jump to navigation

Declinarea pronumelor Personale la Dativ şi Acuzativ (l.engleză) martie 29, 2010

Posted by alaandrei in Limba Engleză.
Tags: , , , , , ,
add a comment
Nomin. Cine? Dativ Cui? Acuzativ Pe cine? Ce? Engleza
I Mie,îmi, mi (pe) mine mă Me
You Ţie , îţi, ţi (pe) tine te You
He Lui, îi, i (pe) el îl, l Him
She Ei, îi, i (pe) ea, o Her
It Lui, îi, ei, i (pe) el îl, l, pe ea, o It
We Nouă, ne, ni (pe )noi, ne Us
You Vouă, vă, vi (pe) voi, vă You
They Lor, le, li (pe) ei îi, (pe) ele le Them

Pronumele Personale la Dativ şi Acuzativ în limba engleză au o singură formă şi se utilizează pentru a înlocui substantive cu funcţia de compliment direct sau indirect:

  1. La cazul dativ (cui?):
    My son offered me some nice flowers. Fiul meu mi-a oferit nişte flori drăguţe.
  2. La acuzativ(pe cine? ce? cu cine?cu ce? de la cine?  de la ce? pentru cine?pentru ce? despre cine? despre ce? etc.):
    We can visit him at the hospital. Noi îl putem vizita la spital.
    Mary looks at her with a smile. Maria o priveşte cu un zîmbet.

De sine statator pronumele personale la dativ/ acuzativ se utilizează, de obiecei în răspunsurile scurte, cu particula not:

„Will you go to the zoo, too?” „Me?Not me!”

Poate fi utilizat şi ca subiect pentru a accetua afirmaţia

„You must wash the dishes.” „Me wash the dishes? Not likely!”

Reclame

The Messengers – Ai valoare în ochii lui Dumnezeu martie 26, 2010

Posted by alaandrei in Video.
Tags: , , , ,
add a comment

Voronin – da este nu şi nu este da – la cine mai este aşa? martie 26, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , , , , , , , ,
add a comment

În sfîrşit a venit şi Voronin „în profunzime”  Au fost făcute multe declaraţii că  dînsul  nu spune adevărul ci doar acea parte din ea care-i convine, totuşi ne-am convins cu mai multe ocazii ca aşa este. Chiar am avut ocazia să mă conving printr-o experienţă personală de acest lucru. Pe cînd eram în vizită la ţara, în casa unde m-am născut şi care adună toate rudele împreună, atît la zile de sărbători cît şi la zile de necaz, m-am întîlnit cu vărul meu, care locuieşte în Tiraspol. Am avut o mare bucurie să mă văd cu el, ne întîlnim rar, dar el totdeauna este un bun ascultător.

Cel mai dureros este că el, la o vîrstă fragedă, a rămas fără tată, apoi fără bunica, pe care a iubit-o şi îngrijit-o cu mult drag, urmînd explul tatălui său, apoi fără soţie şi copil. I-a rămas numai mama şi noi familia îndepărtată, şi întîlnirile acestea care ne-au fost lăsate ca un obicei frumos, încă de la bunei.  Ceva care face parte din valorile, ce nu pot fi vîndute sau cumpărate, neglijate sau uitate, ci trebuie transmise, ca un exemplu de dragoste şi unitate, la copii şi nepoţi, care la rîndul lor, vor lua estafeta ca să le ducă mai departe.

De data aceasta rolul ascultătorului l-am avut eu, iar el mi-a povestit despre peripeţiile prin care a fost nevoit să treacă. Poliţia rutieră din Chişinău i-a luat numerele de înmatriculare de la maşină, fără nici un motiv anume, şi s-au purtat foarte brutal şi urît. L-am sfătuit să n-o ia aproape de inimă şi să nu încerce să se răzbune, căci cine îşi bate joc de cei din neamul lui îşi bate joc de sine. Iar după ce ne-am despărţit, el a plecat să se întîlnească cu alt văr al său, la Odesa, prin vama de la Palanca. Dar n-a reuşit să-i treacă bine senzaţia de amărăciune după experienţa prin care a trecut recent, că a fost nevoit să se confrunte cu alte probleme. Vameşii de la Moldova nu vroiau să-i dea voie să treacă în Ucraina, prin Moldova, cu numere din Transnistria. Motivul era banal, „Cu astfel de numere poţi trece numai prin ţara ta!”

Am auzit vocea vărului în telefon, care mi-a comunicat despre cele întîmplate. Am fost indignat la culme şi am sunat la vamă. Le-am spus că acest băiat, era de fapt fiul celuia, la care întotdeauna au apelat după ajutor şi niciodată nu au fost refuzaţi.  El a fost acel care n-a permis ca maşinile mari, ce se aflau sub conducerea lui, să iasă la luptă împotriva fraţilor săi, după ordinul lui Smirnov. Aceasta, pînă în final, a dus la îmbolnăvirea şi decesul său. Au fost nevoiţi să recunoască acest lucru, dar au zis, „Legea este lege pentru toţi. Preşedintele ţării a dat acest ordin, şi noi nu vrem să rămînem fără lucru.” Ei nu doreau să rămînă fără lucru, iar cineva şi-a pus chiar viaţa în joc.

Da lege este lege pentru cei care o încalcă, dar este ceva mai sus de lege – dragostea, omenia, conştiinţa – fără care omul nu poate fi om. Acea întîlnire, care totdeauna însemna atît de mult pentru noi, a fost umbrită de acest incident, iar vărul meu, a fost nevoit să plece înapoi la Tiraspol, făcînd încă mulţi kilometri în plus, pentru ca să-şi poată vizita rudele.

Toate acestea pentru că preşedintele  preferă să apară mărinimos şi bun în faţa oamenilor, dar nu poate păstra această imagine şi în viaţa reală, răzbunîndu-se într-un mod aşa de josnic pe fraţii noştri, care nu poartă nici o vină. Aceasta, de fapt, este adevărul despre partidul comuniştilor, tactica şi metodele lor de manipulare şi acţiune, care sunt asemănătoare cu cele ale diavolului. Diavolul pentru că ştie că lui i-a fost pregătit iazul cu foc şi nu are altă alternativă, doreşte să ia cu sine pe cît mai mulţi. Ei nu sunt pentru progres şi bunăstare, ei sunt pentru minciună şi manipulare.

Iată ce spune Cuvîntul lui Dumnezeu despre aşa oameni şi soarta lor în Psalmul 52 :

„Pentruce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.
Limba ta nu născoceşte decît răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!
Tu iubeşti mai degrabă răul decît binele, mai degrabă minciuna decît adevărul.
Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare!
De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău, şi te va desrădăcina din pămîntul celor vii.
Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme, şi vor rîde de el, zicînd:
„Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogăţiile lui cele mari, şi se bizuia pe răutatea lui.”
Dar eu sînt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci.
Te voi lăuda totdeauna, pentrucă ai lucrat; şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.

Familia unită – un secret mic care dă rezultate mari! martie 25, 2010

Posted by alaandrei in Instructiv-educativă.
Tags: , , , , , ,
add a comment

Iată un lurcu foarte simplu pe care îl putem face pentru a avea o familie mai unită. Puteţi începe chiar în aceasta seară, cînd vă adunaţi toţi împreună. În timpul zilei se acumulează destule emoţii negative, aşa că la sfîrşitul ei îţi pare că nu ţi-a mai rămas voie bună şi căldură pentru cei de acasă?

Un exerciţiu simplu poate schimba situaţia cît ai zice … ha ha ha. Savanţii au dovedit că în timp ce omul rîde creierul eliberează o substanţă numită oxitocină, care are un efect de calmare a emoţiilor negative şi este numit şi hormonul dragostei. Această substanţă crează sentimentul de apropiere faţă de persoana cu care rîzi,  senzaţia de bucurie şi dorinţa de ai cuprinde şi de ai iubi pe cei din familia ta. Un alt lucru extraodinar este că oxitocina reduce sentimentul de mînie.

Această substanţă se produce pe cale chimică, poate fi intîlnită ca sprei,  doar că este foarte scumpă. Aşa că cel mai bun mod de a dobîndi această substanţă, fără plată, este să creezi o atmosferă degajată: fie că este un joc cu toată familia sau vizionarea unui film vesel care te face să rîzi, fie că e doar un timp în care să vă amintiţi de situaţii hazlii din viaţă care să vă provoace hohote de rîs.

„Suntem foarte ocupaţi şi nu prea avem timp pentru aşa ceva!” – îmi veţi reproşa, dar sunt zile libere, sunt sărbători pe care le putem petrece în aer liber şi împreună cu cei dragi. Astfel de momente trăite împreună vor duce la crearea unei legături strînse între membrii familei, indiferent de împrejurări şi de vîrstă.

Şi cine ştie poate dacă ajungem să folosim acest principiu pe scară largă …  putem obţine rezultate la fel de grandioase … putem deveni mai îngăduitori şi mai sensibili la sentimentele şi nevoile celor din jurul nostru, mai receptivi la problemele şi necazurile altora. Putem deveni o ţară  unită despre care nu se vor mai alcătui bancuri în care moldovenii se trag la fund unul pe altul!

Oxitocina obţinută pe cale chimică şi administrată prin injectare poate fi periculoasă şi dăunătoare chiar. Dar nu vă fie frică, rîsul nu va duce la supradozare! Rîdeţi cu poftă, mult şi cît mai des, cu cei care vă sunt  scumpi şi pe care doriţi să-i aveţi cît mai mult timp alături!

Femeia liniştită depinde de Dumnezeu (I parte) martie 24, 2010

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , , , , , ,
add a comment

„Ea s’a dus şi s’a aruncat la picioarele lui, şi s’a închinat pînă la pamînt. Şi şi-a luat fiul, şi a ieşit afară. ” 2 Regi 4: 37

Femeia liniştită depinde de Dumnezeu. Această femeie este femeia din Sunem. Nu-i aşa că aţi vrea şi dumneavoastră să fiţi o asemenea femeie liniştită? Cum arată femeia liniştită? Ce fel de caracter are ea? Cum sunt relaţiile ei de familie şi care este relaţia ei cu omul lui Dumnezeu?

La 2Împăraţi 4 citim despre această femeie şi învăţăm despre caracterul ei frumos. „Intr’o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată.” v. 8 Această femeie s-ar părea că are tot ce îi trebuie, aşa cum am învăţat despre împărăteasa din Seba, care şi ea avea tot ce-i trebuia, şi totuşi a venit, a umblat, a căutat înţelepciunea, a vrut să vadă lucrarea lui Dumnezeu. Femeia din Sunem este o femeie bogată, are tot ce-i trebuie. „Ea a stăruit de el să primească să mănînce la ea.” Vedem că o femeie bogată care se îngrijeşte de nevoile altora, şi în mod deosebit de nevoile omului lui Dumnezeu. Ea vrea să-l primească  în casa ei şi să-i dea să mănînce. ” Şi ori de cîte ori trecea, se ducea să mănînce la ea.”

„Ea a zis bărbatului ei: „Iată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pela noi, este un om sfînt al lui Dumnezeu.” v.9 Vedem o femeie care are familie, care are casă, e bogată, are tot ce-i trebuie lui, şi totuşi se gîndeşte la cel care este trecător, la cel care are nevoie să mănînce în drumul lui, la cel obosit. Ea se gîndeşte  la aceştea şi este primitoare de oaspeţi. Observaţi cum Elisei, prin comportarea  lui, prin felul de a fi, arată că este un om al lui Dumnezeu, un om sfînt. Deci, observăm că dacă înţelepciunea se vede din vorbire, sfinţenia noastră se vede în comportarea noastră.

” Să facem o mică odaie sus cu ziduri…”, spune femeia bărbatului ei, şi astfel cînd el vine aici, să aibă în această odaie un pat, o masă, un scaun, un sfeşnic, ca să stea acolo cînd va veni la noi. Elisei tocmai se întorsese din nou la Sunem, venise acolo la ea; l-a dus în odaia de sus, care a fost făcută special pentru el, şi l-a culcat acolo. Vedeţi, el este invitat prima dată numai la masă, apoi această familie găseşte cu cale să facă o cameră, o odaie care să aibă, pat, masă, scaun: tot ce-i trebuia să se odihnească atunci cînd trecea pe acolo.

Vedem care sunt relaţiile ei în familie, cum se sfătuieşte cu soţul ei, vedem atitudinea ei faţă de un străin pe care îl recunoaşte mai tîrziu ca fiind omul lui Dumnezeu. O găsim primitoare de oaspeţi, este o femeie înţeleaptă, care se gîndeşte să-i facă o cameră acestui om, ştie ce să pună în odaie.

Elisei este copleşit de această atitudine frumoasă a Sunamitei, şi spune slujitorului său Ghehazi: „Cheamă pe Sunamita aceasta!” v. 12 Ghehazi ştie exact care este nevoia acestei femei. Cînd este chemată, ea nu se scuză spunînd: „Sunt prea ocupată, nu pot veni acum.” Ea vine înaintea lui Elisei. Deci, această femeie care ştie cum să se poarte şi cum să ia iniţiativa, în ceea ce poate să slujească omului lui Dumnezeu, este o femeie vrednică, cu un caracter foarte frumos.

„Şi Elisei a zis lui Ghehazi: Spune-i: „Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată tulburarea aceasta,  noi ce putem face pentru tine?” (Deci omului lui Dumnezeu recunoaşte că nu era nevoie ca ea să facă toate aceste lucruri, dar ea a ţinut ca să aibă această tulburare, adică s-a deranjat ca să-l poată primi cît mai bine.) Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii?” v.13. Ea răspunde atît de frumos: „Eu locuiesc liniştită în mijlocul poporului meu.” Deci, n-ai pentru ce să intervii, eu nu m-am certat cu nimeni, nu am nevoie de favorurile împăratului, nici de cele ale căpeteniei oştirilor, pentru că eu sunt o femeie liniştită în mijlocul poporului meu.

Cum eşti tu cunoscută? Iar dacă ar fi să te descrii personal, cine eşti, cum te-ai descrie? Această femeie are curajul să spună înaintea omului lui Dumnezeu: „Eu locuiesc liniştită în mijlocul poporului meu.”

Oare ce face această femeie să fie liniştită? Noi ştim în vremuri trăim, vremuri în care toată lumea se agită, într-o vreme în care foarte rar găseşti pe cineva liniştit. De cine depinde ca să fii liniştit? În ce împrejurări trăia această femeie?  Credeţi că problemele din zilele acelea erau diferite de problemele noastre?  Aceată femeie este liniştită pentru că ea îşi înţelege menirea ei ca soţie, înţelege care trebuie să fie relaţiile ei de familie, atitudinea faţă de trecători, faţă de omul lui Dumnezeu. Ea este o femeie care îşi deschide uşa casei, care nu se încrede în bogăţia ei nemaidorind să vadă pe nimeni, este o femei care depinde de Dumnezeu, care nu are nevoie nici de împărat, nici de căpetenia oştirii, pentru că locuieşte liniştită în mijlocul poporului ei.

După ce aude acest răspuns, Elisei nu ştie ce să facă pentru a o ajuta. Ghehazi, slujitorul lui Elisei, spune: „Ea n-are fiu, şi bărbatul ei este bătrîn.” v.14 Interesant că ea nu se plînge de acest lucru, ea este  o femeie multumită. Cînd eşti muţumit, eşti liniştit, şi eşti recunoscător lui Dumnezeu şi din ceea ce îţi aparţine, dai şi altuia, nu te compari cu ceilalţi, nu vrei mai mult, pentru că nu-ţi ajunge şi pentru că totdeauna va fi cineva care are mai mult ca tine. Ea este mulţumită cu starea ei, este muţumită cu bărbatul ei, ea nu spune că ar dori ceva. Ea este o femeie liniştită, şi Ghehazi spune: „Ea n-are fiu, şi bărbatul ei este bătrîn.”

Şi el a zis: „Cheamă-o!” Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la uşă. Elisei i-a zis: „La anul pe vremea aceasta, vei ţinea în braţe un fiu.” Şi ea a zis: „Nu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta! Femeia a rămas însărcinată, şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei.  Copilul s’a făcut mare. Şi într’o zi cînd se dusese pela tatăl său la secerători,  a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!” Tatăl a zis slujitorului său: „Du-l la mamă-sa!” Slujitorul l-a luat şi l-a dus la mamă-sa. Şi copilul a stat pe genunchii mamei sale pînă la amează, şi apoi a murit. ” v.15-20

Un dar primit de la Dumnezeu, un dar pe care ea nu l-a cerut, ci îi este promis şi,  dintr-o dată, copilul strigă: „Capul meu! Capul meu!” şi moare. Vedem că acestă femeie, care locuia liniştită în mijlocul poporului ei înainte de a i se naşte acest fiu, rămîne liniştită chiar şi  în situaţia aceasta. De unde ştim acest lucru? Scriptura ne spune: „Ea s’a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa după ea, şi a ieşit. A chemat pe bărbatul ei, şi a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu, şi apoi mă voi întoarce.”v.21-22

Vedem că această femeie este liniştită chiar şi în această situaţie critică în care îi moare copilul. Ea îşi cheamă bărbatul, vorbeşte frumos spunînd: „Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă…” Vedem cît de frumos ştie să vorbească ea cu bărbatul ei, cu omul lui Dumnezeu, cu toţi cei din jur, este liniştită, nu strigă, nu ţipă, nu spune bărbatului  nimic, ce vrea doar să se ducă la omul lui Dumnezeu. „Şi el a zis: „Pentruce vrei să te duci astăzi la el? (El încă nu ştia de moartea copilului.)Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.” Ea a răspuns: „Fii pe pace!” v.23 Cînd poţi să spui altuia : „Fii pe pace!”? Atunci căn tu ştii ce este pacea, vrei să-l asiguri şi pe celălalt de pace. Deci vedem că aceste femeie este o femeie liniştită, o femeie care ştie unde să alerge chiar şi atunci cînd vine moartea, şi spune bărbatului ei: „Fii pe pace!” (va urma)

Mia Oglice, Femeile Bibliei, Un Studiu Biblic despre „Femeile fără Nume”

Reprodus cu permisiunea autoarei



Gropile din Canada şi cele din Moldova… care-i diferenţa? martie 23, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , , ,
add a comment

La prima vedere parcă nu ar fi nici o deosebire. Nişte gropi mari şi urîte în mijlocul carosabilului, care involuntar te fac să apeşi frîna şi te gîndeşti pe unde e cel bine să le ocoleşti.

Diferenţa este că cele de la noi sunt cît se poate de reale şi cauzează mari daune atît maşinelor cît şi şoferilor. Iar cele din Canada sunt meşteşugit „create” pentru a servi drept controlor de viteză, dar cel mai important este că nu strică maşina şi nu produc nici un alt rău, decît poate încetenirea vehicolului.

Ruşinaţi şi şocaţi … dar la fel au fost şi ceilalţi martie 22, 2010

Posted by alaandrei in Combate imoralitatea.
Tags: , , , ,
add a comment

Privind al aceşti doi oameni ai crede că sunt nişte prieteni la cătăramă, care probabil se întîlnesc seara la o partidă de şah. Nu,  nu este aşa ei nu se întîlnesc pentru şah şi cel mai trist este că  nu se întîlnesc  la ei acasă, ci caută nu doar să-şi satisfacă nişte porniri păcătoase, ci vor s-o facă, ofensînd, ruşinînd, şocînd şi pîngărind şi alţi oameni şi casele acestora!

Acestor doi homosexuali li s-a refuzat cazarea într-o casă de oaspeţi, „aceasta cauzînd o stare de şoc, ruşine şi umilinţă, de care aceşti doi oameni, cum s-au numit ei respectabili nu au avut parte niciodată pînă acum.” Citind acest articol chiar mi-a fost milă de ei dar nu pentru că au fost refuzaţi, ci pentru că ajungînd la o vîrstă atît de înaintată, unul din ei are 56 şi altul 62, nu au înţeles care le este menirea lor şi nu au descoperit care este adevărata fericire în viaţă.  Că în loc să servească drept un model vrednic de urmat pentru cei tineri, ei inteţionat  promovează  cel mai mare distrugător şi periculos mod de viaţă.

„Nu am fost trataţi abuziv, gazda şi-a cerut scuze pentru că a fost nevoită să ne refuze, şi ne-a întros banii pe care i-am platit,” au spus cei doi. ” Dar cînd ea ne-a văzut, coborînd din maşină, s-a purtat rece şi nu a fost prietenoasă, dar noi ne-am purtat politicos şi prietenos. Am depus cerere la poliţie pentru ca nimeni să nu mai sufere ceea ce am fost nevoiţi să suportăm noi. Legal ea nu are dreptul să ne refuze.”

„Dacă mi-ar fi spus din timp, le-aş fi refuzat din start, dar n-au făcut-o. Nu cred că într-o ţară unde avem libertatea religioasă, statul ar trebuii să mă impună să-mi schimb valorile şi principiile  pe care le respect de o viaţă. Acesta nu este un hotel, ci o casă pentru oaspeţi şi o proprietate privată şi nu suntem gata să găzduim acest fel de activitate în casa noastră. Aceşti oameni sunt foarte organizaţi, am fost inundaţi de o mulţime de e-mail-uri şi de sunete cu caracter abuziv din partea lor. E foarte trist că aleg să opereze în acest mod.”

De ce au ales aceşti oameni să se cazeze anume la această casă de oaspeţi, venind în această regiune să se întîlnească cu nişte prieteni. Oare nu ar fi putut să se oprească la acei prieteni? Dar nu e nici o enigmă aici. Este felul lor obraznic de acţiona,  de a umili şi ruşina pe alţii prin comportamentul lor provocator. Dacă au legea de partea lor de ar mai avea nevoie de omenie? Oare nu le-a fost deajuns că li  gazda a cerut scuze şi le-a  restituit toţi banii. Nu, doar sentimentele lor contează, ce simpt alţii oare mai are vreo importanţă?

„Am fost prietenoşi şi am scris raport la poliţie!” Cîtă generozitate din partea lor. Aceasta este ceea ce ne aşteaptă şi pe noi, dacă va fi semnat proiectul de lege nediscriminare. Acum sunt prietenoşi şi nu vor decît să fie acceptaţi şi să nu fie discriminaţi, dar mai apoi, cînd ajung să aibă legea de partea lor, devin abuzivi şi discriminează pe alţii,  intrînd în casă, familie şi chiar în patul tău dacă ar putea!”

Mă simt şi eu ruşinată şi şocată cînd mă gîndesc că  ţara mea, pămîntul pentru care au luptat buneiii noştri, este inundat de imoralitate şi nu mai e un loc sigur şi sănătos pentru ca să-mi cresc copiii, pe care mi i-a dat Dumnezeu şi pe care îi iubesc enorm. Mă rog pentru ei şi ştiu că numai Dumnezeu îi poate proteja de această lepră şi stricăciune! Dar ce se va întîmpla cu miile de copiii pe care nu are cine să-i înveţe că virginitatea este o virtute şi nu o ruşine, că viaţa sexuală pînă la căsătorie, pe lîngă poveştile frumoase, mai aduce cu sine boli care mutilează trupul aşa că nu mai poţi avea copii, sau trebuie să suporţi acea maladie pentru tot restul vieţii, pentru că puţine din ele se tratează difinitiv? Oare ce va fi cu generaţia care se ridică?!!

Îmi plînge inima în mine,

Şi-aş vrea să strig în gura mare –

Ajunge – atîta desfrînare!

Opriţi puhoiul de mizerii!

Salvaţi poporul care piere!

Unde nu dai e miros greu,

De stricăciune şi păcat,

O ce va fi cu neamul meu,

Care de Domnul a uitat!?!

Soarta celor două categorii de oameni! martie 21, 2010

Posted by alaandrei in Mesaj.
Tags: , , , , , , , , , , ,
add a comment

Maleahi 4:1-3 „Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură. Dar pentru voi, cari vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi supt aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd.   Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa supt talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor.

Pentru fiecare va veni ziua in care sau vor sări ca viţeii din grajd sau vor fi arşi ca miriştea. În întreaga carte Maleahi sunt arătate două categorii de oameni şi soarta lor: o zi care pentru unii va fi binecuvîntare iar pentru alţii – blestem.

În capitolul 1 avem pe Iacov şi Esau, avem Israelul şi Edomul. Unul din aceştea va ajunge ca stelele cerului şi nisipul mării iar altul din munte se va preface în pustie şi după ce va fi dărîmată nu va mai fi zidită niciodată – va fi numit ţara răutăţii şi poporul pe care s-a mîniat Domnul pentru totdeauna. Acest lucru va fi văzut chiar de ochii lor.

Tot în acest capitol ne este prezentată o imagine a relaţiei fiului cu tătăl său şi a slugii cu stăpînul său în contrast cu străinul. Fiul şi sluga aduc bucate necurate, jertfe betegi şi schioape, furate, daruri de mîncare de dispreţuit – pretinzînd că aduc cinste tatălui şi arătînd teamă faţă de stăpîn. Străinul – adică neamurile – de la răsărit şi pînă la asfinţit măresc Numele lui Dumnezeu şi pretutindeni ard tămîie în cinstea Numelui Său, aduc daruri de mîncare curate, pentru că cinstesc Numele Domnului.

Dumnezeu întreabă oare nu ar trebui să fie blestemat cel ce înşală atunci cînd juruieşte o vită beteagă deşi are în turma lui una sănătoasă?! Căci El este un Împărat Mare şi Numele lui Înfricoşat printre Neamuri!

În capitolul 2 avem imaginea preoţilor care deşi trebuiau să înveţe poporul cum să se închine şi să-i slujească lui Dumnezeu ei înşişi nu păzeau căile Domnului v.9, ba mai mult căutau la faţa oamenilor cînd tîlmăceau Legea. Pe cînd în v.7 se spune că buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa, şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor. Ei s-a abătut, au făcut din Lege un prilej de cădere pentru mulţi şi au călcat Legămîntul de viaţă şi de pace dat de Dumnezeu, pentru ca ei să se teamă şi să tremure înaintea Numelui Lui.

Tot aici avem exemplul soţului care este credincios nevestei lui în contrast cu cel necredincios, care a pîngărit legămîntul părinţilor săi. Domnul promite să nimicească pe cel ce a făcut acest lucru – pe preoţi pentru că nu au învăţat poporul, iar pe cei din popor pentru că nu au ţinut legîmîntul părinţilor lor.

În capitolul 3 ne este prezentată imaginea celor ce s-au abătut de la porunci din cauza părinţilor lor. Ei căutau să-L înşele pe Dumnezeu cu zeciuielile lor şi darurile lor. Dumnezeu le spune: ”Sunteţi blestemaţi cîtă vreme căutaţi să mă înşelaţi, tot poporul în întregime.”

Cei care  vor aduce  toate zeciuielile Dumnezeu le va deschide zăgazurile cerurilor şi le va turnă belşug de binecuvîntare  încît toate neamurile îi vor ferici.

Mal 3:18 Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-i slujeşte.”

Si iarasi veti vedea  ca si in cap.1 veti vedea cu ochii vostri nu auzi,se va confirma Cuvintul rostit de Mine si chiar voi imi veti fi martori oculari ca sa serviti ca marturie pentru cei ce nu cred.

Esau si Iacov erau frati si totusi care era diferenta dintre cei doi? Unul a ajuns sa fie blestemat iar altul binecuvintat? Cine a pus preţ pe Cuvînt şi cine pe plăcere? Diferenţa dintre fiu, sluga şi neamuri,vorbe si fapte? Preoţi care pazeau Cuvîntul şi care căutau la filosofiile lumii la faţa omului, la toleranţă? Cei ce aduc zeciuiala şi cei ce cred în înţelepciunea părinţilor şi tradiţiei? Cel neprihănit şi cel rău? Cel ce slujeşte si cel ce nu slujeşte?

Cum sa trecem din categoria celor ce au sa arda in categoria celor ce se vor bucura?

Luca 23:39-43 Unul din tîlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? MîntuieşteTe pe Tine însuţi, şi mîntuieşte-ne şi pe noi!” Dar celalalt l-a înfruntat, şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti supt aceeaş osîndă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n’a făcut nici un rău.” Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, cînd vei veni în Împărăţia Ta!”  Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”

Semnul de pe crucea ortodoxă arată unde au plecat cei doi tîlhari, răstigniţi pe cruce împreună cu Domnul Isus. De obicei răstigniţi nu mureau în aceeaşi zi, ci peste citeva zile, deci tîlharul trebuia şi acest lucru să-l primească prin credinţă.

Aici vedem cel mai bine harul lui Dumnezeu! Ce a făcut tîlharul cît a trăit pe pămînt???? Nimic care ar putea fi calificat ca neprinhănire în afară de faptul că a crezut  că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi cuvintele pe care le-a rostit El.

Şi aici vedem acele două categorii de oameni, cei care cred şi care batjocoresc pe Dumnezeu. Cei care aleg viaţa veşnică şi cei care aleg plăcerile de o clipă ale păcatului.

Am văzut mai multe feluri de oameni de diferite ranguri şi vremuri. Mai este înca un exemplul pe care vreau să-l vedem. David şi Solomon – tatăl şi fiul. Solomon – cel mai înţelept om de pe pămînt, care a cunoscut toate tainele şi a cărui bogăţii nu puteau fi numărate. Cum a aplicat el ceea ce a învăţat şi i-a fost descoperit de Dumnezeu? El a lăsat în inima lui loc pentru femei din popoarele păgîne care l-au îndepărtat de Dumnezeu.

Şi David – pe care Dumnezeu l-a numit om după inima Lui? De ce Dumnezeu l-a numit aşa?În ce împrejurări a dat dovadă David de calităţi plăcute lui Dumnezeu?

Cînd a fost prigonit şi în încercări sau şi atunci cînd a păcătuit cu Batşeba?

Care a fost diferenţa dintre tată şi fiu? Fiul, Solomon, cînd a fost mustrat nu a recunoscut vina, nu s-a pocăit şi n-a dorit să suporte consecinţele păcatului, ci a căutat să schimbe hotărîrea şi planul lui Dumnezeu.

David cînd a fost mustrat – a recunoscut, s-a pocăit şi s-a  smerit suportînd consecinţele păcatului în viaţa sa, după hotărîrea lui Dumnezeu.

Din ce categorie faci parte?

Slujeşti sau nu lui Dumnezeu?

Cum răspunzi tu la mustările Domnului?

Ce alegi: să fii după inima lui Dumnezeu sau să mergi împotriva Cuvîntului Lui?

Tu eşti cel care faci alegerea!

Ofiţerii de poliţie nu mai pot folosi cuvîntul „Christian” martie 20, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , ,
1 comment so far

Ofiţerilor de poliţie din Kent, Marea Britanie, li s-a interzis să întrebe care este numele de botez pentru ca să nu ofenseze pe cei de altă religie. Acum dacă investighează un caz şi au nevoie de caracteristici specifice ale suspectului trebuie acum să întrebe de numele personal sau de familie, deoarece cuvîntul Creştin i-ar ofensa pe Musulmani sau alţi oameni de o religie diferită, conform cu noile cerinţe.

De asemenea trebuie excluse din vorbire frazele de genul „dragă” sau „dragoste” atunci cînd aceştia se adresează unei femei ca să nu provoace  sentimente de jenă sau să ofenseze persoana.

La fel au fost incluse în lista intezicerilor gesturi cum ar fi strîngerea de mînă sau o mînă pe umărul victimei sau a unui membru a familiei îndurerate, care pot fi calificate ca lipsă de profesionalism. Pentru a nu crea confuzie au fost interzişi şi alţi termeni de exemplu  cei ce ţin de timpul zilei.

Broşura care conţine 62 de pagini, numită “Resurse Culturale şi de Credinţă” alcătuită de grupul de sprigin a diversităţii forţei, prezintă nişte practici şi obiceiuri într-un număr de religiii şi credinţe inclusive păgînizmul şi Rastafarianism-ul.

În această carte alcătuită de Poliţia din Kent, şi care are ca scop “promovarea unei comunicări mai clare şi dărîmarea barierelor între diverse comunităţi”, ofiţerilor li se cere să scoată încălţămintea atunci cînd intră în casele unde acest lucru este considerat o insultă din punct de vedere religios.

Alte sfaturi utile sunt: să-şi şteargă încălţămintea atunci cînd intră într-o rulotă de-a romilor şi să nu pună ceaşca propusă de ceai pe podea, aceasta ar putea ofensa standardele lor de curăţenie.

Bucletul de asemenea conţine o secţiune care descrie termenii potriviţi pentru a specifica originea etnică, sugerînd aşa termeni ca “origine mixtă” sau “moştenire culturală mixtă” să fie folosiţi în locul frazei “rasă mixtă”.

Lucrătorii sunt avertizaţi că atunci cînd vorbesc cu cineva din Africa sau Asia, ei ar trebui să se refere specific la ţara din care sunt persoanele şi nu la continent în general.

Această carte de reguli a fost descrisă de  secretarul Poliţiei Federale din Kent, Peter Harman drept “un ghid util cu referinţe educaţionale în relaţiile cu diferite comunităţi.”

Dar a stîrnit nemulţumirea unor ofiţeri care au caracterizat-o drep un non-sens politic.

Un ofiţer a spus că majoritatea ofiţerilor sunt pe deplin conştienţi cum să trateze oameni din diferite contexte, iar interzicerea de a-i întreba numele de botez este de-a dreptul ridicolă.” Acestea sunt lucrurile cu care am fost crescuţi – nume de botez şi cel de familie – şi să fiu sincer, atunci cînd un ofiţer întreabă care este numele personal şi cel de familie va produce mai multă încurcătură. Acestea sunt doar încă nişte reguli adăugate la celelalte care ni se bagă pe gît în ultimul timp din toate părţile.”

O cerere din partea Freedom of Information adresată serviciilor poliţiei şi pompierilor au dezvăluit că un număr de organizaţii, instruiesc  lucrătorii să evite cuvintele, “copil, tînăr, adolescent”. Adresare “fată” sau “băiat” poate avea conotaţii de “lipsă de experienţă, impetuozitate, şi lipsă de fiabilitate sau chiar lipsă de onestitate,” în conformitate cu recomandările oficiale.

Marie Clair, de la Plain English Compain, a spus: ”Este trist că în loc să folosim bunul simţ, noi distrugem tot simţul respectului pe baza căruia poliţia acţionează. Dacă oamenii nu pot fi întrebaţi numele lor de botez din principii de curtuazie – ceva cu care noi toţi ne identificăm – atunci unde suntem noi?” Acest fel de corectitudine politică nu ajută  nimănui.

Se pare că aceasta este doar un pretext pentru a scoate şi mai mult din cultură, societatea şi familie ceea ce serveşte drept fundament şi bază solidă de valori şi principii de viaţa, la care cei puşi în slujba poporului trebuie să renunţe şi despre care nu trebuie nici măcar  să amintească în vorbirea lor. Iar ceea ce scoţi de pe limbă, în curînd dispare şi din inimă. Şi în loc tinerii să fie încurjaţi să păstreze cu scumpătate lucrurile care le-au fost transmise de la părinţi şi bunici, ei trebuie să “aibă grijă  să nu ofenseze” pe cineva prin felul lor de a fi. Este foarte bine să dăm dovadă de bun simţ în situaţiile enumerate mai sus, dar sunt sigură că anume credinţa în Dumnezeu, ne ajută să ştim măsura şi limita, iar dacă cineva şi face din întîmplare o remarcă sau o acţiune care pentru mine ar părea ofensatoare, atunci tot credinţa mea, mă ajută să caut binele aproapelui, pacea în relaţia cu cei din jur  şi capacitatatea de a nu lua aceasta, ca atac la persoana sau religia mea.

Vagonul greşit la Rotterdam martie 18, 2010

Posted by alaandrei in Îngeri şi miracole.
Tags: , , , , , , , , , ,
add a comment

Steve Lightle trebuia să ducă Biblii în Europa de Est şi Rusia. I s-a dat biletul lui pentru Ultrecht, Olanda, şi i s-a spus că trebuie să ia trenul spre Rotterdam, apoi să facă o schimbare de trenuri, pentru a pleca la sud în Roosendaal. Trenul a venit cu 5 vagoane. La început toate vagoanele erau marcate pînă la Rotterdam, el s-a grăbit la ultimul, presupunînd că şi destinaţia acestuia va fi aceeaşi.

Trenul îşi începu călătoria. Au lăsat în urmă trei oraşele şi după 45 de minute trenul opri într-o staţie. Uşa s-a deschis. Un bărbat a intrat în compartiment şi mergînd direct spre Steve, într-o engleză perfectă spuse, „Scuzaţi, domnule, dar dumnevoastră aţi greşit vagonul pentru Rotterdam, că să plecaţi la Roosendaal. Nu aţi vrea să mă urmaţi?”

După aceste cuvinte bărbatul coborî din tren. Dar Steve nu s-a mişcat imediat. El era în mare încurcătură. De unde ştia bărbatul cine era el? Cum de ştia că el vorbeşte engleza, cînd toţi ceilalţi vorbeau doar daneza? Dar el a sărit imediat în picioare, cînd văzu că trenul o luă din loc. Vagonul în care se afla el mergea spre Haga – adică în direcţia opusă celeia în care el vroia să ajungă, atunci el înşfăcă cele două valize şi merse după omul misterios. Cînd se afla la o distanţă de doi metri de bărbat, l-a privit direct în ochi şi i-a muluţumit. El s-a întors ca să-şi pună bagajul în vagon  şi apoi s-a întors din nou cu intenţia să întrebe,”De unde ai ştiut de greşeala mea?” dar nu era nimeni acolo, absolut nimeni.

El era aşa de nedumerit încît a început să caute cu privirea peste tot, de-a lungul trenului, pe platformă… Da bărbatul dispăruse cu desăvîrşire!

S-a dovedit a fi de importanţă vitală să poată face acea schimbare de trenuri pentru că, după cum aflase mai tîrziu, planul se schimbă. Dacă af fi luat trenul mai tîrziu întreaga misiune, de a duce Cuvîntul lui Dumnezeu într-o ţară „închisă”, ar fi fost pusă în pericol.

Dr. E.K. Victor Pearce, Miracole şi Îngeri, Volumul IV

Nu renunţa … la viaţă martie 17, 2010

Posted by alaandrei in Gîndul zilei.
Tags: , , , , , , ,
3 comments

„Căci noi sîntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” Efeseni 2:10

Ştiiai că Dumnezeu are pregătite fapte bune mai dinainte pe care anume tu poţi să le faci şi să aduci prin această laudă lui Dumnezeu? Cum îşi trăieşti viaţa? Recent am citit o mărturisire a unei persoane, care în rezultatul modului imoral de viaţă pe care îl ducea, era total nefericită şi de cîteva ori a încercat să se sinucidă, spunînd că viaţa nu mai are rost. Da posibil dacă te concentrezi la propria persoană şi nu urmăreşti nimic în afară de satisfacerea propriilor plăceri, care în final îţi lasă acest sentiment amar de nemulţumire.  Dar dacă ai avea şansa să vezi lacrimile de recunoştinţă în ochii unei bătrînele căreia i-ai ajutat să iasă, poate după săptămîni întregi de singurătate, şi să se bucure şi ea de soarele primăverii, sau dacă ai observa privirea plină de admiraţie şi respect a unui copilaş căruia tocmai i-ai oferit din timpul tău şi l-ai făcut să se simtă important şi iubit, pentru că părinţii îi sunt plecaţi şi nu are cine să-i acorde atenţie, şi sunt încă atîtea lucruri necesare şi utile pe care le poţi face…  Te-ai întrebat care sunt faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru tine azi? Viaţa este plină de sens!

„Nu uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se adună în  ani… Dar ce e mai important, se conservă; forţa şi determinarea ta nu au vîrstă. Spiritul tău e cel care îndepărtează pînzele de păianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reuşită e o altă încercare. Cît timp trăieşti, simte-te vie! Dacă ţi-e dor de ce făceai, fă-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp… Mergi mai departe! Atunci cînd toţi se aşteaptă să renunţi, nu lăsa să se tocească  tăria pe care o ai în tine. Fă astfel loc de milă, să impui respect. Cînd nu mai poţi să alergi, ia-o la trap. Cînd nu poţi să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri … niciodată…!” Maica Teresa de Calcutta

Adi Gliga – Se-ntîmplă să alegi ceva… martie 16, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , ,
add a comment

„Nu am de ales!” … dar oare aşa să fie?… martie 16, 2010

Posted by alaandrei in Gîndul zilei.
Tags: , , , , , , ,
add a comment

Două prietene apropiate se ceartă şi în fierbinţeala argumentelor una din ele promite că nu va mai vorbi cu cealaltă … niciodată. „Nu am de ales!„, zice ea, „odată ce lucrurile au luat aşa o întorsătură. „

Soţia a aflat că soţul a înşelat-o şi a înaintat cererea de divorţ, „Nu am de ales”, afirmă ea plîngînd.

„Eu nu simt nimic pentru persoanele de sex opus, cred că sunt homosexual. Nu am de ales!”

„Eu m-am născut cu acest handicap care nu-mi permite să realizez nimic util  în viaţă. Nu am de ales!”

Să fie oare adevărat?  Sau poate aceasta tot este o alegere – cea de a nu avea de ales?

Omului i s-a oferit posibilitatea de a alege încă din grădina Edenului. Noi toţi avem această posibilitate de a alege, oricît de încurcată nu ar părea situaţia în care am ajuns, oricît de deznădăjduită nu ni s-ar arăta. Da unele alegeri sunt mai dificile de făcut şi cer mai multă maturitate şi înţelepciune, dar această nu înseamnă nu ele nu trebuie făcute.

Cum să faci alegeri pe care să nu le regreţi? Cum să ştii în ce mod alegerile pe care le faci vor influienţa tot restul vieţii tale? Cum să desluşeşti în tumultul de sfaturi şi propuneri care răsună de la televizor, de la radiou, care vin de la cei mai buni prieteni sfatul cel mai corect, propunerea cea mai înţeleaptă?

De cele mai multe ori alegerile pe care le facem sunt influenţate de modul de viaţă, de valorile pe care le avem de idealurile care ne inspiră şi nu în ultimul rînd de credinţa pe care o avem. Cum este Dumnezeul căruia tu îi înalţi rugăciunile atunci cînd eşti disperat? Ce cere Dumnezeul tău de la tine? Cunoşti tu glasul Lui din miile de voci care răsună în jurul tău. Îl poţi desluşi ca să asculţi de le atunci cînd vine vorba de a face o alegere mai neînsemnată sau de mare importanţă?

Dumnezeu a spus poporului pe care l-a ales să fie al Lui: „Ţi -am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvîntarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi urmaşii tăi, –  iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultînd de glasul Lui, şi lipindu-te de El: căci de aceasta atîrnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale…” Deutronom 30:19-20

„Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Dumnezeu, în adevăr, n’a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.
Oricine crede în El, nu este judecat….
…cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentruca să i se arate faptele, fiindcă sînt făcute în Dumnezeu.”
Ioan 3:16-21

Dumnezeu a trimis Viaţa pe pămînt în persoana Fiului Său, Isus Hristos, care a murit pe cruce, plătind pentru orice alegere greşită pe care a făcut-o vreodată fiinţa umană, cea de a nu asculta de Dumnezeu, şi oferind şansa de a primi iertare şi de a fi înfiat de Dumnezeu.

Dar … tot în Cuvîntul său vedem oameni care, pentru au iubit mai mult întunericul, au ALES să nu vină la lumină, să nu creadă în jertfa Fiului Lui Dumnezeu, şi să continuie să facă alegeri greşite.

dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentrucă n’a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunerecul decît lumina, pentrucă faptele lor erau rele.
Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.” Ioan 3:18-20

Să nu spui niciodată: „Nu am de ales.” Aceată afirmaţie este lipsită de adevăr! Tu ai libertatea de a alege. Totul depinde de tine! ALEGE VIAŢA!

Felicitare pentru soacra mare! martie 15, 2010

Posted by alaandrei in Felicitări.
Tags: , , ,
1 comment so far

alunitsa

Scumpă şi dragă bunică şi mamă,

Îţi mulţumim pentru ceea ce eşti,

Pentru căldura şi grija ta mare

Cu care ne-aştepţi şi mereu ne primeşti,

Îţi mulţumim pentru nopţi nedormite,

Cînd legănai şi-ngrijeai de fecior,

Că l-ai crescut şi-nvăţat ce e bine,

Iar astăzi el are grijă de noi,

Îţi mulţumim pentru zîmbetul dulce,

Şi pentru sfatul ce-l dai la nevoi,

Şi pentru masa mereu pregătită,

Bogată şi gata cînd venim noi,

Azi îţi dorim sănătate şi pace,

Şi zile multe să ai pe pămînt,

Fie ca Domnul să-ţi poarte de grijă,

Cu El să rămîi şi acum şi oricînd,

Să ai numai clipe de bucurie,

Să ai parte numai de floare şi cînt,

În suflet să fie mereu primăvară,

În inimă dragoste pentru ce-i sfînt,

Domnul asupra ta să vegheze,

Iar cînd norii grei se adună şi vînt,

El orice durere s-o îndepărteze,

Şi Soare să-ţi fie oricînd!

Turnura „to be going to” martie 14, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , ,
add a comment

Exprimă acţiuni sau stări în viitor, arătînd – intenţii, dorinţe, încredere, care presupune că posibilitatea de a îndeplini această acţiune, este într-o oarecare măsură asigurată.

Exemplu: I am going to write to my sister tomorrow.

Mîine am de gînd să scriu surorii mele. (am luat decizia să fac aceasta.)

She is going to visit her friends next week.

Ea are gînd să-şi viziteze prietenii săptămîna viitoare.

Turnura to be going to se poate utiliza cu oricare verb afară de to go, to come, to arrive şi încă cîteva verbe de mişcare.

Poate fi folosită pentru a spune ce credem că se va întimpla în viitor :

Exemplu:

They are going to be good teachers.

Ei vor fi buni învăţători.

Look at those black clouds! It is going to rain!

Priveşte norii aceia negri! Are să plouă!

Turnura to be going se utilizează cu următoarele adverbe de timp.

tonight – astă seară

tomorrow (morning, evening) – mîine

in two (three, four) days (hours) – peste două zile

in a week (month, year) – peste o săptămînă

next month (week, year) – luna viitoare

soon – curînd

Tell what the people are going to do and when:

  1. I / to study at the library.
  2. the  boy / to play football.
  3. Helen / to help her mother.
  4. the children / to drink their milk.
  5. the postmen / to deliver the letters
  6. the engineers / to try the new machine
  7. the doctor / to finish the surgery
  8. the constructors / to start their work.
  9. Nick / to buy that new bike.
  10. We / to do our best concerning this matter.

Cum să scapi de cicălelile soţiei? (ajută 100%) martie 13, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , ,
1 comment so far

„Dragule nu vrei să repari robinetul din baie?”

După o săptămînă.

„Poate găşesti ceva timp şi repari robinetul din baie?

După încă două săptămîni.

„Chiar nu-i bărbat în casa asta? Robinetul cum curgea aşa şi curge fără întrerupere. „


Acest tip de scenarii se repetă prea des în unele familii, în care bărbatul nu se grăbeşte să aducă la îndeplinire ceea ce a fost rugat. Cum şi ce să faci ca să scapi de cicălelile soţiei cu privire la un lucru sau altul? Cîteodată e chiar foarte supărătoare această chestie. Vii acasă obosit de la servici iar ea tot refrenul vechi îl intonează: „Cînd repari…? Cînd aduci…? Cînd scoţi…? şi se pare că avalanşa de cuvinte nu scade, ci de fiercare dată se lungeşte cu o frază sau două.

Metoda de a scăpa de aceste cicăleli este pe cît de simplă pe atît şi de uşoară. Nu-i lăsa şansa de a repeta rugămintea a doua oară. Fă tot ce te-a rugat din … PRIMA DATĂ şi cu siguranţă nu vei mai avea ocazia de a auzi săptămîni la rînd acelaş lucru.

Că vei auzi şi alte rugăminţi este altceva. Căci nimeni nu e scutit de diverse îndatoriri în familie. Dar atenţie mare, procedează şi de data aceasta cum ne-am înţeles: nu-i da nici o şansă să mai revină asupra cererii făcute! Pur şi simplu lipseşte-o de această” plăcere”! Fii prompt! Acţionează repede! Rezultatul nu va întîrzia să apară!

The ass and the lap-dog martie 12, 2010

Posted by alaandrei in Fables.
Tags: , , , ,
add a comment

A man had an Ass, and a very beautiful Maltese Lap – Dog. The Ass was left in a stable and had plenty of oats and hay to eat, just as any other Ass would. The Lap – Dog knew many tricks and was a great favorite with his master, who often fondled her and seldom went out to dine without bringing her home something tasty to eat.

The Ass, on the contrary, had much work to do in carrying wood from the forest or burdens from the farm. He often lamented his hard fate and contrasted it with the luxury and idleness of the Lap-Dog, till at last one day he broke his cords and halter, and galloped into his master’s house.

He tried to jump about his master like the Lap – Dog used to do, but he broke the table and smashed all the dishes upon it to atoms. He then attempted to lick his master, and jumped upon his back.

The servants, hearing the terrible noise, came to their master and drove out the Ass to the stable. The Ass returned there beaten nearly to death.“I have brought it all on myself!” he said mournfully. “Why could I not have been contented to labor with my companions, and not wish to be idle all the day like that useless little Lap- Dog.”

Misfortunes springing from ourselves are the hardest to bear.

Ştiri creştine – Maroc martie 12, 2010

Posted by alaandrei in Ştiri.
Tags: , , , , , , , ,
1 comment so far

Schimbarea Ministrului Justiţiei în Maroc a dus la închiderea unui centru care de 10 ani lucreaza cu orfanii de acolo. Mohhamamd Naciri i-a învinuit de prozelitism  şi a dat ordin să fie explulzaţi din ţară avînd doar 30 min pentru a-şi strînge lucrurile şi lipsiţi de posibilitatea de a-şi lua rămas bun de la copiii pentru care au fost în tot acest răstimp – părinţi şi cei mai apropiaţi prieteni. Personalul orfelinatului „Village of hope” (satul speranţei) susţine că totdeauna a fost transparent cu privire la religia lor, dar aceasta n-a cauzat probleme în activitatea orfelinatului în toţi aceşti ani.

Copiii orfani din ţările islamice au o soartă deosebit de  grea şi chiar dacă sunt adoptaţi nu se bucură de acelaş tratament sau drepturi ca şi copiii născuţi în familie. Pentru mulţi din aceşti copiii orfelinatul a fost unica casă pe care au ştiut-o  în această perioada. Chiar şi lucrătorii musulmani care au lucrat cu aceşti copii, au fost daţi afară, astfel că nu este nici o faţă cunoscută printre cei care îngrijesc de ei acum.

Rugaţi-vă pentru aceşti copiii care avut de suferit grav de pe urma acestor acţiuni şi pentru cei care au fost siliţi să plece şi să lase în urmă inimi îndurerate de copiii. Rugaţi-vă pentru părinţi ca Dumnezeu să le dea izbîndă în contestarea acestor decizii din partea Ministerului Justiţiei şi posibilitatea de a-şi întoarce copiii. (mai multe despre aceasta pe site-ul oficial al organizaţiei)

Rugaţi-vă pentru toţi creştinii din Maroc, se pare că această acţiune este prima îndreptată împotriva creştinilor şi că nu vor întîrzia să vină şi altele.

Ştiri creştine – Pakistan, Manshera. martie 11, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , ,
add a comment

Ieri, Miercuri 10 martie, militanţii pachistanezi au atacat oficiul  misiunii  de caritate „World Vision” care lucrează cu cei care au suferit dupa cutremurul din 2005, omorînd 6 oameni şi rănind 5. Cei care au avut de suferit de pe urma atacului sunt pachistanezi creştini.

Aceasta misiune cu sediul în Seattle, a deschis acest centru pentru  a ajuta victimile cutremurului, dar toate organizaţiile neguvernamentale sunt privite ca un pericol şi suspectate de încercarea de a influienta populatia locala cu valori vestice.

În 2008 au fost ucişi lucrătorii unei alte organizaţii Plan International care a dus la închiderea a mai multe organizaţii de caritate din Manshera.

Rugaţi-vă pentru creştinii din Pakistan cît şi pentru cei care sunt acolo pentru a vesti Evanghelia şi a aduce lumina.

Cinstire sau umilire? martie 11, 2010

Posted by alaandrei in Social.
Tags: , , , , ,
1 comment so far

Se face multă agitaţie şi discuţii  cu privire la ziua de 9 mai. Ce s-a întîmplat atunci? A fost ceva de care ne bucuram si putem sărbători acele evenimente? Mai multe despre aceasta în articolul  Memorialul de la Şerpeni cinstire sau umilire?

Poezii de copii martie 10, 2010

Posted by alaandrei in Copil fiind....
Tags: , ,
add a comment

Mama

Mama, mama, te iubesc,

Fericire iti doresc,

Mai scumpă decît tine,

Mama, nu-i  pe lume nimeni!

Copilul

Copilaş, copilaş,

Mititel şi dragalaş,

Dormi adormi încetişor,

Caci mama te iubeste,

Şi Domnul te păzeşte!

Pirmavara

Primavara, primavară,

Ce bine c-ai venit,

Noi ne bucuram,

Şi pe tini’ te invităm

La un dans şi-o sărbatoare,

Foarte mare, foarte mare!

autor Talamazan Andries Jr.

Modelarea caracterului – cîteva idei despre disciplinarea copiilor martie 10, 2010

Posted by alaandrei in Instructiv-educativă.
Tags: , , , , , , ,
2 comments

1. Defineşte clar limitele înaite de a-l impune pe copil să le respecte. „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănînci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit.” (Geneza 2:16-17)

Cel mai important pas în orice procedură disciplinară este cel de a stabili aşteptări rezinabile şi limite preventiv. Copilul trebuie să ştie ce se poate şi ce nu este admisibil înainte ca să poarte responsabilitatea pentru acele reguli. Această precondiţie va elimina sentimentul copleşitor de nedreptate pe care un copil îl simte atunci cînd este pedepsit pentru accidente şi greşeli. Dacă incă  nu ai stabilit clar aceste limite nu aplica pedeapsa pentru ele.

2. Răspundeţi la provocări şi sfidare cu hotărîre şi încredere. „Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte! ”
(Proverbe 3:12)

Odată ce copilul a înţeles ce i se cere, el trebuie să poarte răspunderea pentru comportamentul său. Aceasta pare simplu la prima vedere, dar din experienţa majoritarea copiilor vor asalta autoritatea celor mai mari şi -i vor provoca să dovedească dreptul lor de a conduce. Într-un moment de rebeliune, copilul îl va asculta dorineţele părintelui şi va alege, deliberat să nu se supună. Este exact ca generalul înainte de luptă, care va calcula riscurile existente, va aranja forţele şi va ataca inamicul, în forţă. Cînd apare această confruntare faţă-în-faţă între generaţii, este extrem de important ca adultul să cîştige decisiv şi încrezător. Copilul a arătat clar că este pus pe luptă, iar părinţii trebuie să fie destul de înţelepţi ca să nu dezamăgească! Nimic nu este mai distructiv pentru poziţia de lider a părintelui decît ca un tată sau o mamă să se dea bătut. Cînd părintele perde o luptă după alta, recurgînd la lacrimi şi ţipete şi alte dovezi de frustrare, nişte schimbări dramatice au loc, în felul cum „sunt văzuţi” de copiii lor. În loc să fie nişte lideri siguri şi încrezători, ei devin nişte persoane lipsite de hotărire, care nu sunt vrednice de respect şi supunere.

