jump to navigation

Prima zi de şcoală… rîs şi plîns Septembrie 1, 2009

Posted by alaandrei in Copil fiind....
trackback

Flori-in-vaza-Cromatic-poza-t-P-n-cromaticAzi m-a trezit mama mai de dimineaţă, fiind o zi deosebită de toate celelalte zile de pînă acum – azi e 1 septembrie – primul sunet şi prima zi de şcoală în care păşesc în clasa a patra. La şcoală am ajuns exact la timp, nu fără buchetul de flori, pentru cea mai scumpă dintre profesoare.  Careul a început cu cuvînt de „bun venit” după care şi-a făcut apariţia …. Zîna Înţelepciunii. Cu toate că era Zînă avea nevoie de un amplificator al vocii, microfon adică. „Bun venit dragi copii”… salut care a fost întrerupt de un zgomot neplăcut pentru urechile noastre, se pare că boxa avea ceva defecţiuni. „Bun venit dragi copii, am avut o mare nerăbdare să mă întînesc cu voi” urmă iarăş zgomotul neplăcut, asemenea unui „clefăit”, iar comentariul nu se lăsă aşteptat, „Nu clefăi aşa de tare”, sugeră cineva, care fu urmat de hohote de rîs!!!
Pentru că ceva era în neregulă cu boxa,  cîteva minute am aşteptat să fie reparată. Apoi cuvînt i s-a dat directorului. „Vă salut cu un… învăţătură” – de data aceasta microfonul a „şters” cîteva cuvinte lăsînd să se audă doar ultimul, deşi ispita era mare, nimeni n-a îndrăznit să rîdă,  directorul este stimat şi iubit de toţi.

Apoi, după cum e obiceiul, un elev de clasa 11 a luat pe umăr o elevă de clasa 1, şi a răsunat sunetul clopoţelului. Eleva de 1 era cam la umărul elevului de a 11 şi acest fapt nu-l ajuta deloc pe eroul nostru, care trebuia s-o aburce pe umăr şi să facă un cerc cu ea. Procesiunea de fapt era alcătuită încă din două persoane care mergeau în faţă, ducînd steagul Moldovei cu o lumînare aprinsă în vîrf. În acest timp, boxa reparată a mai dat odată de ştire de existenţa sa, cu un fîşîit puternic, care l-a speriat pe băiatul din procesiune, îşi pierdu-se pentru o clipă echilibrul şi era cît pe ce să cadă, iar pe alt copil îl sperie pînă la lacrimi.

Mai era un proaspăt şcolar, căruia  în această zi i-au dat lacrimile. Probabil că emoţiile din prima zi de şcoală erau prea puternice ca să fie ţinute în ascuns, astfel că tot apăreau la intervale diferite de timp, în formă de lacrimi. De fapt sentimentul de nelinişte care-l măcina, îl făcea să nu-şi găsească locul, se tot întorcea la bunica, apoi iar în rînd cu ceilalţi şcolari, şi iar la bunica.

În rest prima zi mi-a părut destul de veselă şi m-am bucurat să-i revăd pe toţi prietenii  şi profesoara mea iubită!

Relatat de Talmazan Andrieş Jr., clasa a 4 „b”

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: