şi spre binele lor, să facă tot posibilul şi imposibilul pentru ca să-şi salveze ceea ce au mai scump – FAMILIA. Încă mai grea este situaţia acelor copii ale căror mame sau taţi nici nu mai doresc să ştie sau să aibă grijă de cei pe care i-au adus pe lume. Cred că această traumă cu care se alege copilul, nu trece fără ca să lase urme adînci în personalitatea în devenire, care nu vor putea fi şterse vreodată, şi care vor împiedica dezvoltarea armonioasă a acesteia.

Dar şi pentru aceşti copiii este o SPERANŢĂ. Dumnezeu spune: „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n’aibă milă de rodul pîntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuş Eu nu te voi uita cu niciun chip: Iată că te-am săpat pe mînile Mele.” Isaia 49:15 Da este greu să crezi că o femeie care a adus pe lume un copil şi pe care l-a alăptat la sînul ei, poate să-l uite. Şi totuşi astăzi aceasta este o realitate tristă în familia contemporană. Dar Dumnezeu spune că El nu poate uita pe copilul său, poporul lui Israel, dar cred eu, nici pe acei pe care El îi ţese în pîntecele mamei şi participă la minunea conceperii fiecărei vieţi, în parte! El iubeşte şi preţuieşte pe fiecare din aceste capodopere ale Sale!

Nu vreau prin aceste gînduri să rănesc pe cineva sau să condamn, nu am această intenţie sau drept . Doresc însă, încă o dată, să conştientizăm cît de valoros este fiecare copil în ochii lui Dumnezeu şi aşa trebuie să fie în ochii noştri. Să ne rugăm dar şi să cercetăm pe orfanii, cu părinţii în viaţă, şi să nu fim indiferenţi faţă de situaţia din ţara noastră. Să ajutăm şi să ne pronunţăm cu privire la pericolele şi daunele ireversibile pe care le produc divorţul şi avortul! Să sădim în inimile copiilor noştri adevărata valoare a familiei şi a vieţii în sine – unicul cadru în care această viaţă poate să se dezvolte în toată plinătatea şi să aducă cel mai mare randament, atît pentru Cel care a creat-o, cît şi pentru societatea din care face parte. Nu este o altă opţiune! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

„Nu este bine ca să fie singur,”

Aşa Atotputernicul se pronunţă

Şi din acelaşi os şi carne El omului femeie îi creă.

Nu poate omul altfel să trăiască

Decît dacă altături îi va sta

Aceea care-ajutor să-i fie şi care fii şi fiice îi va da.

El va lăsa pe tatăl şi pe mama

Şi de nevasta sa se va lipi

Vor fi un singur trup şi o suflare şi UNA doi vor deveni.

Mai bine doi căci dacă cade unul

Cel de alături îl va ridica

Şi funia împletită-n trei, nu se va rupe,  ci va rezista.

O cîtă-nţelepciune şi iubire

Avu măreţul Creator

De a crea bărbatul şi femeia legîndu-i cu un singur dor.

Să preţuim ce Dumnezeul veşnic

A făurit spre binele suprem

Să protejăm FAMILIA căci asta e cel mai scump ce de la El avem!

Comentarii»

1. silvia - Mai 17, 2010

poze hazlii si frumoase, astfel se bucura omul, kind are o familie unita

2. Radu Blendarencu - Mai 19, 2010

Foarte bun articol. Multumim


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: