jump to navigation

Femeia cu „credinţă mare” este ascultată Aprilie 27, 2010

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , ,
trackback

„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” Matei 11:28

Femeile care iubesc înţelepciunea lui Dumnezeu, trăiesc liniştite, au credinţă mare, şi se închină Lui: „Dar cel ce mă ascultă , va locui fără grină, va trăi liniltit şi fără să se teamă de vreun rău.”, Proverbe 1:33. Am învăţat depsre femei liniştite, care au înţelepciune, şi care preţuiesc această înţelepciune mai mul decît mărgăritarele.

Femeia cu credinţă mare este ascultată de Domnul Isus. Ce fel de credinţă ai tu? Vrei ca rugăciunile tale să fie ascultate? Hai să vedem şi să învăţăm de la această femeie, care are o credinţă mare.

Marcu7:24:35 „Isus a plecat de acolo, şi S’a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într’o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n’a putut să rămînă ascuns. Căci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpînită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s’a aruncat la picioarele Lui.”Această femeie a auzit despre Domnul Isus şi a venit înaintea Lui, să se prezinte şi să-I spună durerea ei cea mare, că fetiţa ei este stăpînită de un duh necurat.

„Femeia aceasta era o grecoaică, de obîrşie Siro-feniciană. Ea îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.  Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întîi copiii; căci nu este bine să iei pînea copiilor, şi s’o arunci la căţei.” (v.26-27) A descurajat-o Domnul Isus pe această femeie? Nu. Ea spune:  „Da, Doamne”, I-a răspuns ea; „dar şi căţeii de supt masă mănîncă din fărămiturile copiilor.”  Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-tă.”  Şi cînd a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din ea. (v.28-30)

Vedem că această femeie plină de credinţă, vine şi se aruncă la picioarele lui Isus, rugîndu-L pe Isus să o vindece pe fiica ei. Pentru că ea are credinţă mare, Domnul Isus îi spune: „Pentru vorba aceasta, pentru că ai o credinţă mare, pentru că pe tine nu te deranjeanză ce am spus Eu, şi anume: „Lasă să se sature mai întîi copiii,” şi „Nu este bine să iei pîinea copiilor,” s-a vindecat fiica ta.  Domnul Isus a venit la oile Sale, a venit la poporul Său Israel, a venit să aducă vestea bună. Am învăţat că Domnul a venit să aducă mîntuirea pentru poporul Său: „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1:11,12)

Matei 15, prezintă şi el această întîmplare, şi de aici învăţăm şi mai mult despre atitudinea acestei femei, care se apropie de Domnul Isus. Aici ni se oferă un detaliu suplimentar despre această femeie: ea este o femeie canaaneancă: „Isus, după ce a plecat de acolo, S’a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.  Şi iată că o femeie cananeancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.” (v.21-22)

Vedem diferenţa dintre relatarea lui Marcu şi cea a lui Matei. Marcu ne spune că Domnul Isus voia să se retragă, să fie singur, dar această femeie, pentru că avea o mare dorinţă ca fata ei să fie vindecată, îndrăzneşte să-L derajeze. Chiar dacă Domnul Isus vrea să  Se retragă, ea se duce la El, pentru că ştie că numai El poate să-i rezolve probleme.

Marcu începe prezentarea acestei femei cu expresia „Căci îndată…” Ştim că expresii de felul „căci îndată”, „numaidecît”, etc. sunt cuvinte cheie în Evanghelia după Maruc. Deci, Marcu spune: „Căci îndată… ” această femeie a venit  cu plîngerea ei, pe cînd Matei ne spune că ea striga: „Ai milă, Doamne …” Femeia auzise de Domnul Isus, a crezut ceea ce i s-a spus, şi anume, că El este Fiul lui Dumnezeu, că este Fiul lui David, că El poate să o izbăvească  pe fiica ei: „Fiica mea este muncită rău de un drac.” Ea recunoaşte care este problema fetei ei , nu o ascunde, ci prezintă situaţia exact aşa cum este.

Atunci cînd venim înaintea lui Dumnezeu, să venim cu păcatele noastre, cu problemele noastre, fără ocolişuri şi fără explicaţii. Dumnezeu ştie mai bine decît noi, dar El vrea ca noi să spunem şi să mărturisim înaintea Lui ce ne doare, care este păcatul, pentru ce avem nevoie de iertare, pentru că trebuie vindecare. Vedem că această femeie are credinţă mare şi vom vedea că această femeie afirmă direct că fata ei este muncită rău de un drac.

„El nu i-a răspuns nici un cuvînt. Şi uncenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor …” (Matei 15:23) Vedem că, într-u fel, Domnul Isus o ignoră, nu-i dă nici un răspuns, iar ucenicii mijlocesc pentru ea şi spun: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.” (Ucenicii erau derajaţi de stigătul ei, de insistenţa ei, şi nu le păsa de fata ei, care era muncită rău de un drac.) „Drept răspuns, El le-a zis: „Eu nu sunt trimis decît la oile pierdute ale casei lui Israel.” (v.24) Aşa cum am spus, Domnul Isus a venit pentru poporul Său, să-i aducă vestea bună a Evangheliei. Domnul Isus a venit în primul rînd pentru iudei, Evanghelia a fost vestită întîi iudeilor, apoi grecilor, şi apoi a ajuns pînă la marginile pămîntului. Domnul a venit pentru toţi cei care cred în El, dar în mod deosebit, El a venit pentru pile pierdute ale casei lui Israel.

Dar ea avenit şi I s-a închinat, zicînd: „Doamne ajută-mi!” (v.25) „Ajută-mp, căci fără Tine, nu pot face nimic,” spune femeia, „Doamne, Tu vezi în ce situaţie mă găsesc, Ţi-am spus care este problema mea, fiica mea este muncită rău, nu mai suport să văd durerea ei, frămîntările ei, Doamne, ajută-mă, ai milă de mine.” Vedem că ea ştie că dacă Domnul vrea, El o poate ajuta. El o poate ajuta. El o poate vindeca pe fata ei.

„Drept răspuns El i-a zis: „Nu este bine să iei pîinea copiilor şi s-o arunci la căţei.” (v.26) Ce răspuns pentru o femeie cu inima zdrobită din pricina fetei sale! A zis femeia: „Atunci mai bine să nu-i mai cer nimic, mai bine nu ceream nimic”? Nu. Pe femeia aceasta nu o interesează ce spune Domnul, ea ştie un singur lucru, şi anume, că dacă ea crede, Domnul poate să vindece, şi dacă El vrea, fata ei va fi vindecată. „Da, Doamne,” a zis ea, „dar şi căţeii mănîncă fărămiturile care cad de la masa stăpînilor lor.”

O atitudine de smerenie, o atitudine care spune: „Da, Doamne, eu sunt nimic, şi Tu eşti totul.” Ce face o credinţă mare? Nu se uită la ea, la cine este ea, ci se uită la cine este Dumnezeu: „Eu sunt ceea ce spui Tu, dar eu ştiu că dacă Tu Te vei atinge de fata mea, dacă Tu vrei, fata mea va fi vindecată. ” „Da, Doamne”, a zis ea, „Dacă Tu vrei, eu ştiu că se poate, eu sunt nimic, şi Tu eşti totul.” Ce frumuseţe de caracter! Vedem că o femeie care are credinţă mare spune: „Da, Doamne!” (va urma)

Mia Oglice, Femeile Bibliei, Un studiu Biblic despre „Femeile fără Nume”

Reprodus cu permisiunea autoarei

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: