Femia care îşi recunoaşte păcatul primeşte iertare ianuarie 27, 2012
Posted by alaandrei in Femeile Bibliei fără Nume.Tags: Dumnezeu, fariseii, femeia, iertare, Isus, moarte, pietre, preacurvie, păcat, recunoaşte, smerenie
add a comment
“Dumnezeu în adevăr n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.” Ioan 3:17
Astăzi vom învăţa despre femeia prinsă în preacurvie, o femeie care îşi recunoaşte păcatul şi primeşte iertare. Semnele, minunile şi vindecările din Evanghelia după Ioan au fost scrise ca noi să credem că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi, crezînd în El, să avem viaţa veşnică. Te invit şi pe tine, cea care asculţi această veste bună, să te gîndeşti la Mîntuitorul, să primeşti această veste minunată, că El este Fiul lui Dumnezeu. Dacă încă nu te-ai întîlnit cu El, fie ca astăzi, această veste bună să fie şi pentru tine, ca pentru femeia samariteancă, sau ca pentru femeia prinsă în preacurvie. Iar dacă eşti credincioasă, lasă ca această veste să reîmprospăteze bucuria care ai avut-o atunci cînd te-ai întîlnit pentru prima dată cu Domnul Isus.
Să deschidem Biblia la Evanghelia după Ioan 8:1-5: “Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. Dar dis de dimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos, şi-i învăţa.
Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului,
şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar cînd săvîrşea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?” Ca să înţelegem într-adevăr ce a fost scris în Lege, şi ce spune Moise, să deschidem Biblia în Vechiul Testament şi să vedem ce ne învaţă Cuvîntul lui Dumnezeu despre această situaţie în care cărturarii o acuză pe femeia pe care au adus-o înaintea Domnului.
Voi citi din Deuteronom 17:2-7: “Se va găsi poate în mijlocul tău, într-una din cetăţile pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul Tău, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi care să calce legămîntul Lui; care să meargă după alţi dumnezei ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, după soare, luna sau toată oştierea cerurilor, aşa cum Eu n-am poruncit. De îndată ce vei lua cunoştinţă şi vei afla lucrul acesta, să faci cercetări amănunţite. Dacă lucrul acesta este adevărat, dacă faptul este întemeiat, dacă urîciunea aceasta a fost săvîrşită în Israel (deci întîi trebuia cercetat, întemeiat), atunci să aduci la porţile cetăţii tale pe bărbatul sau femeia care va fi vinovat de această faptă rea (Deci pe cine trebuia să aducă? Pe femeia şi pe bărbatul vinovat de această faptă rea,) şi să ucizi cu pietre sau să pedepseşti cu moartea pe bărbatul acela sau pe femeia aceea. Cel vinovat de moarte să fie omorît pe mărturia a doi sau trei martori; să nu fie omorît pe mărturia unui singur martor. Întîi mîna martorilor să se ridice asupra lui ca să-l omoare, şi apoi mîna întregului popor. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.” Deci, ca să înţelegem despre ce este vorba, am citit Deuteronom şi am văzut că dacă un om era prins în păcat, trebuia adus înaintea poporului şi martorul era cel care ridica primul mîna şi dădea cu piatra. Deci aceasta era porunca.
Să vedem ce scrie în Levitic 20:7-9: “Voi, să fiţi sfinţi, şi să fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. Să păziţi legile Mele, şi să le împliniţi, eu sunt Domnul, care vă sfinţesc. Dacă un om oarecare blestemă pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa: sângele lui să cadă asupra lui.” Deci, nu numai curvia sau preacurvia erau pedepsite cu moartea, şi cel care blestema pe tatăl său sau pe mama sa, trebuia adus înaintea poporului şi omorît cu pietre. De asemenea, vedem că cei care se închinau la alţi dumnezei, aşa am citit în Deuteronom, în mod specific, fariseii aduc această femeie. “Dacă un om preacurveşte cu o femeie măritată, dacă preacurveşte cu nevasta aproapelui său, omul acela şi femeia aceea preacurvari să fie pedepseşiţi cu moartea.” (v.10) Ce au făcut cărturarii şi fariseii? Au adus numai femeia prinsă în preacurvie. Ce scrie în Levitic? Să aducă şi bărbatul şi femeia, şi să fie pedepsiţi cu moartea. În versetele 22-23 se spune: “Să păziţi toate legile Mele şi toate poruncile Mele, şi să împliniţi, pentru ca ţara în care vă duc să vă aşez, să nu vă verse din gură ei. Să nu trăiţi după obiceiurile neamurilor, pe care le voi izgoni dinaintea voastră; căci ele au făcut toate aceste lucruri, şi Mi-este scîrbă de ele.”
Deci, toate aceste păcate, pe care le-am menţionat, arată că lui Dumnezeu Îi este scîrbă, şi toate acestea aduc mînia lui Dumnezeu, pentru că El a scos pe poporul Lui din Egipt, ca să fie un popor sfînt, care să I se închine numai Lui. “V-am spus: “Voi le veţi stăpîni ţara; Eu vă voi da-o în stăpînire: este o ţară în care curge lapte şi miere.” (Dar ei trebuiau să-şi aducă aminte!), Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am pus deoparte dintre popoare.” (v.24) În ce constă această punere deoparte? Voi să vă păstraţi curaţi, păzind poruncile şi legile Mele.
Să vedem ce scrie şi în Exodul 10, unde ne vorbeşte din nou despre felul cum i-a scos Domnul din ţara Egiptului, şi cum Dumnezeu este împotriva păcatului: “Faraon a chemat îndată pe Moise şi pe Aaron, şi a zis:”Am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, şi împotriva voastră. Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; şi rugaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să depărteze de la mine şi urgia aceasta de moarte!” (v.16-17)
Vedem aici, cum poporul este ocrotit de Dumnezeu, cum El trimite pedepsele asupra poporului egiptean, şi astfel Faraon, căruia i se împietrise inima de fiecare dată cînd vedem mîna lui Dumnezeu, îşi cere iertare, cere să ia de la el pedeapsa lui Dumnezeu. Deci, Domnul a fost totdeauna cu poporul Său, l-a ocrotit, l-a păzit, şi a vrut să fie un popor pus deoparte, iar ei trebuiau să îndeplinească această poruncă, şi anume să se păstreze curaţi, şi să păzească toate legile pe care El le dăduse.
În Ioan 8 vedem că fariseii şi cărturarii, care cunoşteau Legea lui Moise, au venit, dar numai cu jumătate din ceea ce scria acolo, şi anume au adus numai femeia, nu au adus şi bărbatul. Deci, dintr-o dată vedem că sunt parţiali şi vedem că martorul trebuia să ridice primul piatra. Să vedem ce se spune în continuare în Ioan: “Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească. (Deci, motivaţia lor era să ispitească pe Domnul Isus.) Dar Isus s-a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pămînt.”(v.6) Nu ne spune ce a scris, dar ştim, că din cauza că ei nu încetau să-L întrebe, “El S-a ridica în sus şi le-a zis: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.” (v.7) Vă aduceţi aminte, că în Deuteronom am citit că mîna martorilor trebuia să se ridice asupra celui acuzat. Deci, cei care au venit şi au adus-o, ei trebuiau să fie primii care să ridice mîna şi s-o omoare. Interesant ce spune Domnul Isus. Cunoscînd că ei sunt vinovaţi, El spune: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.” Martorii care au spus că sunt martori şi au adus femeia, au ridicat ei mîna? Nu.
În versetul 9 ni se spune: “Cînd au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor (Mustraţi de ce?) Pentru că Domnul Isus spune: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce … ) şi au ieşti afară unul cîte unul, începînd de la cei mai bătrîni, pînă la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.” Vedem că acum femeia care nu L-a căutat pe Isus, nu a alergat la El, ci a fost prinsă în preacurvie, fiind vinovată de păcat, a fost adusă de alţii la Domnul Isus, să fie condamnată la moarte. Dintr-o dată, această femeie care se recunoaşte, că este asa cum e, nu se apără, nu spune nu-i adevărat, nu spune nimic, vedem că ea se întîlneşte personal cu Domnul Isus. Într-o astfel de situaţie, Isus, pe care ea Îl întîlneşte, o apără de moarte confruntîndu-i direct pe duşmanii ei, spunînd: “Cel care se simte nevinovat, să arunce cu piatra.”
Îmi imaginez ce era în inima acestei femei, care îşi aştepta moartea, şi nimeni nu aruncă nici o piatră. Ce emoţii, ce sentimente credeţi că au trecut prin inima acestei femei. Apoi, Isus a rămas singur cu femeia. “Atunci S-a ridicat în sus; şi cînd n-a mai văzut pe nimeni decît pe femeie, Isus i-a zis: “Femeie, unde sunt pîrîşii tăi? Nimeni nu te-a osîndit? (v.10) “Nimeni, Doamne.” Şi Isus i-a zis: “Nici eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti. (v.11) Cîtă dragoste, cîte înţelegere din partea Domnului Isus, pentru această femeie, o femeie păcătoasă, o femeie acuzată, o femeie care merită moartea, pentru că a săvîrşit preacurvia. Domnul Isus a venit şi a murit pe cruce, pentru ca oamenii caru au păcătuit, ca şi această femeie, sau au făcut orice alt păcat, pentru că în Romani 3:23 spune: “Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”, să poată fi împăcaţi cu Dumnezeu. Toţi avem nevoie de mîntuire, toţi avem nevoie de Domnul Isus.
Această femeie s-a întîlnit cu Domnul Isus, pentru că Domnul Isus a venti la cei pierduţi, şi, în loc să fie omorîtă, în loc să fie condamnată, este eliberată de Domnul Isus. Şi tu poţi fi eliberat, dacă recunoşti că Isus este Fiul lui Dumnezeu, şi crezînd în El, poţi avea viaţă veşnică. Fariseii şi cărturarii au venit cu o motivaţie greşită, ei au vrut doar să-L ispitească pe Isus, ei n-au crezut în Dumnezeu, n-au crezut că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Da, El era Învăţător, proroc, iar ei au vrut să-I găsească o pricină pentru a-L acuza. Isus foloseşte acest prilej, cînd ei o condamnau pe această femeie, ca să-i mustre spunîndu-le: “Cine este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.” De fapt, ei trebuiau să-l aducă şi pe bărbat. Cine nu ştie dacă nu unul dintre ei a fost acela care s-a culcat cu această femeie! “Cine dintre voi este fără păcat, să i-a primul piatra şi s-o arunce,” le spune Domnul Isus fariseilor, iar femeii îi spune; “Nu te condamn, dar îţi spun un lucru: nu mai păcătui.”
În Iacov 4:4-10 spune: “Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.” (Aici nu este vorba de o preacurvie, ca aceea în care a fost prinsă femeia aceasta. Dar despre ce este vorba?) Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: “Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.”
Credeţi că această femeie s-a smerit? Cînd s-a văzut singură, ea poate s-a aplecat, gândindu-se: “Acum va veni piatra.” Imaginaţi-vă cum aştepta ea osînda, piatra, moartea, şi dintr-o dată, se vede numai ea cu Domnul Isus. Şi Domnul îi spune: “De acum încolo să nu mai păcătuieşti.” … Iar în schimb ne dă un har şi mai mare… De aceea zice Scriptura: “El este împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.” “Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu, împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi.” Ce trebuia să facă de acum încolo? Să nu mai păcătuiască. De acum încolo această femeie trebuia să se supună lui Dumnezeu, să se împotrivească diavolului, ca astfel acesta să fugă de la ea.
“Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mîinile păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită. Simţiţi-vă ticăloşia.”(Ea a recunoscut în inima ei, că ea a păcătuit, ea nu s-a apărat, ci şi-a recunoscut păcatul.) Tînguiţi-vă şi plîngeţi! Femeii acesteia îi pare rău, şi astfel ea se smereşte înaintea lui Dumnezeu şi Domnul Isus îi zice: “Te-am iertat; du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”
Indiferent care este starea ta, atunci cînd îţi recunoşti păcatul, Domnul Isus te primeşte şi te iartă. De aceea a venit El în lumea aceasta, să aducă izbăvirea şi iertarea. În Ioan 3:17 ni se spune; “Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.” Femeia prinsă în preacurvie s-a întîlnit cu Cel care a venit, nu ca să judece, ci ca să aducă mîntuire. De ce? Pentru că lumea deja era condamnată la moarte, din cauza păcatului: “Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decît lumina, pentru că faptele lor erau rele.” (v.18-19) Faptele ei erau rele, dar acum ea se întîlneşte cu Domnul, şi El îi spune: “Nu te osîndesc, du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”
Domnul Isus ne invită şi pe noi, pe tine şi pe mine, să continuăm în aceată neprihănire pe care El a dat-o. Iar dacă nu te-ai întîlnit cu El, astăzi El vrea să-ţi spună: “Du-te şi să nu mai păcătuieşti.” Pentru că Domnul Isus n-a venit să judece lumea, ci a venit ca lumea să găsească mîntuirea prin credinţa în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
Mia Oglice, Femeile Bibliei, Un stiudiu biblic despre “Femeile fără Nume”
Reprodus cu permisiunea autoarei
Dată afară din şcoală pentru o greşeală… octombrie 21, 2011
Posted by alaandrei in Ştiri.Tags: blasfemie, eleva, greseala, musulmani, pedeapsa
4 comments
Pakistan (Mission Network News) ― O elevă din clasa a 8 a fost dată afară din şcoală şi foarte aproape de a fi acuzată de blasfemie – pedepsită cu moartea - pentru că a scris greşit un cuvînt în limba Urdu, raportează Compass Direct News.
“Săptămîna trecută, Faryal Bhatti, în vîrstă de 13 ani, a greşit un cuvînt la examenul la limba Urdu, în timp ce răspundea la o întrebare despre poezia care aducea laudă la adresa lui Mohamed, unul din profeţii musulmani,” au povestit creştinii din această zonă. Ea a scris “laanat” – transliteraţia cuvîntului “blestem” în limba Urdu, în loc de “naat”, carea înseamnă o poezie scrisă spre lauda profetului islamic.
Cînd profesorul a descoperit această greşeală, el a bătut-o pe Faryal şi a informat directorul. A doua zi, elevii musulmani şi adulţii au pus la cale o demonstraţie , cerînd darea afară a elevei şi iniţierea unui caz penal împotriva ei.
Mulţimea a cerut ca Faryal de numai 13 ani să fie acuzată de “comentarii ofensatoare” în conformitate cu legea blasfemiei din Pakistan, care se pedepseşte cu moartea sau închisoarea pe viaţă. Între timp mama fetei a fost dată afară de la locul de muncă, unde lucre în calitate de asistentă medicală, un spital legat cu şcoală în care învăţa fetiţa.
Faryal a cerut scuze şcolii şi a explicat că nu a avut nici o intenţie rea, iar unul din administratorii şcolii chiar a admis că ea nu pare să fi făcut greşeala intenţionat. Necătînd la acestea ea a fost exclusă din şcoală, spre marea satisfacţie a protestatarilor musulmani.
Compas Direct raportează că liderii religioşi au chemat la acţiuni care să fie luate împotriva fetei şi a familiei.
Militarii pakistanezi au intervenit pentru a o apăra pe Faryal şi familia ei. Formal ea nu a fost acuzată de blasfemie dar familia ei este nevoită să se ascundă la moment.
Creştinii locali, care au sfătuit copiii să nu vorbească despre credinţa lor sau alte teme religioase, acum sunt şi mai speriaţi la gîndul ce se poate întîmpla dacă copiii lor ar comite o greşeală. Faryal şi familia ei sunt în siguranţă, dar dacă militarii nu interveneau la timp, nu se ştie ce s-ar fi întîmplat. Creştinii sunt foarte precauţi cu privire la ceea ce spun pentru că aceasta ar putea fi interpretat ca şi blasfemie împotriva islamului sau a lui Mohamed.
În Pakistan creştinii alcătuiesc o minoritate, în jur de 2,45%, din populaţia ţării.
Rugaţi-vă ca ei să fie curajoşi dar şi înţelepţi în vestirea Evangheliei. Rugaţi-vă ca Domnul să deschidă uşi la momentul oportun pentru creşterea bisericilor şi pentru creştini ca să nu sufere fiind acuzaţi pe nedrept.
Să te asculte Domnul august 17, 2011
Posted by alaandrei in Felicitări, Poezie.Tags: Domnul, inima, răspunde, ziua
add a comment
Să te asculte Domnul în ziua grea,
Şi să te ocrotească –n al Său Nume!
Şi ajutor din locul Său cel sfânt să-ţi dea
şi din Sion cu braţul Său El să te îndrume!
Să-Și amintească de tot darul adus de tine,
şi să primească tot ce fiinţa ta jertfeşte,
Să-ți dea ce inima mai mult doreşte,
şi să-mplinească toate planurile înspre bine!
Atunci noi ne vom bucura de biruința-ţi
şi –n a Lui Nume steagul fluturavom.
Domnul să îţi asculte a ta dorință
Căci stiu că Domnul scapă pe al Său om.
El va răspunde din locaşul sfânt,
prin ajutorul dreptei Sale atotputernice,
Unii se bizuie pe cai, pe care, pe ce sînt
dar noi ne bizuim pe al Său Nume!
Ei se îndoaie şi cad la pămînt,
dar noi ne ridicăm şi-aşa rămânem.
Să fii al Domnului trup, suflet, gînd,
Şi El mereru va fi cu tine!
Niciodată nu învinui iunie 26, 2011
Posted by alaandrei in Poezie.Tags: învinui, ispăşit, Isus, iubit, niciodat, nimeni, vină
add a comment
Pe nimeni nu-nvinui niciodat, şi nu te lasa spulberat,
Cînd greul, necazul, durerea te-apasă şi nu-i vezi menirea.
Pe nimeni nu-nvinui niciodat, dacă-n inimă focul a-ncetat,
Dacă florile s-au ofelit sau de frig frunza a-ngălbenit.
Pe nimeni nu-nvinui niciodat dacă cerul s-a întunecat,
Dacă soarele te arde rău sau de frig ‘ngheaţă sufletul tău.
Pe nimeni nu-nvinui niciodat dacă totu-i străin şi ciudat
Dacă nu ai pe a ta cale aşternute de flori moi petale
Dacă toţi te-au lăsat cînd ţi-e rău şi nu ai un prieten al tău
Dacă cel mai drag om te-a trădat nici pe el nu-l blama niciodat
Dacă lacrimi îţi curg pe obraz fericit eşti sau eşti în necaz
Pe nimeni nu-vinui niciodat nu uita ce ţi-am tot repetat
De-au slăbit ale tale puteri nu mai poţi duce-atîtea poveri
Pe nimeni nu-vinui niciodat de sub sarcină te-ai aplecat
Dacă vrei să trăieşti fericit şi-un exemplu să fii strălucit
Ţine-n mintea ta căt vei trăi niciodată nu învinui
Pe acel ce alături îţi stă, dacă vrei vina pe tine-o dă
Pentru că Domnul a oferit harul vieţii la toţi gratuit
Isus pentru toţi a murit, vina oricui El a ispăşit.
Pe nimeni nu-nvinui niciodat, ci priveşte cît El a răbdat,
Findcă atît de mult El ne-a iubit încăt vina la toţi a plătit!
Căci mai mult face-o zi în curtea Casei Tale decît o mie-n altă parte iunie 22, 2011
Posted by alaandrei in Poezie.Tags: altarele, bine, binecuvintari, casa Ta, corturile, curtea, dor, ploaia, putere, suspin, tînjesc
add a comment
Cât de plăcute sunt locaşurile Tale, O Sfinte, Doamne al oştirilor!
Dup-ale Tale curţi suspină al meu suflet şi după ele eu tînjesc de dor!
Inima mea şi carnea strigă către Acel ce este veşnic viu!
Şi pasărea găseşte casă acolo şi rîndunica–şi pune în cuib puiul!
Ah, Doamne al oştirilor şi Împărate, ah cît de scumpe-mi sunt altarele
Şi cît de fericiţi îi faci pe cei ce locuiesc în Casa Ta,
Căci ei tot pot să te mai laude şi aceasta-i şi dorinţa mea!
Ferice sunt acei ce-şi pun a lor tărie-n Tine, şi-n cine locuişte încrederea,
Căci dacă trec prin valea plîngerii, în loc plin de izvoare se preface ea.
Şi binecuvîntări acoperă această vale pe care le aduce timpurie ploaia.
Ei merg dintr-o putere în putere şi se înfăţişează înaintea-Ţi în Sion.
Ascultă rugăciunea mea, O Doamne! Şi ia aminte, Dumnezeul lui Iacov!
Tu, care eşti al nostru scut, vezi, Doamne, şi faţa unsului Tău o priveşte!
Căci mai mult face o zi în curtea Casei Tale decât o mie în altă parte, chiar regeşte;
eu vreau să stau în pragul Casei Tale, decât în corturile răutății
Tu nu lipseşti de niciun bine pe cei ce duc o viaţă a dreptăţii.
Căci Domnul este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi dă slavă,
Ferice este omul care se încrede în Tine şi care numai Ţie îţi dă laudă!
Domnul este Păstorul meu! iunie 22, 2011
Posted by alaandrei in Poezie.Tags: casa Ta, Domnul, fericirea, indurarea, Pastor, sufletul, umbra morţii
add a comment
Domnul este Păstorul meu
Şi de nimic eu nu voi duce lipsă
În verzi păşuni mă paşte El
Şi lîngă ape limpezi-mi dă odihnă
El îmi înviorează al meu suflet,
Şi mă povăţuieşte drept, în al Său Nume,
Prin valea morţii `n al meu umblet
Încrezător şi sigur eu pot spune
Că nu mă tem de nici un rău
Căci Tu O, Doamne, eşti cu mine
Mă mîngîi cu toiagul şi nuiaua
Şi-n faţa celor răi îmi întinzi masa,
Cu untdelemn mă ungi şi-i plin paharul,
Iar fericirea şi-ndurarea-Ţi `mi umplu casa,
Ele întotdeauna mă vor însoţi,
Şi -n Casa Ta pîn` la sfîrşit voi locui!
În Algeria vor să închidă bisericile creştine iunie 17, 2011
Posted by alaandrei in Ştiri.Tags: Algeria, închisoare, biserici, blasfemie, Islam, persecuţii
add a comment
Creştinii din Algeria experimentează un nou val de persecuţii. Guvernatorul provinciei Bejaia, din Algeria a emis un decret prin care “toate cladirile destinate închinării religioase – în afara celor musulmane – vor fi închise definitiv”. Au trecut cîţiva ani de cînd ei au închis 12 biserici, acum creştinii sunt îngrijoaraţi de cele 7 biserici rămase şi încă cîteva case, în care creştinii se adună la închinare, care se spune că trebuie închise. Aproximativ 97% din Algeria e islamică cu o minoritate mică de creştini. Recent, un soţ şi tată tînăr a fost condamnat la 5 ani de închisoare pentru că a încălcat legea cu privire la blasfemie. I-a dat vecinului său un CD despre creştinism. (Voice of the Martyrs, Open Doors. June 2011)
Rugaţi-vă pentru creştinii care sunt persecutaţi ca ei să rămînă statornici în credinţă şi pentru ca legile care cer încearcă să închidă bisericile să nu treacă, dar să li se redea libertatea si dreptul de a se închina în clădirile care le-au slujit în calitate de biserici pînă a fi închise.
Manifestarea Duhului Sfînt în cei credincioşi iunie 12, 2011
Posted by alaandrei in Felicitări.Tags: îndrăzneală, curaj, Duhul, minuni, semne, sfînt, teamă, veşti
2 comments
Astăzi sărbătorim un eveniment important pentru toţi creştinii şi anume – coborîrea Duhului Sfînt, care a avut loc la Ziua Cincizecimii. Cu ocazia acestei sărbători le dorim tuturor vizitatorilor blogului o viaţă călăuzită de puterea Duhului Sfînt, prin care să fie slăvit şi glorificat Numele lui Dumnezeu!
Te-ai întebat vreodată care a fost cauza transformării radicale care avut loc în viaţa ucenicilor, care s-au ascuns în odaia de sus şi nu îndrăzneau să se arate. Ce l-a făcut pe Petru, care a cedat în faţa unei slujnice şi l-a trădat pe Mîntuitorul, să vorbească cu îndrăzneală în faţa mulţimii chiar dacă i s-a interzis categoric să mai facă aceasta. Ce s-a întîmplat de a putut dormi liniştit în închisoare chiar dacă ziua următoare trebuia să fie judecat? Ce s-a întîmplat cu toţi aceşti oameni simpli fără stofă de teolog şi fără carte de au ajuns să adune mulţimi de mii de oameni şi să le vorbească cu îndrăzneală despre nădejdea pe care o au şi despre împlinirea Scripturii!
Nu este un alt secret decît cel prin care s-a împlinit făgăduinţa scrisă în Faptele Apostolilor 1:8, “Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului.”
Duhul Sfînt care s-a pogorît la Cincizecime peste ei a fost şi este sursa puterii şi îndrăznelii cu care apostolii au putut să-şi biruie propriile temeri şi frica. Ai îndrăzneala să vesteşti Cuvîntul, ai curajul să mărturiseşti lucrările şi minunile pe care Dumnezeul la face în viaţa ta?
Atunci cînd au fost prinşi şi li s-a interzis să mai vestească Cuvîntul apostolii au înălţat o rugăciune lui Dumnezeu cerînd: “Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvîntul Tău cu toată îndrăzneala, şi întinde-Ţi mîna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui Sfînt, Isus.” Fapte Apostolilor 4:28-30
Care a fost răspunsul lui Dumnezeu la această rugăciune? “După ce s’au rugat ei, s’a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s’au umplut de Duhul Sfînt, şi vesteau Cuvîntul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. “ Fapte 4:31
Dumnezeu să ne ajute să ne lăsăm conduşi întotdeauna de Duhul Sfînt pe care El ni l-a dat ca să avem îndrăzneala pe care au avut-o şi apostolii de a duce Evanghelia pînă la marginile lumii.
Hristos S-a înălţat! iunie 2, 2011
Posted by alaandrei in Poezie.Tags: apostoli, înălţat, cer, Duhul Sfînt, Hristos, Ierusalim, martori, porunci, putere, reveni
add a comment
El a venit să-nveţe şi să facă minuni şi semne pentru-a dovedi
Că este Fiul Celui Preaînalt şi pe toţi oamenii a mîntui,
Isus a dus la împlinire măreţul plan din veşnicii
Şi după moarte şi-nviere la Tatăl Său Se va sui,
Dar nu-nainte ca să lase porunci apostolilor Săi,
Şi timp de patruzeci de zile a stat şi a vorbit cu ei!
Le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim
Ci să aştepte, făgăduinţa Tatălui divin:
“Căci Ioan a botezat cu apă dar voi foarte curînd,
Botezul veţi primi cu Duhul Sfînt!
Şi veţi primi putere, cand se va pogorî Duhul cel Sfînt.
Ca să-mi fiţi martori în Ierusalim şi pe-ntreg pămînt!”
Apoi, pe cînd ei se uitau la El, S-a înălţat spre cer,
şi-a fost ascuns de ochii lor de-un nor ce-a apărut de nicăieri.
Ei nu puteau să-şi rupă ochii de cerul unde Domnul plecat,
şi au văzut doi oameni îmbrăcaţi în alb ce-n faţa li s-au arătat:
“Băbaţi Galileeni ce staţi şi vă uitaţi sper cer?!
Acest Isus ce s-anălţat v-a reveni-n acelaşi fel!”
V-a reveni aşa cum L-au văzut mergînd la cer!
O cîtă bucurie şi speranţă aceste sunete peste noi cern!
V-a reveni! V-a reveni odată! V-a reveni ca să ne ia cu Sine!
Şi nu e altă veste mai frumoasă! Aşteaptă-L, deci, căci El revine!
În pat cu … viermele mai 15, 2011
Posted by alaandrei in Copil fiind....Tags: ghinde, pat, vierme
add a comment
Ca şi orice mamă mă străduiesc din răsputeri să le creez copiilor mei un mediu de trai cît mai sănătos. Cu doi băieţi iubitori de animale şi foarte activi acest lucru uneori devine o adevărată provocare. Am fost foarte îngrijorată cînd unul din copii m-a chemat spunînd că în patul lui a găsit … un vierme. Mi s-a întîmplat să fiu chemată de multe ori dar niciodată pentru un aşa motiv! Am alergat în grabă, gata să văd un tablou dezgustător, dar spre surprinderea mea, viermele s-a dovedit a fi … foarte drăguţ. Cu toate acestea, viermele ramîne vierme! Aşa că am început să ne frămîntăm toţi minţile cum putea această creatură să se urce la al doilea nivel al patului şi mai interesant ne era ce anume căuta el în patul băiatului! Cu toate că acum îmi vine a rîde, cand am găsit viermele nu prea mă umfla răsul! Eram îngrijorată nu şagă. În timp ce viermele devenise “distracţia” celor doi haiduci ai noştri, eu încercam să caut “mijlocul de transport” cu care sosise oaspetele nedorit. Pentru că operaţiunea mea nu s-a încununat cu succes, am hotărît că o voi continua a doua zi. Ce credeţi, seara următoare băiatul meu a mai găsit un intrus, la fel de dragălaş ca şi primul, alb şi dolofan. Aceasta m-a indispus întra-atît că şi soţul a hotărît să participe la operaţiunea de cercetare şi identificare a cauzei invaziei viermilor. Anume el a fost cel care a dezlegat enigma! Uitîndu-se mai atent în unul din dulapurile copiilor a observat acolo cîteva ghinde uscate. Băieţii le străng cănd mergem la “Dendrariu”. Cel mai mare băiat al nostru a hotărît să depoziteze cîteva ghinde în dulapul său. Ceea ce nu ştia nici el şi nici eu, pentru că venim mai rar în contact cu natura decît cei care au crescut la ţară, e că şi ghindele fac viermi. Nu doar atît cînd aceştea mănîncă tot miezul nu le rămîne decăt să pornească în căutare hranei. Aşa am aflat ce căutau “musafirii nepoftiţi” în patul lui Andrieş Junior! Acum chiar dacă mai mergem la “Dendrariu” preferăm să ne întoarcem acasă cu mîinile goale.
Cea mai bună unealtă de evanghelizare în Grecia mai 5, 2011
Posted by alaandrei in Ştiri.add a comment
Grecii, de cele mai multe ori, nu sunt interesaţi de Evanghelie. Dar mulţi oameni sunt interesaţi de cărţi. Biserica Evanghelică a observat că mult mai mulţi oameni vizitează librăriile creştine decît bisericile evanghelice. “O librărie creştină este cea mai bună unealtă pentru evanghelizarea Greciei,” spune pastorul Meletiadis, preşedintele Uniunii Evanghelice din Grecia. Librăriile LOGOS au fost o mărturie în Grecia timp de peste 50 de ani. Oamenii vin la librărie să xeroxeze sau să cumpere rechizite şcolare, şi apoi discută cu vînzătorii. Librăriile au devenit centre de evanghelizare pentru comunitate – ei direcţionează oamenii la bisericile locale şi deasemenea furnizează literatură creştină bună pentu credincioşii greci. [Stirile MNN, Aprilie 2011]
Lăudaţi-L pe Dumnezeu pentru această misiune eficientă în Grecia.
Rugaţi-vă pentru finanţarea mai multor librării – ortanizaţia Logos doreşte să deschidă cîte o librărie în fiecare oraş mare din Grecia.
Cînd avortul este îndreptăţit? mai 4, 2011
Posted by alaandrei in Social.Tags: avort, cancer
add a comment
Se discută şi se vorbeşte mult despre dreptul femeii de a decide dacă să lasă copilul nenăscut în viaţă sau nu. Cei mai mulţi sunt de părerea că femeia are acest drept şi dacă dintr-un motiv sau altul ea decide să facă avort nimeni nu ar trebui să o oprească. Alţii sunt de părerea că un avort este îndreptăţit doar în cazul cînd sarcina prezintă un pericol pentru viaţa mamei. În acest caz femeia este liberă să avorteze pentru aşi salva propria viaţa. Mai este o altă categorie de oameni care consideră că avortul nu este nici într-un caz o opţiune. Pentru aceşti oameni viaţa este dăruită de Dumnezeu şi doar El hotărăşte cînd ea poate fi întreruptă.
Anul trecut , Jessica Council – o mămică tînără şi frumoasă de doar 30 de ani – a fost diagnosticată cu cancer, în timp ce era însărcinată cu al doilea copil. Din cauza locului în care era situat cancerul operaţia era exclusă. Medicii au propus cuplului opţiunea de a avorta dar pentru ei aceasta nu prezenta deloc soluţia, acesta era clar cum este alb şi negru. Mai puţin clar era faptul dacă să accepte sau nu tratamentul medicamentos şi chimeoterapia. Unii medici susţineau că copilul va supravieţui dar că aceasta va afecta creierul copilului. Aceasta întrebare a apărut din nou în al treilea trimestru de sarcină cînd confrom medicilor efectele negative asupra copilului trebuiau să fie minime deoarece fătul aproape că se formase. Refuzul Jessicăi şi de data aceasta de a primi orice fel de tratament i-a nedumerit nespus pe medici.
Deşi cuplul a avut succes cu unele metode alternative respectînd o dietă ce includea sucuri din legume si vitamine organice era doar o chestiune de timp pîna ce cancerul avea să progreseze şi mai mult.
În seara de 5 ferbruarie Jessica s-a dus la culcare cu dureri de cap şi greaţă. “Ea nu s-a mai trezit”, spune soţul Jessicăi, Clint. Ziua următoare medicii au declarat că creerul Jessicăi este mort. Clint a dat permisiunea de a se scoate copilul prin cezariană. La data de 6 ferbruarie micuţul “Jessi” a fost “născut” cîntărind mai puţin de 1kg. Medicii au crezut că Jessica era în a 25 săptămînă de sarcină, însă pînă la urmă au constatat că fătul avea doar 23 de săptămîni şi jumătate. Acesta fiind pragul cel mai de jos la care un copil poate supravieţui. “Pot doar să mărturisesc harul lui Dumnezeu în această situaţie, pentru ca Jessica a murit exact cînd copilul putea să supravieţuiască în afara uterului.”
“Necătînd la faptul că sunt creştin şi că sunt pro-viaţă,” mărturiseşte Clint, “aceasta a fost cea mai grea decizie pe care am luat-o vreodată! Cînd trebuie să renunţi la cea pe care o iubeşti mai mult decît pe tine însuţi.” Clint a mai mărturisit şi faptul că timp de o lună nu a putut citi Cuvîntul lui Dumnezeu sau ruga, deşi era împăcat cu gîndul că ei au făcut ceea ce era corect. Acum el a trecut de această etapă şi şi-a reluat viaţa de rugăciune, la doar două luni după moartea soţiei el este ocupat cu munca şi grija pentru cei doi copii ai săi, dar spune el, va veni probabil timpul cănd el va trebui să se oprească şi să plîngă acea grea despărţire.
“Dumnezeu să fie lăudat, prieteni! Să nu vă îndoinţi de Dumnezeu, să nu fiţi supăraţi pe El pentru ce mi s-a întîmplat. Sunt privilegiat să am Soţie care a fost aşa de plină de dragostea Tatălui. Bucuraţi-vă cu mine, Fraţi şi Surori. Dumnezeu a binecuvîntat-o pe Jessica luînd-o întru-un loc plin de pace şi fără durere. Trebuie să fiu mai degrabă mulţumitor pentru timpul pe care l-am avut cu ea, decît nemulţumit din cauza acelor lucruri pe care nu le vom putea face niciodată. Trebuie să mulţumim pentru toate lucrurile pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu în Hristos Isus Domnul nostru!” acesta a fost mesajul pe care Clin l-a plasat pe blogul său la doar cîteva săptămîni de la moartea Jessicăi.
Este o mărturie extraordinară de credinţă şi renunţare la propria persoană, un adevărat exemplu de altruism şi jertfire de sine şi cînd te gîndeşti că cineva este gata să-şi omoare copilul din cele mai banale motive te cutremuri şi te îngrozeşti. Dar nici nu e de mirare, aşa ne spune Cuvîntul lui Dumnezeu că în vremea din urmă oamenii se vor iubi pe sine mai mult decît orice, deacea sunt gata să sacrifice chiar viaţa proprilor copii doar ca să le fie lor bine. Sper că această faptă săvîrşită de Jessica să fie un exemplu şi o motivaţie pentru toate femeile ca, indiferent de circumstanţe , să protejeze şi să păstreze miracolul vieţii care le-a fost dat să-l experimenteze de însuşi Dumnezeu.
Dar tu ai mîncat sculptură? aprilie 28, 2011
Posted by alaandrei in Copil fiind....1 comment so far
Extraordinară sărbătoare – Învierea Domnului nostru Isus Hristos! Cîtă bucurie, pace şi nădejde aduce ea în inimile copiilor lui Dumnezeu! Cîte putere, încredere şi ce biruinţă asupra morţii şi a păcatului!
După ce am sărbătorit acest măreţ evenimet împreună cu fraţii şi surorile noastre la biserica “BunaVestire” am plecat la ţară unde ne-am întîlnit cu toate rudele mai apropiate şi mai îndepărtate!
Învierea Domnului este un prilej de a vesti bunătatea şi măreţia lui Dumnezeu! Este un timp în care ne amintim şi înţelegem ce înseamnă iertare. Este un timp în care realizăm mai profund realitatea vieţii veşnice moartea fiind urmată de înviere! Deosebit de apreciat a fost cadoul nostru pentru cei dragi nişte plăcuţe magnetice cu versete biblice pentru fiecare familie în parte – o posibilitate de ne aminti Cuvîntul lui Dumnezeu şi pe parcursul zilei fiind ocupaţi cu pregătirea mesei sau alte activităţi cotidiene.
Un lucru nelipsit de sărbători este şi masa în jurul căruia ne adunăm toţi. Ce mare este mila şi dragostea lui Dumnezeu care ne binecuvintează din plin şi ne dă mai mult decît cerem sau gîndim. La fel ca şi în ceilalţi ani, masa a fost plină de felurite bucate şi toate au fost deosebit de gustoase dar Benuţ al nostru este foare pretenţios la mîncare şi greu este să-l mulţumeşti sau să-l hrăneşti cu ceva. Bunica a decis că e nevoie de ceva mai simplu şi mai aproape de gusturile nepoţelului şi s-a dus să facă…. pireu din cartofi.
A doua zi de Paşti mă tot frămîntam cu ce îmi voi hrăni odrasla, cînd el veni în fugă la mine cerînd ceva. Nu puteam să înţeleg la început ce anume vrea el. “Dă-mi sculptură”, zicea el. Vazîndu-mi expresia nedumerită a feţii a încercat să-mi explice, “E cu carne şi e verde”. Nu m-a ajutat prea mult explicaţia lui doar că am înţeles că era un fel de mîncare. L-am urmat curioasă să aflu ce o fi asta sculputură. Privind bucatele de pe masă am înţeles în sfîrşit despre ce vorbea Benuţ. Era vorba de răcitură. Bucuroasă că s-a găsit şi pe placul lui ceva de mîncare i-am pus răcitură în farfurie, fapt care i-a trezit curiozitatea fratelui mai mare. “Ce mănîncă Beni?” m-a întrebat. “Sculptură!”, i-am răspuns. Dar voi aţi mîncat “sculptură”?
Hristos a înviat! aprilie 24, 2011
Posted by alaandrei in Felicitări.4 comments
Dragi vizitatori, ai blogului Familia Creştină, din partea familiei noastre dorim să vă felicităm cu această luminoasă sărbătoare a învierii Domnului nostru Isus Hristos! Fie ca această extraordinară biruinţă asupra morţii şi păcatului să ţină aprinsă în inimi, flacăra speranţei într-o înviere din morţi, a noastră a tuturor, ca să fim împreună cu Mîntuitorul şi Răscumpărătorul sufletelor noastre pentru veşnicie!!!
Hristos a înviat din morţi!
Ce bucurie sfîntă,
Şi îngerii din ceruri toţi
Şi lumea-ntreagă cîntă!!!
Hristos a înviat din morţi!
A triumfat iubirea,
Şi cîntă îngerii lui toţi,
Şi cîntă-ntreaga fire!!!
Priveşte la Isus! aprilie 22, 2011
Posted by alaandrei in Poezie.Tags: crucea, durerea, Golgota, iertare, Ierusalimul, Isus, iubirea, pace, rănile
3 comments
Drag vizitator,
în aceste zile cand ne amintim de moartea şi suferinţele Domnului nostru Isus Hristos, vrem să vă îndemnăm, să ne îndreptăm cu toţii privirile la El!
Oricine-n viaţă a trăit durerea,
Dar parcă nimeni nu te-a înţeles,
Vreau azi să mergem la Golgota,
Să vezi ce din durere s-a ales.
Vom merge cu pas iute-n, grabă,
Iersulalimu-n urmă vom lăsa,
Noi trebuie să urcăm dealul,
mai repede nu-avem cînd sta.
Vom merge după gloata zgomotoasă,
vezi feţe, voci răsună în urechea ta,
nişte femei bocesc iar colo,
Auzi cum rîde cineva.
Iată-n sfărşit şi pe Acel ce crucea duce,
El este condamnat, El va muri pe cruce!
Încearcă să n-asculţi şi să nu vezi decît pe El,
Spre faţa Lui aplecă-te mai tare,
noi am ajuns in dreptul Lui,
a Celui ce cazu sub greutatea mare.
E chiar aici, e-aproape, poti vedea
Şi sîngele uscat în firele de păr,
şi ochii trişti ce te privesc de sub cunună…
dar, cu un şuerat de bici e ridicat din humă,
Priveşte, dragul meu, cum e gonită jertfa,
şi lasă-ţi inima durerea-I s-o pătrundă,
Priveşte faţa-i albă şi schimonosită
Să poţi simţi pentr-o frăntură de secundă
Cum fu nelegiuirea pedepsită.
Priveşte, caci nicicînd ‘nainte
Ochii tăi n-au văzut asa ceva,
o cruce ridicată în vărf de munte,
ca să se împlinească judecata.
Iar condamnatul, plini de răni şi sînge,
Scuipat şi de mulţime înjosit,
Prin har ţi-a cumpărat salvare,
Ţie şi mie şi tuturor care-au greşit.
Priveşte-L, dragul meu, priveşte-L,
Şi dacă tot te crezi nefericit
Să sţii că pentru tine El orice chin a suferit.
El a purtat în rănile Lui sfinte
Toată povara şi durerea ta,
Şi orice suferinţă negrăită El o luă asupra Sa.
Aceasta este Dragostea măreaţa,
Iubirea Lui cu care ne-a iubit,
Adu la crucea Lui amarul şi tristeţea,
Tot greul ce pîn’ azi te-a chinuit.
Nimeni pe lume nu te va-nţelege,
Şi pace-n suflet nimeni nu-ţi va da,
Nimeni doar Fiul Cel de Rege,
Isus Hristos, doar El te v-ajuta.
E gata orice chin cu tine sa împartă,
Deschide-i astăzi larg, inima ta
Să capeţi pace, linişte, iertare,
şi niciodată nu vei regreta!
Esenţa iertării aprilie 21, 2011
Posted by alaandrei in Mesaj.Tags: amărăciune, consecinţe, greşelile, iertare, păcat, răzbunare
add a comment
Exemplul lui Isus:
- a renunţat la razbunare dînd oamenilor posibilitate de a se pocai si a primi iertare- Ioan 3:17 „ Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”
- a plătit pentru păcatul pe care nu l-a făcut – Isaia 53:5 “Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”
- a dispreţuit ruşinea - Evrei 12:2 „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”
- suportă consecinţele păcatului pentru vecie - Evrei 10:5 „De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup.”
Acceptarea iertării:
- să recunoşti vina - Luca 15:21 „Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”
- să – ţi plîngi păcatul – Luca 7:36-49 „Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor şi stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir. Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.” Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.” „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cincizeci. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi, dar, care din ei îl va iubi mai mult? Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.” Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei. Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. De aceea îţi spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.”
- să te ierţi pe tine însuţi – Matei 27:4-5 „….şi a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?”, i-au răspuns ei. „Treaba ta. Iuda a aruncat arginţii în Templu şi s-a dus de s-a spânzurat.”
- să ierţi pe Dumnezeu – Isaia 29:16 „Oare olarul trebuie privit ca lutul sau poate lucrarea să zică despre lucrător: „Nu m-a făcut el”? Sau poate vasul să zică despre olar: „El nu se pricepe”?”
Necesitatea iertării
- ca să fim iertaţi de Tatăl nostru cel ceresc - Matei 6:14-15 „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”
- să fim fericiţi – Psalmul 32:1-2 „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea.”
- că să nu lăsăm vreo rădăcină de amărăciune - Evrei12:15 „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.”
- astfel îngrămădim cărbuni apinşi pe capul vrăjmaşilor – Rom 12:20 „Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.”
Aplicarea iertării: după exemplul lui Isus. Cui să iertăm?
- greşiţilor – Matei 6: 12 “şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.”
- datornicilor - Matei 18:27 “Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.”
- fraţilor Coloseni 3:13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
- tuturor Marcu 11:25 când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.
1Corinteni 5:7-8
Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat;
căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi,
nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.
