Familia Creştină

“Dumnezeu nu ia viaţa, ci doreşte ca fugarul să nu rămînă izgonit dinaintea lui.” 2 Samuel 14:14

Vom discuta despre femeia iscusită, care caută binele altora. Să deschidem Biblia la 2 Samuel 14, şi să vedem ce învăţăm despre femeia din Tecoa, care sunt rezultatele  intervenţiei ei înaintea împăratului David şi să învăţăm despre iscusinţa ei de a vorbi cu împăratul. Apoi, o vom compara pe această femeie cu Abigail, şi vom vedea ce au ele în comun, ca astfel  să învăţăm şi noi să fim femei iscusite, care caută binele altora, femei de acţiune. Nu aţi dori să fiţi o astfel de femeie?

Dumnezeu este cel care ne dă înţelepciune, dacă noi o căutăm, dacă o cerem. Dar care este secretul? Ce ini mă trebuie să avem? O inimă care se îndreaptă spre Dumnezeu, care doreşte înţelepciunea care vine de la Dumnezeu.

În ce împrejurări se află David cînd apare această femeie din Tecoa, care îşi foloseşte iscusinţa ei ca să caute binele altora.  În 2 Samuel 13, se vorbeşte despre Tamar şi Amnon, fratele lui Absalom, fiul lui David. Amnon, în dorinţa lui necontrolată o doreşte pe Tamar, nu ca pe sora lui, ci ca pe soţie, ba mai mult, nu ca pe o soţie, ci el o doreşte ca pe amantă, o doreşte într-un fel pe care Dumnezeu îl condamnă. Nimic nu-l poate opri pe Amnon şi el o necinsteşte pe sora sa Tamar.

Tamar este soră bună cu Absalom. În urma necinstirii Tamarei, Absalom începe  să-l  urască  pe fratele său Amnon, şi pune la cale  un plan ca să-l  omoare: “Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luaţi seama cînd se va veseli inima lui Amnon de vin, şi cînd vă voi zice: „Loviţi pe Amnon!” atunci să-l omorîţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari, şi arătaţi-vă oameni de inimă!” Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s’au sculat, au încălecat fiecare pe catîrul lui, şi au fugit. Pe cînd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toţii fiii împăratului, şi că n’a mai rămas niciunul din ei.  Împăratul s’a sculat, şi-a rupt hainele, şi s’a culcat pe pămînt, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfîşiate.” (2 Samuel 13:28-31)

Deci, vedem cum acest conflict îi produce o durere extraordinară împăratului David. Vedem că Absalom se răzbună pentru faptul că Amnon a necinstit-o pe sora sa, Tamar, şi pune la cale omorîrea lui Amnon. Între timp, David află că, de fapt, numai Amnon a murit şi aceata era urmarea unei hotărîri  a lui Absalom din ziua în care Amnon a necinstit-o pe sora, Tamar.

Ionadab spune, “Să nu se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gîndul că toţi fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.” (v.33) La început  David a fost străpuns în inima lui, şi-a sfîşiat hainele, crezînd că toţi fiii lui au murit. Apoi, el află că numai Amnon a murit, şi totuşi, îl jeleşte, îl plînge mult de tot, iar Absalom fuge şi se ascunde de David. David l-a jelit în fiecare zi pe fiul său, dar după trei ani  de zile a încetat să-l mai urmărească pe Absalom, căci se mîngîiase de moartea lui Amnon.

În această situaţie, “Ioab, fiul Ţeruiei, a băgat de seamă că inima împăratului era aprinsă de dor după Absalom.”(14:1) De aceea, robul lui, Ioab a trimis să aducă din Tecoa o femeie iscusită.

Pînă aici, am văzut contextul istoric în care intervine acestă femeie. Înţelegem acum ce face această femeie, şi vom vedea cît de important este să cauţi binele altuia, să poţi fi o femeie iscusită, să ai înţelepciune, să ştii cum să vorbeşti şi ce efect are acest lucru.

“A trimes să aducă din Tecoa o femeie iscusită, şi i-a zis: „Fă-te că plîngi, şi îmbracă-te în haine de jale; nu te unge cu untdelemn, şi fii ca o femeie care de multă vreme plînge după un mort.(v.2) Deci Ioab vrea să-i prezinte lui David situaţia  în care se afla el, să-şi dea seama el însuşi de ceea ce făcea şi să judece dacă este bine ce face, şi anume, dacă este bună hotărîrea de a-l ţine pe Absalom departe de el.

“Să te duci astfel la împărat, şi să-i vorbeşti aşa şi aşa.” Şi Ioab i-a spus ce trebuia să zică. Femeia aceea din Tecoa s’a dus să vorbească împăratului. A căzut cu faţa la pămînt, s’a închinat, şi a zis: „Împărate, scapă-mă!” Împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Da, sînt văduvă, bărbatul mi-a murit!  Roaba ta avea doi fii; amîndoi s’au certat pe cîmp, şi n’a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celalt, şi l-a omorît.  Şi iată că toată familia s’a ridicat împotriva roabei tale, zicînd: „Scoate încoace pe ucigaşul fratelui său! Vrem să-l omorîm, pentru viaţa fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar şi pe moştenitor!” Ei ar stinge astfel şi tăciunele care-mi mai rămîne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume nici urmaş viu pe faţa pămîntului.”  Împăratul a zis femeii: „Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.”  Femeia din Tecoa a zis împăratului: „Asupra mea, împărate, domnul meu, şi asupra casei tatălui meu să cadă pedeapsa; împăratul şi scaunul lui de domnie să nu aibă nimic de suferit”.  Împăratul a zis: „Dacă va vorbi cineva împotriva ta, să-l aduci la mine, şi nu se va mai atinge de tine.”  Ea a zis: „Să-şi aducă aminte împăratul de Domnul, Dumnezeul tău, pentruca răzbunătorul sîngelui să nu mărească prăpădul, şi să nu mi se nimicească fiul!” Şi el a zis: „Viu este Domnul, că un păr din capul fiului tău nu va cădea la pămînt!”  Femeia a zis: „Dă voie roabei tale să spună o vorbă domnului meu, împăratul.” Şi el a zis: „Vorbeşte!”  Femeia a zis: „Pentruce gîndeşti tu astfel cu privire la poporul lui Dumnezeu, căci nu iese chiar din cuvintele împăratului că împăratul este ca şi vinovat cînd nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a gonit? Trebuie negreşit să murim, şi vom fi ca nişte ape vărsate pe pămînt, cari nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viaţa, ci doreşte ca fugarul să nu rămînă izgonit dinaintea Lui.”(v.4-14)

Vedem iscusinţa cu care ea îi prezintă lui David situaţia în care se afla el însuşi, şi Cuvîntul continuă: “Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri împăratului, domnului meu, am venit pentrucă poporul m’a înspăimîntat. Şi roaba ta a zis: „Vreau să vorbesc împăratului; poate că împăratul va face ce va zice roaba sa.  Da, împăratul va asculta pe roaba sa, ca să scape din mîna celor ce caută să ne nimicească, pe mine şi pe fiul meu, din moştenirea lui Dumnezeu.”  Roaba ta a zis: „Cuvîntul domnului meu împăratul să-mi dea odihnă. Căci domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu, gata să audă binele şi răul. Şi Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine.”

Împăratul a răspuns, şi a zis femeii: „Nu-mi ascunde ce te voi întreba.” Şi femeia a zis: „Să vorbească domnul meu împăratul!”  Împăratul a zis atunci: „Oare mîna lui Ioab nu este ea cu tine în toată treaba aceasta?” Şi femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, împărate, domnul meu, că nu este cu putinţă nici o abatere nici la dreapta nici la stînga dela tot ce a zis domnul meu împăratul. În adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit, şi a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte. Ca să dea o altă înfăţişare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atît de înţelept ca şi un înger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pămînt.”(v.15-20)

Deci observaţi  contextul: David se află întristat, are un dor nemaipomenit după Absalom. Absalom este departe de David; pe de altă parte  Amnon a murit, deci David l-a pierdut pe fiul său Amnon şi într-un fel îl pierde şi pe Absalom, ţinîndu-l departe.  Prin cuvintele ei, această femeie iscusită, care ştie să repete, şi să vorbească frumos, cu iscusinţă, tot ce o învăţă  robul lui David, Ioab, reuşeşte să-l facă pe David să ia o decizie înţeleaptă.    Însă
Ioab putea să nu aibă succes, dacă această femeie n-ar fi ştiut să vorbească, cum să prezinte situaţia, şi nu era gata să asculte de Ioab, să primească această însărcinare. Ba mai mult ea nu ştia ce răspuns va da împăratul, care va fi sfîrşitul acestei prezentări.

Ca rezultat al intervenţiei aceistei femei iscusite, îi spune lui Ioab: “Bien, fac lucrul acesta, du-te şi adu-l înapoi pe Absalom.” Ca urmare Absalom se întoarce la Ierusalim, dar nu poate  să-i vadă faţa lui David. Din nou Ioab trebuie să intervină. Vedem că prim iscusinţa acestei femei, ea vrea să-i arate lui David starea în care se află şi să caute binele altora, binele poporului, pentru că starea împăratului afecta întregul popor. Sigur  că poporul era împărţit, şi David trebuia să ia o hotărîre. Vedem importanţa  acestei femei iscusite, o femeie care a ştiut să vorbească cu înţelepciune.

Comparînd această situaţie cu Iacov 3:17, descoperim rezultatul cuvintelor unei femei înţelepte: “Înţelepciune care vine de sus este întîi, curată, apoi paşnică, blîndă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.” Rezultatul unei astfel de înţelepciuni este pacea şi liniştea. Deci, ce doreşte să realizeze prin intervenţia ei această femeie iscusită, care se lasă călăuzită de cuvintele lui Ioab? Ea vrea să aducă pace între David şi Absalom.

Ce fel de femeie eşti tu? Ce faci tu în familia ta? Foloseşti tu iscusinţa ca să aduci pace? Cauţi binele altora? Doresc ca eu şi tu să fim femei iscusite care caută binele altora.

Mia Oglice, Femeile Bibliei, “Un studiu Biblic despre “Femeile fără nume”

Folosit cu permisunea autoarei.