jump to navigation

Lumînările magice … Septembrie 5, 2009

Posted by alaandrei in Copil fiind....
Tags: , , , , , , ,
trackback

P8110021Obişnuim în fiecare an, la aniversările zilelor de naştere să facem ceva deosebit pentru copiii noştri, şi anul acesta n-a fost o excepţie. La rînd era cel mai mic membru al familiei, Adriel-Benedict. Am cumpărat baloane şi cu ele am scris un colorat „La mulţi ani!”. N-a fost uşor şi mi-a luat cam jumătate de zi, dar a meritat tot efortul, cînd am văzut uimirea şi bucuria de pe faţa micului omagiat.

Cînd am mers să facem cumpărăturile, în rînd cu celelalte produse am căutat şi lumînări, pentru tortul de sărbătoare. De fapt, doream una în forma cifrei 5. Cînd am ajuns la raftul cu pricina, ghiciţi ce cifră-lumînare lipsea? Da, chiar cifra cinci. Poate că sună banal, dar chiar m-am întristat şi mă gîndeam, de ce oare lipsea anume cifră de carea aveam nevoie. Aveam atîtea motive pentru care era mai bine să fi cumpărat acest fel de lumînare: îmi părea mai intereasntă şi deosebită de cele care se folosesc de obicei, apoi copilul ar fi memorizat mai bine cîţi ani a împlinit, ş.a. Necătînd la toate motivele, cifra cinci n-a apărut nici după a doua căutare  şi nici după a treia. Am luat deci un set de lumănări, pe care era scris „magice”, m-am gîndit la moment: ce mai vor să spună şi cu asta?”, şi m-am grăbit spre casă, unde soţul deja achita celelalte cumpărături.

Numai cînd veni timpul să servim tortul am înţeles ce anume vroia să spună cuvîntul „magice”. Trebuie să menţionez că Benedict, cred că la fel ca alţi copii, are o deosebită plăcere să sufle lumînări. În anii precedenţi eram nevoiţi să aprindem de cîteva ori lumînările, ca să se simtă împlinit copilul.  Anul acesta, n-a fost nevoie să facem acest lucru, tocmai pentru ca cumpărasem lumînările … magice. Adriel a tot suflat, iar ele se tot reaprindeau, apoi în ajutor a sărit fratele mai mare, Andrieş, dar nici aceasta nu a dat rezulate dorite… Lumînările se aprindeau din nou şi din nou, iar băieţii se distrau şi rîdeau în hohote, aşa ceva nu mai văzuseră. Lucru care m-a întristat cel mai mult de fapt s-a dovedit  a fi surpriza zilei şi  l-a bucurat nespus pe Adriel.

Mă gîndesc că „copilul”, în acest caz am fost eu, şi încă unul răsfăţat care, dacă nu-i dai ce vrea, aici şi acum, se şi supără. Cred că aşa arătam eu în ochii lui Dumnezeu. Aveam atătea lucruri pentru care trebuia să-i fiu mulţumitoare şi totuş, mă întrista un lucru de nimic.  De fapt, de multe ori în viaţă noi în loc să lăsăm pe Dumnezeu să-şi realizeze planul său în viaţa noastră, să numărăm binecuvîntările, ne împiedicăm de nişte lucruri nesemnificative, sau care nouă ne par importante. Aceste păreri ale noastre ne fac să nu vedem, puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. El este Cel care poate face ca toate lucrurile să lucreze spre binele celor cel iubesc pe El, trebuie doar să nu ne îndoim de aceasta, NICIODATĂ!

Anunțuri

Comentarii»

1. feliciad - Septembrie 20, 2009

🙂 Si cum le-ati stins pina la urma? S-a intimplat ca in povestea cu ridichea?

alaandrei - Septembrie 28, 2009

au tot suflat băieţii de i-au durut fălcile şi tot n-au putut să le stinga aşa că am aşteptat pînă n-a mai avut ce arde:)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: