Cum o mamă şi-a otrăvit, neintenţionat, fiul

În satul de baştină al mamei mele, Zaim, raionul Căuşeni, trăia un cerşetor, care o duce de pe o zi pe alta, din mila satului. Azi unul îi da un colţ de pîine, mîine altul şi tot aşa. Avea el însă o vorbă, pe care o repeta de fiecare dată cănd primea ceva, de la vre-o gospodină, „Cine face, lui îşi face, cine dă, lui îşi dă”. Nu ştiu cîţi din cei ce îl auzeau, spunînd aceste cuvinte, pătrundeau în esenţa lor. Cum se întîmplă şi azi, cu fraza „Hristos a înviat” la care mulţi răspund cu „Adevărat a înviat”, dar cînd îi întrebi de cred în viaţă după moarte, zic că nimeni n-a venit de „dincolo” ca să dovedească că ea este.

Cum spuneam, puţini dădeau atenţie cuvintelor cerşetorului, pînă cînd o tragedie adevărată a cutremurat tot satul, şi fraza cu care toţi se obişnuise-ră a devenit mai reală decît … moartea.

Nu toţi în sat îl priveau cu ochi buni, pe sărmanul cerşetor. Iar cineva, chiar nu putea să-l mai sufere deloc, astfel că hotărî… să scape de el, odată şi pentru totdeauna. Aceste gînduri le-a dus la îndeplinire, urzind o faptă mişelească. A copt nişte turte, iar în una, destinată cerşetorului, adăugă şi nişte otravă.  Astfel, cînd cerşetorul apăru în capătul uliţei, femeia cu pricina era deja la poartă, cu turta caldă, scoasă din cuptor. I-a întins-o cerşetorului, şi el o luă, dar nu înainte de a spune fraza deja cunoscută de cititor, „cine face lui îşi face, cine dă lui îşi dă”. Nici n-a bănuit femeia cît de repede avea să se împlineacă acest adevăr în viaţa ei.

Cerşetorul a pornit spre marginea satului, unde-şi aveau oamenii grădinile, iar el coliba. Era pe înserate şi oamenii se întorceau acasă de la lucru. Astfel că cerşetorul  se întîlni cu un tînăr, obosit şi flămînd. Cînd l-a văzut tînărul pe cerşetor, parcă se lumină la faţa, ştia că va găsi o bucată de pîine, fie şi uscată, în desagă, pentru el. Dar nu era uscată, ci chiar proaspăt coaptă, scoasă din cuptor, pe care cerşetorul i-o întinse cu bucurie, fără să se mai gîndească măcar, s-o rupă în jumătate, ca să-i rămînă şi lui la cină ceva. „Cine dă, lui îşi dă, cine face lui îşi face”, a răsunat a cîta oară, în acea zi. „Uite chiar maică-ta a fost cea care mi-a dat turta aceasta, mănîncă sănătos!”

Citeva generaţii au avut de învăţat din aceasta întîmplare tragică, adevărul etern scris de sfîntul apostol Pavel în Galateni 6:7, ” Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit,” ce seamănă omul, aceea va şi secera.”