3. Faceţi distincţie între sfidare deliberată şi iresponsabilitatea copilărească. „Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului. (Proverbe 29:17)

Un copil nu ar trebui pedepsit pentru comportament care nu este voit sfidător. Dacă uită să hrănească cîinele sau să-şi facă patul, să scoată gunoiul – cînd îţi lasă racheta de tenis în ploaie, sau îşi pierde bicicleta – reţineţi ca acest coportament este tipic copilăresc.  Acesta este, mai mult decît probabil, mecanizmul prin care o minte imatură este protejată de anxietăţile şi presiunile  adulţilor. Fii blînd şi delicat atunci cînd îl înveţi să devină mai bun. Dacă el nu reuşeşte să răspundă la intrucţiunile tale, atunci este momentul potrivit de a administra nişte consecinţe bine definite (poate plati din banii lui pagubele, sau poate fi lipsit de dreptul de a folosi ceva ce a stricat). Oricum iresposabilitatea copilarească este foarte diferită de sfidarea deliberată şi trebuie trata cu mai multă răbdare.

4. Reasigură şi învaţă-l după ce confruntarea s-a încheiat. „Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii. (Evrei 12:11)
După momentul de conflict, în care părintele şi-a demonstrat dreptul de a conduce, (în special dacă acesta a rezultat în lacrimi) copii între 2-7 ani şi mai mari, pot simţi nevoia de a fi iubiţi şi reasiguraţi. Fără nici o ezitare, primeşte-l cu braţele deschise. Ţine-l strîns şi spune-i cît de mult îl iubeşti! Leagănă-l uşurel, amintindu-i încă o dată pentru ce a fost pedepsit şi poate evita această situaţie neplăcută în viitor. Acest moment de comunicare zideşte dragoste, fidelitate şi unitate în familie. Un moment important este rugăciunea împreună cu copilul, recunoscînd greşeala şi faptul că nu suntem perfecţi. Iertare divină este o experienţă extraodinară chiar şi pentru un copil foarte mic.

5. Evită cereri imposibil de îndeplinit.” Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda. (1Corinteni10:13)
Fii absolut sigur că copilul tău e capabil de a face ceea ce-i ceri. Niciodată nu pedesiţi copilul pentru că a udat patul involuntar sau pentru că încă nu face la oliţă, la o anumită vîrstă, pentru că se descrucă prost la şcoală, dacă nu este capabil să reuşească. Aceste cerinţe îl pun pe copil într-un conflict irezolbabil: nu are ieşire. Această stare aduce daune inevitabile aparatului emoţional uman.

6. Lasă-te, în toate, condus de dragoste. „Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste ferbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate.” 1Petru 4:8

O relaţie caracterizată de dragoste adevărată şi afecţiune este una sănătoasă, deşi unele greşeli şi erori părinteşti sunt inevitabile.

Femeia care preţuieşte înţelepciunea (continuare) martie 9, 2010

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , ,
add a comment

În 2 Cronici capitolul 9 ni se vorbeşte din nou despre  împărăteasa  din Seba. Aici este descrisă din nou faima lui Solomon, care a ajuns pînă la împărăteasa din Seba. Aici ni se spune la specific a folosit Solomon lemnul mirositor: ” a făcut … scări pentru Casa Domnului şi pentru casa împăratului, şi arfe şi alăute pentru cîntăreţi. Nu se mai văzuse aşa ceva în ţara lui Iuda. ” v. 11,12 La rîndul  lui, împăratul Solomon a dat împărătesei tot ce a dorit şi tot ce a cerut ea. Vedem că datorită măreţiei pe care o vede, şi prin felul în care vorbeşte, Solomon, împărăteasa aduce daruri, care sunt folosite în Casa Domnului.

Deci, aici o vedem pe împărăteasa care găseşte timp, care merge cale lungă, care este interesată să cunoască înţelepciunea dată de Dumnezeu, să audă cu urechile ei cum va răspunde  împăratul Solomon la întrebările inimii ei. Această femeie caută înţelepciunea, aleargă după ea. Nu-i ajungeau ei toate bogăţiile pe care le avea, şi să spună: „Sunt mulţumită!”? Nu, ci ea s-a gîndit: „Eu preţuiesc atît de mult această înţelepciune, încît vreau să investesc timp şi să văd cum arată această înţepciune, vreau să o aud cu urechile mele.”

Ce înveţi de la împărăteasa din Seba? Doreşti şi tu înţelepciunea mai mult decît mărgăritarele? Cum se poate găsi această înţelepciune? Ea se găseşte în Cuvîntul lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: „… dar cel ce m’ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău … Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău.” Proverbe 1:33, 2:10 Cînd? Atunci cînd o cauţi, cînd o doreşti şi o ceri de la Dumnezeu. De ce dorim noi înţelepciune? Pentru că vrem să trăim potrivit cu Cuvîntul lui Dumnezeu.

Care este înţelepciunea adevărată? Vedeţi că împărăteasa a venit şi a pus multe întrebări pe care le avea în inima ei, iar Solomon a ştiut să răspundă la toate. Atunci cînd cauţi înţelepciunea lui Dumnezeu, care se găseşte pe paginile Sfintei Scripturi, Dumnezeu îţi va da înţelepciune şi pricepre, în aşa fel întcît să ai cunoştinţă şi desfătare în voia lui Dumnezeu, să ştii cum să citeşti Cuvîntul lui Dumnezeu, şi să-l aplici în viaţa ta, la toate nevoile tale.  Această este înţelepciunea adevărată şi o poţi găsi, o poţi avea, dacă o ceri de la Dumnezeu.

În Noul Testament, Domnul Isus o menţionează pe această împărăteasă. Matei 12:38-41 ne arată contextul în care Domnul Isus foloseşte acest exemplu. „Atunci unii din cărturari şi din Farisei au luat cuvîntul, şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn dela Tine!” Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decît semnul proorocului Iona.  Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pîntecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pămîntului. Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l vor osîndi, pentru că ei s’au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decît Iona.”

Astfel, Domnul Isus se prezintă ca fiind Cel mai mare. Ei nu cred în El, Îl tot ispitesc, şi apoi Isus dă exemplul cu împărăteasa de la miazazi, care este împărăteasa din Seba. Aceasta se va scula alături de bărbaţii din Ninive, care s-au pocăit, atunci cînd Iona le-a propovăduit Evanghelia, această împărăteasă „se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l va osîndi, pentru că ea a venit dela marginile pămîntului, ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decît Solomon.” v.42 Acest Unul, care este Domnul Isus,  El, Dumnezeirea întrupată, El este Cel care dă înţelepciune, El este înţelepciunea.

În Luca 11:31, Domnul Isus vorbeşte din nou despre împărăteasa de la miazăzi, după ce, în versetul 28, Isus spune celor de Îl ascultau: „Ferice mai degrabă de ceice ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi-l păzesc!” Care este adevărata fericire? Care este adevărata înţelepciune? Este să asculţi de Cuvîntul lui Dumnezeu: nu numai să-l asculţi, dar să-l şi împlineşti.

„Pe cînd noroadele se strîngeau cu grămada, El a început să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn; dar nu i se va da alt semn decît semnul proorocului Iona. Căci după cum Iona a fost un semn pentru Niniviteni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta. Împărăteasa de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam, şi-i va osîndi; pentrucă ea a venit dela capătul pămîntului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decît Solomon.” v.29-31 Deci, vedem că Domnul  Isus o foloseşte pe împărăteasa de la miazăzi ca exemplu: ea a fost o femeie care a dorit, care a căutat, care a vrut să audă înţelepciunea lui Solomon.

Înţelepciunea se caută, se doreşte, şi se cere; Dumnezeu spune că El o dă cu mînă largă tuturor celor care o cer. În Proverbe 8:11 citim: „Înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemăna cu ea.”

Vedem că această împărăteasă, deşi a avut tot ce i-a trebuit, a înţeles că înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele, şi că nici un lucru de preţ nu este asemenea ei, nu are o valoare atît de mare ca înţelepciunea. „Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.” v.12 Observăm că înţelepciunea locuieşte în minte, acolo ea chibzuieşte  planuri. Acestea sunt planuri care duc la viaţa, planuri după sfatul şi voia lui Dumnezeu, care se găsesc în Cuvîntul lui Dumnezeu. Domnul spune: „De la mine vine sfatul şi izbînda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.” v.14

Nu vrei şi tu să cauţi înţelepciunea ca împărăteasa  de la miazăzi, care a avut tot ce i-a trebuit, şi totuşi s-a deranjat, a umblat, a căutat, pentru că a înţeles că înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele, că ea vine de la Dumnezeu. El este Cel care îţi dă priceperea, sfatul, şi izbînda. Numai cere-o, caut-o, şi El ţi-o va da. Doreşti tu acest lucru? Atunci vei avea bogăţie, slavă, şi Dumnezeu îţi va da înţelepciunea în vorbire, pentru că tot Dumnezeu spune: „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea. Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.” Proverbe 9:10-11  Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept, de aceea alege să fii înţelept pentru tine, pentru cei din jurul tău şi pentru slava lui Dumnezeu.

Mia Oglice, Femeile Bibliei, Un studiu Biblic despre „Femeile fără Nume”

Reprodus cu permisiunea autoarei

Femeia care preţuieşte înţelepciunea (I parte) martie 8, 2010

Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.
Tags: , , , , ,
add a comment

„Căci înţelepciunea preţuieşte mai multe decît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.” Proverbe 8:11

„O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. „ Proverbe 18:15 ” Sfaturile în inima omului sînt ca nişte ape adînci, dar omul priceput ştie să scoată din ele.” Proverbe 20:5 Vom învăţa despe împărăteasa din Şeba, o femeie care căuta înţelepciunea, mai mult decît mărgăritarele, o femeie care are tot ce-i trebuie, dar care înţelege că înţelepciunea este de mare preţ, are valoare inestimabilă. Această împărăteasă este o femeie care înţelege că înţelepciunea vine de la Dumnezeu.

Să vedem în ce constă caracterul şi frumuseţea ei. Ea căută ceva, are o dorinţă vine de la distanţă foarte mare, pentru că a auzit de faima lui Solomon, în ce priveşte slava Domnului. Această femeie a venit ca să-l încerce  pe Solomon,  prin întrebările grele pe care le avea.

„A sosit la Ierusalim cu un alai foarte mare, şi cu cămile cari aduceau mirodenii, aur foarte mult, şi pietre scumpe. S’a dus la Solomon şi i-a spus tot ce avea pe inimă.” 1Împăraţi 10:2 Deci, această împărăteasă cînd a auzit de faima lui Solomon, despre înţelepciunea lui, ea vine de departe să vadă dacă ceea ce a auzit, e adevărat. Este pregătită cu multe întrebări, şi vrea să vadă cum îi va răspunde Solomon la aceste întrebări: „Solomon i-a răspuns la toate întrebările, şi n’a fost nimic, pe care împăratul să nu fi ştiut să i-l lămurească. „v.3 Solomon a cerut înţelepciune de la Dumnezeu, a căutat înţelepciunea mai mult decît argintul şi aurul, de aceea Dumnezeu i-a dat-o. Lui Dumnezeu i-a plăcut cererea lui Solomon.

Dumnezeu ne îndeamnă şi pe noi, să fim femei înţelpte, care să  cerem înţelepciune mai mult decît orice alt lucru. Solomon răspunde la toate întrebările, pentru că el are înţelepciunea pe care a cerut-o şi a primit-o de la Dumnezeu, întelepciune care ştie să răspundă la toate întrebările: „Împărăteasa din Seba a văzut toată înţelepciunea lui Solomon, şi casa pe care o zidise.” v.4  Pînă acum, împărăteasa auzise doar despre înţelepciunea lui Solomon, acum, cînd s-a întîlnit cu el, ea a cunoscut această înţelpciune.

Aşa este şi cu noi: noi putem să auzim depsre înţelepciune, dar atunci cînd venim la Sursă, la Dumnezeu, nu numai că auzim, dar şi vedem cu ochii noştri înţelepciunea lui Dumnezeu. Ea poate fi găsită în Cuvîntul Său: „Cine vine la Mine şi recunoaşte  că are nevoie de înţelpciune, Eu îi voi da înţelepciune cu mîna largă.” Tot ceea ce a văzut împărăteasa: bucatele de la masa lui Solomon, şi locuinţa slujitorilor lui, şi slujbele, toate acestea dovedeau mîna lui Dumnezeu, înţelepciunea pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Solomon, să ştie cum să-I zideacă casa Lui, cum să organizeze toate slujbele în Casa Domnului, şi tot ceea ce avea.

„Uimită, a zis împăratului: „Deci era adevărat ce am auzit în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea ta!” v.6 Faima înţelepciunii lui Solomon a trecut graniţele, a mers pînă departe, ca aceasta  împărăteasă să audă, să vină, s-o caute şi s-o găsească. Toate acestea o uimesc, pentru că ea a văzut înţelepciunea lui Solomon.

„Dar nu credeam, pînă n’am venit şi n’am văzut cu ochii mei. Şi iată că nici pe jumătate nu mi s’a spus. Tu ai mai multă înţelepciune şi propăşire de cît am auzit mergîndu-ţi faima.” v.7 Deci, pentru că el a ştiut să-i răspundă la toate întrebările, prin ceea ce vede, ea recunoaste că ceea ce a auzit  nu este nici jumătate din ceea ce vede la Solomon. Ea spune: „Ferice de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, cari sînt necurmat înaintea ta, cari aud înţelepciunea ta!” v.8

Ce aduce înţelepciunea? Aduce fericire. Nu banii, nu aurul, nu argintul, nu mărgăritarele, ci înţelepciunea se aude, aşa cum am văzut. Femeile care sunt înţelepte, femeile care intervin la momentul oportun, femeile care scapă viaţa, şi-au arătat înţelepciunea lor, s-a auzit de înţelepciunea lor. Cum? Prin vorbirea lor. Înţelepciunea se vede atunci cînd vorbeşti.

Solomon dovedeşte şi el acelaşi lucru; atunci cînd răspunde la întrebări, se vede, se aude înţelepciunea lui. Tot aşa, înţelepciunea mea şi a ta, se vede se aude prin vorbirea noastră. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că inima mea este pricepută. Din prisosul inimii vorbeşte gura, din înţelepciunea de care mă las călăuzit. Dacă ea este  de la Dumnezeu, acest lucru se va vedea în vorbirea mea, care va fi o vorbire ce aduce viaţă, care aduce linişte, care aduce pace, care răspunde frămîntărilor vieţii, prin  Cuvîntul lui Dumnezeu, care dă înţelepciune.

„Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul tău”, spune împărăteasa. Ce face înţelepciunea? Face ca cei care vin şi o aud, şi o văd, să binecuvinteze pe Cel care o dă, şi anume, pe Domnul Dumnezeu, „care a binevoit să te pună pe scaunul de domnie al lui Israel! Pentrucă Domnul iubeşte pentru totdeauna pe Israel, de aceea te-a pus împărat, ca să judeci şi să faci dreptate.” v.9 De unde vine înţelepciunea? De la Dumnezeu. Cine merită să fie binecuvîntat şi mărit pentru înţelepciune? Dumnezeu. Atunci cînd, prin faptele, vorbirea şi prin  atitudinea noastră, oamenii aud înţelepciunea cu care vorbim, ei vor binecuvînta pe Domnul, ca şi această împărăteasă, care a binecuvîntat pe Domnul, pentru că a văzut măreţia lui Dumnezeu arătată prin înţelepciunea pe care i-a dat-o lui Solomon.

Aflînd tot ce a făcut Dumnezeu pentru acest om, şi pentru că i-a dat scaunul de domnie al lui Israel, împărăteasa a dat împăratului daruri multe, pietre scumpe, talanţi da aur, lucruri  pe oamenii  nu le mai văzuseră. Tot ceea ce a avut ea mai bun, a adus şi a dat împăratului Solomon. Pe lîngă acestea, ea a dat împăratului şi lemn mirositor. Ce a făcut împăratul cu acest lemn? L-a folosit pentru Casa Domnului şi pentru casa împăratului. La ce l-a mai folosit? a făcut harfe  şi alăute, pentru cîntăreţi: „N’au mai venit niciodată în urmă atîtea mirodenii cîte a dat împărăteasa din Seba împăratului Solomon.” v.10b Astfel vedem  că darurile ei sunt folosite în slujire, în Casa Domnului, şi pentru instrumentele cu care oamenii cîntau laudă lui Dumnezeu. La rîndul lui, împăratul a dat împărătesei tot ce ea a dorit, şi i-a dat chiar mai mult decît a dat ea. Deci, vedem cu se întrec în slujire, dîndu-şi daruri unul altuia, ca recunoaştere a ceea ce face Dumnezeu, pentru înţelepciunea pe care a dat-o lui Solomon. (va urma)

Mia Oglice,  Femeile Bibliei, Un studiu Biblic despre Femeile fără Nume

Reprodus cu permisiunea autoarei

Ştiri creştine – Tunisia martie 5, 2010

Posted by alaandrei in Îngeri şi miracole, Ştiri.
Tags: , , , , , , ,
add a comment

În Tunisia constituţia prevede libertatea religioasă dar specifică determinarea ţării de aderare la Islam. Convertiţii la Creştinism sunt priviţi ca o ameninţare a stabilităţii sociale, dar aceasta nu opreşte oamenii să-şi pună încrederea în Isus.

Un tunisian, bărbat numit Hatem, a avut acelaşi vis timp de trei ani de zile. In vis el vedea trei bărbaţi care stau împreună. Bărbatul din mijloc purta o cruce la gît. El avea o carte albastră în mînă şi i-a spus lui Hatem, “Ia cartea şi citeşte-o.” Bărbatul avea o barbă lungă şi purta o robă. Ceilalţi bărbaţi care stau cu el nu vorbeau. Hatem era speriat de acest vis. El a mers la Imam şi l-a întrebat ce însemna acel vis. Imam i-a spus că el nu ştie. Într-un final el a fost prezentat unui indigen credincios care i-a oferit lui Hatem un Nou Testament- era o carte albastră- şi o copie a filmului Isus. Hatem s-a decis să-L urmeze pe Isus.” El a spus:”Nu am avut pace. Acum că m-am hotărît să-l urmez pe Isus eu am căpătat pacea.” Dumnezeu le dă oamenilor din Tunisia visuri şi vedenii. Pentru Hatem aceasta a fost o perioadă de trei ani şi apoi –era de parcă Isus chiar se afla cu el în cameră-Hatem şi-a deschis viaţa sa lui Isus şi a găsit pacea.